Sunan Abi Dawud, hadithul 4520
Relatat de Sahl ibn Abi Hathmah and Rafi' ibn Khadij. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Sahl ibn Abi Hathmah and Rafi' ibn Khadij
Relatarea
حَدَّثَنَا عُبَيْدُ اللَّهِ بْنُ عُمَرَ بْنِ مَيْسَرَةَ، وَمُحَمَّدُ بْنُ عُبَيْدٍ، - الْمَعْنَى - قَالاَ حَدَّثَنَا حَمَّادُ بْنُ زَيْدٍ، عَنْ يَحْيَى بْنِ سَعِيدٍ، عَنْ بَشِيرِ بْنِ يَسَارٍ، عَنْ سَهْلِ بْنِ أَبِي حَثْمَةَ، وَرَافِعِ بْنِ خَدِيجٍ، أَنَّ مُحَيِّصَةَ بْنَ مَسْعُودٍ، وَعَبْدَ اللَّهِ بْنَ سَهْلٍ، انْطَلَقَا قِبَلَ خَيْبَرَ فَتَفَرَّقَا فِي النَّخْلِ فَقُتِلَ عَبْدُ اللَّهِ بْنُ سَهْلٍ فَاتَّهَمُوا الْيَهُودَ فَجَاءَ أَخُوهُ عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ سَهْلٍ وَابْنَا عَمِّهِ حُوَيِّصَةُ وَمُحَيِّصَةُ فَأَتَوُا النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم فَتَكَلَّمَ عَبْدُ الرَّحْمَنِ فِي أَمْرِ أَخِيهِ وَهُوَ أَصْغَرُهُمْ فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " الْكُبْرَ الْكُبْرَ " . أَوْ قَالَ " لِيَبْدَإِ الأَكْبَرُ " . فَتَكَلَّمَا فِي أَمْرِ صَاحِبِهِمَا فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " يُقْسِمُ خَمْسُونَ مِنْكُمْ عَلَى رَجُلٍ مِنْهُمْ فَيُدْفَعُ بِرُمَّتِهِ " . قَالُوا أَمْرٌ لَمْ نَشْهَدْهُ كَيْفَ نَحْلِفُ قَالَ " فَتُبَرِّئُكُمْ يَهُودُ بِأَيْمَانِ خَمْسِينَ مِنْهُمْ " . قَالُوا يَا رَسُولَ اللَّهِ قَوْمٌ كُفَّارٌ . قَالَ فَوَدَاهُ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ قِبَلِهِ . قَالَ قَالَ سَهْلٌ دَخَلْتُ مِرْبَدًا لَهُمْ يَوْمًا فَرَكَضَتْنِي نَاقَةٌ مِنْ تِلْكَ الإِبِلِ رَكْضَةً بِرِجْلِهَا . قَالَ حَمَّادٌ هَذَا أَوْ نَحْوَهُ . قَالَ أَبُو دَاوُدَ رَوَاهُ بِشْرُ بْنُ الْمُفَضَّلِ وَمَالِكٌ عَنْ يَحْيَى بْنِ سَعِيدٍ قَالَ فِيهِ " أَتَحْلِفُونَ خَمْسِينَ يَمِينًا وَتَسْتَحِقُّونَ دَمَ صَاحِبِكُمْ أَوْ قَاتِلِكُمْ " وَلَمْ يَذْكُرْ بِشْرٌ دَمًا وَقَالَ عَبْدَةُ عَنْ يَحْيَى كَمَا قَالَ حَمَّادٌ وَرَوَاهُ ابْنُ عُيَيْنَةَ عَنْ يَحْيَى فَبَدَأَ بِقَوْلِهِ " تُبَرِّئُكُمْ يَهُودُ بِخَمْسِينَ يَمِينًا يَحْلِفُونَ " . وَلَمْ يَذْكُرِ الاِسْتِحْقَاقَ قَالَ أَبُو دَاوُدَ وَهَذَا وَهَمٌ مِنِ ابْنِ عُيَيْنَةَ .
