Sunan Abi Dawud, hadithul 2641
Relatat de Anas ibn Malik. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la Abu Dawud înapoi la Profetul ﷺ
- 1Sa'id ibn Ya'qub at‑Talqanii-a relatat lui Abu Dawudسَعِيدُ بْنُ يَعْقُوبَ الطَّالْقَانِيُّ
- 2Abdullah ibn al‑Mubarakعَبْدُ اللَّهِ بْنُ الْمُبَارَكِ
- 3Humaydحُمَيْدٍ
- 4Anasأَنَسٍ
- 5Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin.
Relatarea
حَدَّثَنَا سَعِيدُ بْنُ يَعْقُوبَ الطَّالْقَانِيُّ، حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ الْمُبَارَكِ، عَنْ حُمَيْدٍ، عَنْ أَنَسٍ، قَالَ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " أُمِرْتُ أَنْ أُقَاتِلَ النَّاسَ حَتَّى يَشْهَدُوا أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ وَأَنَّ مُحَمَّدًا عَبْدُهُ وَرَسُولُهُ وَأَنْ يَسْتَقْبِلُوا قِبْلَتَنَا وَأَنْ يَأْكُلُوا ذَبِيحَتَنَا وَأَنْ يُصَلُّوا صَلاَتَنَا فَإِذَا فَعَلُوا ذَلِكَ حَرُمَتْ عَلَيْنَا دِمَاؤُهُمْ وَأَمْوَالُهُمْ إِلاَّ بِحَقِّهَا لَهُمْ مَا لِلْمُسْلِمِينَ وَعَلَيْهِمْ مَا عَلَى الْمُسْلِمِينَ " .
Ne-a relatat Sa'id ibn Ya'qub at-Talqani, ne-a relatat Abdullah ibn al-Mubarak, de la Humaid, de la Anas, care a spus: Mesagerul lui Allah ﷺ a zis:
„Mi s-a poruncit să lupt împotriva oamenilor până când vor mărturisi că nu există alt dumnezeu în afară de Allah și că Muhammad este robul Său și Mesagerul Său, până când se vor orienta către qibla noastră, vor mânca din animalele noastre sacrificate și vor săvârși rugăciunea noastră. Iar dacă fac acestea, sângele și averile lor ne sunt interzise, cu excepția dreptului cuvenit; ei au aceleași drepturi ca musulmanii și asupra lor apasă aceleași îndatoriri ca asupra musulmanilor.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Mărturisirea credinței și rugăciunea merg împreună cu protecția și îndatoririle reciproce.
Direcția către Kaaba din Mecca, spre care se îndreaptă musulmanii în timpul rugăciunii.
Protecția nu anulează pretențiile legitime, însă acestea pot fi stabilite și puse în aplicare numai potrivit regulilor valabile.
Apartenența la comunitatea musulmană implică nu doar drepturi, ci și responsabilitățile religioase și sociale aferente.
Învățații clasici asociază semnele exterioare menționate aici cu protejarea vieții și a bunurilor: nimeni nu poate, din proprie inițiativă, să lupte împotriva altora sau să-i pedepsească. Pasajul nu le acordă persoanelor permisiunea de a recurge la violență; regulile privind războiul, justiția și pedepsele țin de autoritățile competente și de ordinea juridică islamică. Învățații subliniază și că mărturisirea credinței nu este separată de drepturile și îndatoririle din cadrul comunității. Cele patru școli sunnite de drept dezvoltă aceste principii generale în cadrul propriilor reguli privind procedurile legale și protecția.
- Protejați viața și bunurile altora și lăsați evaluarea și administrarea justiției în seama autorităților competente.
- Luați în serios atât drepturile, cât și responsabilitățile care decurg din apartenența la o comunitate.
- Nu judecați cu ușurință credința cuiva pe baza unor bănuieli atunci când acea persoană rostește mărturisirea de credință.
Această relatare sahih exprimă un principiu asemănător și ajută la înțelegerea protecției vieții și a bunurilor în raport cu semnele menționate aici.
Sunan Abi Dawud · #2642 (Sahih)Această relatare sahih se leagă de aceeași afirmație și clarifică legătura dintre mărturisirea credinței, rugăciune și protecție.
Sunan Abi Dawud · #2643 (Sahih)Relatarea sahih despre Usama ibn Zayd subliniază că o mărturisire de credință rostită nu trebuie respinsă cu ușurință.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.