Sahih al-Bukhari, hadithul 4034
Relatat de Umar ibn al-Khattab. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la al‑Bukhari înapoi la Malik ibn Aws ibn al‑Hadathan an‑Nasri
- 1Abu al‑Yamani-a relatat lui al‑Bukhariأَبُو الْيَمَانِ
- 2Shu'aybشُعَيْبٌ
- 3Az‑Zuhriالزُّهْرِيِّ
- 4Malik ibn Aws ibn al‑Hadathan an‑Nasriمَالِكُ بْنُ أَوْسِ بْنِ الْحَدَثَانِ النَّصْرِيُّ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا أَبُو الْيَمَانِ، أَخْبَرَنَا شُعَيْبٌ، عَنِ الزُّهْرِيِّ، قَالَ أَخْبَرَنِي مَالِكُ بْنُ أَوْسِ بْنِ الْحَدَثَانِ النَّصْرِيُّ، أَنَّ عُمَرَ بْنَ الْخَطَّابِ ـ رضى الله عنه ـ دَعَاهُ إِذْ جَاءَهُ حَاجِبُهُ يَرْفَا فَقَالَ هَلْ لَكَ فِي عُثْمَانَ، وَعَبْدِ الرَّحْمَنِ، وَالزُّبَيْرِ وَسَعْدٍ يَسْتَأْذِنُونَ فَقَالَ نَعَمْ، فَأَدْخِلْهُمْ. فَلَبِثَ قَلِيلاً، ثُمَّ جَاءَ فَقَالَ هَلْ لَكَ فِي عَبَّاسٍ وَعَلِيٍّ يَسْتَأْذِنَانِ قَالَ نَعَمْ. فَلَمَّا دَخَلاَ قَالَ عَبَّاسٌ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ، اقْضِ بَيْنِي وَبَيْنَ هَذَا، وَهُمَا يَخْتَصِمَانِ فِي الَّذِي أَفَاءَ اللَّهُ عَلَى رَسُولِهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ بَنِي النَّضِيرِ، فَاسْتَبَّ عَلِيٌّ وَعَبَّاسٌ، فَقَالَ الرَّهْطُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ، اقْضِ بَيْنَهُمَا وَأَرِحْ أَحَدَهُمَا مِنَ الآخَرِ. فَقَالَ عُمَرُ اتَّئِدُوا، أَنْشُدُكُمْ بِاللَّهِ الَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ، هَلْ تَعْلَمُونَ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ نُورَثُ، مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ ". يُرِيدُ بِذَلِكَ نَفْسَهُ. قَالُوا قَدْ قَالَ ذَلِكَ. فَأَقْبَلَ عُمَرُ عَلَى عَبَّاسٍ وَعَلِيٍّ فَقَالَ أَنْشُدُكُمَا بِاللَّهِ هَلْ تَعْلَمَانِ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَدْ قَالَ ذَلِكَ قَالاَ نَعَمْ. قَالَ فَإِنِّي أُحَدِّثُكُمْ عَنْ هَذَا الأَمْرِ، إِنَّ اللَّهَ سُبْحَانَهُ كَانَ خَصَّ رَسُولَهُ صلى الله عليه وسلم فِي هَذَا الْفَىْءِ بِشَىْءٍ لَمْ يُعْطِهِ أَحَدًا غَيْرَهُ فَقَالَ جَلَّ ذِكْرُهُ {وَمَا أَفَاءَ اللَّهُ عَلَى رَسُولِهِ مِنْهُمْ فَمَا أَوْجَفْتُمْ عَلَيْهِ مِنْ خَيْلٍ وَلاَ رِكَابٍ} إِلَى قَوْلِهِ {قَدِيرٌ} فَكَانَتْ هَذِهِ خَالِصَةً لِرَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم، ثُمَّ وَاللَّهِ مَا احْتَازَهَا دُونَكُمْ، وَلاَ اسْتَأْثَرَهَا عَلَيْكُمْ، لَقَدْ أَعْطَاكُمُوهَا وَقَسَمَهَا فِيكُمْ، حَتَّى بَقِيَ هَذَا الْمَالُ مِنْهَا، فَكَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يُنْفِقُ عَلَى أَهْلِهِ نَفَقَةَ سَنَتِهِمْ مِنْ هَذَا الْمَالِ، ثُمَّ يَأْخُذُ مَا بَقِيَ فَيَجْعَلُهُ مَجْعَلَ مَالِ اللَّهِ، فَعَمِلَ ذَلِكَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حَيَاتَهُ، ثُمَّ تُوُفِّيَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ أَبُو بَكْرٍ فَأَنَا وَلِيُّ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم. فَقَبَضَهُ أَبُو بَكْرٍ، فَعَمِلَ فِيهِ بِمَا عَمِلَ بِهِ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَنْتُمْ حِينَئِذٍ. فَأَقْبَلَ عَلَى عَلِيٍّ وَعَبَّاسٍ وَقَالَ تَذْكُرَانِ أَنَّ أَبَا بَكْرٍ عَمِلَ فِيهِ كَمَا تَقُولاَنِ، وَاللَّهُ يَعْلَمُ إِنَّهُ فِيهِ لَصَادِقٌ بَارٌّ رَاشِدٌ تَابِعٌ لِلْحَقِّ ثُمَّ تَوَفَّى اللَّهُ أَبَا بَكْرٍ فَقُلْتُ أَنَا وَلِيُّ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَبِي بَكْرٍ. فَقَبَضْتُهُ سَنَتَيْنِ مِنْ إِمَارَتِي أَعْمَلُ فِيهِ بِمَا عَمِلَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَبُو بَكْرٍ، وَاللَّهُ يَعْلَمُ أَنِّي فِيهِ صَادِقٌ بَارٌّ رَاشِدٌ تَابِعٌ لِلْحَقِّ، ثُمَّ جِئْتُمَانِي كِلاَكُمَا وَكَلِمَتُكُمَا وَاحِدَةٌ وَأَمْرُكُمَا جَمِيعٌ، فَجِئْتَنِي ـ يَعْنِي عَبَّاسًا ـ فَقُلْتُ لَكُمَا إِنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ نُورَثُ، مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ ". فَلَمَّا بَدَا لِي أَنْ أَدْفَعَهُ إِلَيْكُمَا قُلْتُ إِنْ شِئْتُمَا دَفَعْتُهُ إِلَيْكُمَا عَلَى أَنَّ عَلَيْكُمَا عَهْدَ اللَّهِ وَمِيثَاقَهُ لَتَعْمَلاَنِ فِيهِ بِمَا عَمِلَ فِيهِ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَبُو بَكْرٍ، وَمَا عَمِلْتُ فِيهِ مُذْ وَلِيتُ، وَإِلاَّ فَلاَ تُكَلِّمَانِي، فَقُلْتُمَا ادْفَعْهُ إِلَيْنَا بِذَلِكَ. فَدَفَعْتُهُ إِلَيْكُمَا، أَفَتَلْتَمِسَانِ مِنِّي قَضَاءً غَيْرَ ذَلِكَ فَوَاللَّهِ الَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ لاَ أَقْضِي فِيهِ بِقَضَاءٍ غَيْرِ ذَلِكَ حَتَّى تَقُومَ السَّاعَةُ، فَإِنْ عَجَزْتُمَا عَنْهُ، فَادْفَعَا إِلَىَّ فَأَنَا أَكْفِيكُمَاهُ. قَالَ فَحَدَّثْتُ هَذَا الْحَدِيثَ، عُرْوَةَ بْنَ الزُّبَيْرِ فَقَالَ صَدَقَ مَالِكُ بْنُ أَوْسٍ، أَنَا سَمِعْتُ عَائِشَةَ ـ رضى الله عنها ـ زَوْجَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم تَقُولُ أَرْسَلَ أَزْوَاجُ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم عُثْمَانَ إِلَى أَبِي بَكْرٍ يَسْأَلْنَهُ ثُمُنَهُنَّ مِمَّا أَفَاءَ اللَّهُ عَلَى رَسُولِهِ صلى الله عليه وسلم، فَكُنْتُ أَنَا أَرُدُّهُنَّ، فَقُلْتُ لَهُنَّ أَلاَ تَتَّقِينَ اللَّهَ، أَلَمْ تَعْلَمْنَ أَنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم كَانَ يَقُولُ " لاَ نُورَثُ، مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ ـ يُرِيدُ بِذَلِكَ نَفْسَهُ ـ إِنَّمَا يَأْكُلُ آلُ مُحَمَّدٍ صلى الله عليه وسلم فِي هَذَا الْمَالِ ". فَانْتَهَى أَزْوَاجُ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم إِلَى مَا أَخْبَرَتْهُنَّ. قَالَ فَكَانَتْ هَذِهِ الصَّدَقَةُ بِيَدِ عَلِيٍّ، مَنَعَهَا عَلِيٌّ عَبَّاسًا فَغَلَبَهُ عَلَيْهَا، ثُمَّ كَانَ بِيَدِ حَسَنِ بْنِ عَلِيٍّ، ثُمَّ بِيَدِ حُسَيْنِ بْنِ عَلِيٍّ، ثُمَّ بِيَدِ عَلِيِّ بْنِ حُسَيْنٍ وَحَسَنِ بْنِ حَسَنٍ، كِلاَهُمَا كَانَا يَتَدَاوَلاَنِهَا، ثُمَّ بِيَدِ زَيْدِ بْنِ حَسَنٍ، وَهْىَ صَدَقَةُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حَقًّا.