Ne-au relatat Ubaid Allah ibn Umar ibn Maysara și Muhammad ibn Ubaid – cu același sens – spunând: Ne-a relatat Hammad ibn Zaid, de la Yahya ibn Sa'id, de la Bashir ibn Yasar, de la Sahl ibn Abi Hathma și Rafi' ibn Khadij, că Muhayyisa ibn Mas'ud și Abdullah ibn Sahl au plecat spre Khaibar și s-au despărțit printre palmieri. Abdullah ibn Sahl a fost ucis, iar ei i-au suspectat pe evrei. Atunci fratele său, Abd al-Rahman ibn Sahl, și verii săi, Huwayyisa și Muhayyisa, au venit la Profetul ﷺ. Abd al-Rahman a vorbit despre cazul fratelui său, deși era cel mai tânăr dintre ei, dar Mesagerul lui Allah ﷺ i-a spus:
«Cel mai mare! Cel mai mare!» sau a spus: «Să înceapă cel mai mare!». Ei au vorbit apoi despre tovarășul lor, iar Mesagerul lui Allah ﷺ a zis: «Cincizeci dintre voi să jure asupra unui bărbat dintre ei, iar acesta va fi predat cu funia [de gât]». Ei au răspuns: «Este o faptă la care nu am fost martori; cum putem jura?». El a spus: «Atunci evreii se pot dezvinovăți prin jurămintele a cincizeci dintre ei». Ei au zis: «O, Mesager al lui Allah, sunt un popor necredincios!». Atunci Mesagerul lui Allah ﷺ a plătit despăgubirea de sânge din partea sa. Sahl a spus: «Într-o zi am intrat în țarcul cămilelor lor și o cămilă m-a lovit cu piciorul». Hammad a spus aceasta sau ceva similar. Abu Dawud a spus: Bishr ibn al-Mufaddal și Malik au relatat de la Yahya ibn Sa'id, menționând: «Jurați voi cincizeci de jurăminte pentru a avea dreptate asupra sângelui tovarășului vostru sau al ucigașului vostru?», însă Bishr nu a menționat cuvântul „sânge”. Abda a relatat de la Yahya la fel ca Hammad. Ibn Uyaina a relatat de la Yahya începând cu spusele: «Evreii se dezvinovățesc prin cincizeci de jurăminte pe care le fac», fără a menționa dreptul la despăgubire. Abu Dawud a spus: Aceasta este o eroare din partea lui Ibn Uyaina.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Într-un caz de omor se aplică reguli stricte privind jurămintele, iar judecata trebuie făcută cu grijă.
Evenimentul a avut loc la Khaybar: Abdullah ibn Sahl a fost ucis acolo, iar familia sa i-a bănuit pe evrei. Profetul ﷺ le-a examinat plângerea și, în cele din urmă, a plătit prețul sângelui.
O compensație financiară care, potrivit regulilor dreptului islamic, poate reveni rudelor unei persoane ucise.
O procedură specială bazată pe jurăminte într-un caz de omor, atunci când făptuitorul nu a fost stabilit prin metoda obișnuită.
O declarație solemnă prin care cineva Îl cheamă pe Allah ca martor.
Învățații discută această relatare ca temei pentru qasamah, însă au opinii diferite cu privire la condițiile exacte, ordinea jurămintelor și persoanele care trebuie să le depună. Hadithul arată că o acuzație, prin ea însăși, nu este o dovadă a vinovăției: familia a precizat că nu văzuse omorul și nu putea jura. Cererea ca cel mai în vârstă să vorbească primul arată, de asemenea, că ordinea respectuoasă este importantă într-o ședință de judecată. Plata făcută de Profet ﷺ subliniază că un caz nerezolvat nu trebuie tranșat prin justiție proprie; aplicarea juridică depinde de condițiile deduse de juriști din ansamblul surselor.
- Nu acuza pe nimeni de o infracțiune gravă fără dovezi; prezintă bănuielile în fața unei instanțe competente.
- Jură doar în privința lucrurilor pe care le cunoști; nu inventa mărturii pentru a întări un caz.
- Nu lăsa un conflict să ducă la justiție proprie; caută o soluție legală și atentă.
Această relatare sahih menționează, de asemenea, cazul lui Abdullah ibn Sahl și modul în care a fost tratată acuzația la Khaybar.
Sunan Abi Dawud · #4498 (Sahih)Această relatare sahih tratează represaliile și prețul sângelui, ajutând la încadrarea protecției juridice în cazul infracțiunilor împotriva vieții.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.