Ne-a relatat Abu al-Yaman, care a spus: Șu'ayb ne-a informat, de la az-Zuhri, care a spus: Malik ibn Aws ibn al-Hadathan an-Nasri m-a informat că Umar ibn al-Khattab – Allah să fie mulțumit de el – l-a chemat, iar în timp ce stătea cu el, portarul său, Yarfa, a venit și a spus:
„Îi primești pe Uthman, Abd ar-Rahman, az-Zubair și Sa'd, care cer permisiunea să intre?” El a răspuns: „Da, lasă-i să intre.” Au stat puțin, apoi portarul a revenit și a întrebat: „Îi primești pe Abbas și Ali, care cer permisiunea să intre?” El a răspuns: „Da.” Când cei doi au intrat, Abbas a spus: „O, Amir al-Mu'minin! Judecă între mine și acesta”, referindu-se la disputa lor privind bunurile pe care Allah le-a dăruit Trimisului Său ﷺ de la Banu an-Nadir ca Fay'. Ali și Abbas au început să se certe unul cu celălalt. Cei prezenți au spus: „O, Amir al-Mu'minin! Dă o hotărâre între ei și împacă-i.” Umar a spus: „Așteptați! Vă conjur pe Allah, prin a Cărui voie cerurile și pământul stau neclintite, știți voi că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaqa (milostenie)», referindu-se la sine însuși?” Ei au răspuns: „Da, a spus aceasta.” Atunci Umar s-a întors către Ali și Abbas și a spus: „Vă conjur pe Allah, știți că Trimisul lui Allah ﷺ a spus aceasta?” Ei au răspuns: „Da.” Apoi a continuat: „Acum vă vorbesc despre această chestiune. Allah Preaînaltul i-a oferit Trimisului Său ﷺ ceva din acest Fay' pe care nu l-a dat nimănui altcuiva. Allah a spus: «Ceea ce Allah a dat Trimisului Său de la ei...» până la versetul «...Allah este peste toate lucrurile Puternic.» Astfel, acestea au fost exclusiv pentru Trimisul lui Allah ﷺ. Dar, pe Allah, el nu le-a luat doar pentru sine și nici nu v-a lipsit de ele; vi le-a dat și le-a împărțit între voi până când a rămas doar această parte. Din aceasta, Trimisul lui Allah ﷺ cheltuia pentru familia sa necesarul unui an, iar ceea ce rămânea îl folosea acolo unde se folosesc bunurile lui Allah (în milostenie). Trimisul lui Allah ﷺ a procedat astfel toată viața sa. Apoi Profetul ﷺ a murit, iar Abu Bakr a spus: «Eu sunt succesorul Trimisului lui Allah ﷺ.» Abu Bakr a preluat aceste bunuri și a acționat cu ele așa cum făcuse Trimisul lui Allah ﷺ, iar voi toți știați aceasta.” Apoi Umar s-a întors către Ali și Abbas spunând: „Vă amintiți că Abu Bakr a procedat așa cum spuneți voi, și Allah știe că în această privință el a fost sincer, evlavios, bine călăuzit și următor al adevărului. Apoi Allah l-a luat pe Abu Bakr, iar eu am spus: «Eu sunt succesorul Trimisului lui Allah ﷺ și al lui Abu Bakr.» Am gestionat aceste bunuri timp de doi ani din califatul meu, procedând la fel ca Trimisul lui Allah ﷺ și Abu Bakr, și Allah știe că am fost sincer, evlavios, bine călăuzit și următor al adevărului. Apoi ați venit amândoi la mine cu aceeași cerere. Ție, Abbas, ți-am spus amândurora că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaqa.» Când am considerat potrivit să vă predau aceste bunuri, v-am spus: «Dacă doriți, vi le predau cu condiția să faceți un legământ față de Allah că veți proceda cu ele așa cum au făcut Trimisul lui Allah ﷺ, Abu Bakr și cum am făcut eu de când am preluat conducerea; altfel, nu-mi mai vorbiți despre aceasta.» Voi ați spus: «Predă-ni-le în aceste condiții.» Și vi le-am predat. Acum cereți de la mine o altă hotărâre? Pe Allah, prin a Cărui voie cerurile și pământul stau neclintite, nu voi da o altă hotărâre până la Ceasul de Apoi! Dacă nu le puteți gestiona, returnați-le mie și mă voi ocupa eu de ele în numele vostru.” Naratorul a adăugat: „I-am relatat acest hadith lui Urwa ibn az-Zubair, iar el a spus: «Malik ibn Aws a spus adevărul. Am auzit-o pe Aisha – Allah să fie mulțumit de ea –, soția Profetului ﷺ, spunând: Soțiile Profetului ﷺ l-au trimis pe Uthman la Abu Bakr pentru a cere partea lor din Fay'-ul dăruit de Allah Trimisului Său ﷺ. Eu le opream și le spuneam: Nu vă temeți de Allah? Nu știți că Profetul ﷺ spunea: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaqa», referindu-se la sine? Familia lui Muhammad ﷺ mănâncă din aceste bunuri.» Astfel, soțiile Profetului ﷺ au încetat să mai ceară, acceptând ceea ce le-am spus.” Această sadaqa a fost sub administrarea lui Ali, care l-a împiedicat pe Abbas să o preia, dominându-l. Apoi a trecut la Hasan ibn Ali, apoi la Husain ibn Ali, apoi la Ali ibn Husain și Hasan ibn Hasan, care o administrau pe rând, și apoi la Zaid ibn Hasan. Aceasta este într-adevăr sadaqa Trimisului lui Allah ﷺ.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Averea Profetului ﷺ era administrată în scop caritabil, nu moștenită.
‘Umar i-a adunat pe Mālik ibn Aws și pe câțiva companioni când ‘Abbās și ‘Alī i-au cerut să se pronunțe asupra averii Banū an-Naḍīr. El le-a reamintit cuvintele Profetului ﷺ și înțelegerile privind administrarea acesteia.
Bunuri care au revenit comunității musulmane fără să se fi purtat o bătălie pentru ele.
Caritate; aici se referă la bunuri care nu se împart ca moștenire personală.
Titlul conducătorului credincioșilor, folosit aici pentru califul ‘Umar.
Savanții clasici deduc din afirmația „Noi nu suntem moșteniți; ceea ce lăsăm este ṣadaqah” că profeții nu lasă o moștenire care să fie împărțită potrivit regulilor obișnuite ale succesiunii. Averea rămâne destinată binelui public; potrivit relatării, familia Profetului ﷺ putea primi din ea mijloace de întreținere. Savanții discută, de asemenea, faptul că administrarea ei este o responsabilitate a conducerii și trebuie făcută cu grijă, respectând destinația stabilită. Cele patru școli juridice sunnite recunosc regula specială privind moștenirea profeților.
- În cazul bunurilor publice, stabiliți dinainte în mod clar cine le administrează și în ce scop sunt folosite.
- În caz de dispută, cereți o hotărâre atentă și luați în considerare înțelegerile și regulile relevante.
- Administrați cu transparență bunurile încredințate și restituiți-le dacă nu le mai puteți gestiona în mod responsabil.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.