Sahih Muslim, hadithul 3696
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih Muslim este considerată autentică în întregime.
Relatarea
وَحَدَّثَنَا إِسْحَاقُ بْنُ إِبْرَاهِيمَ الْحَنْظَلِيُّ، وَمُحَمَّدُ بْنُ أَبِي عُمَرَ، - وَتَقَارَبَا فِي لَفْظِ الْحَدِيثِ - قَالَ ابْنُ أَبِي عُمَرَ حَدَّثَنَا وَقَالَ، إِسْحَاقُ أَخْبَرَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، عَنِ الزُّهْرِيِّ، عَنْ عُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أَبِي ثَوْرٍ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، قَالَ لَمْ أَزَلْ حَرِيصًا أَنْأَسْأَلَ عُمَرَ عَنِ الْمَرْأَتَيْنِ مِنْ أَزْوَاجِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم اللَّتَيْنِ قَالَ اللَّهُ تَعَالَى {إِنْ تَتُوبَا إِلَى اللَّهِ فَقَدْ صَغَتْ قُلُوبُكُمَا} حَتَّى حَجَّ عُمَرُ وَحَجَجْتُ مَعَهُ فَلَمَّا كُنَّا بِبَعْضِ الطَّرِيقِ عَدَلَ عُمَرُ وَعَدَلْتُ مَعَهُ بِالإِدَاوَةِ فَتَبَرَّزَ ثُمَّ أَتَانِي فَسَكَبْتُ عَلَى يَدَيْهِ فَتَوَضَّأَ فَقُلْتُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ مَنِ الْمَرْأَتَانِ مِنْ أَزْوَاجِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم اللَّتَانِ قَالَ اللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ لَهُمَا { إِنْ تَتُوبَا إِلَى اللَّهِ فَقَدْ صَغَتْ قُلُوبُكُمَا} قَالَ عُمَرُ وَاعَجَبًا لَكَ يَا ابْنَ عَبَّاسٍ - قَالَ الزُّهْرِيُّ كَرِهَ وَاللَّهِ مَا سَأَلَهُ عَنْهُ وَلَمْ يَكْتُمْهُ - قَالَ هِيَ حَفْصَةُ وَعَائِشَةُ . ثُمَّ أَخَذَ يَسُوقُ الْحَدِيثَ قَالَ كُنَّا مَعْشَرَ قُرَيْشٍ قَوْمًا نَغْلِبُ النِّسَاءَ فَلَمَّا قَدِمْنَا الْمَدِينَةَ وَجَدْنَا قَوْمًا تَغْلِبُهُمْ نِسَاؤُهُمْ فَطَفِقَ نِسَاؤُنَا يَتَعَلَّمْنَ مِنْ نِسَائِهِمْ - قَالَ - وَكَانَ مَنْزِلِي فِي بَنِي أُمَيَّةَ بْنِ زَيْدٍ بِالْعَوَالِي فَتَغَضَّبْتُ يَوْمًا عَلَى امْرَأَتِي فَإِذَا هِيَ تُرَاجِعُنِي فَأَنْكَرْتُ أَنْ تُرَاجِعَنِي . فَقَالَتْ مَا تُنْكِرُ أَنْ أُرَاجِعَكَ فَوَاللَّهِ إِنَّ أَزْوَاجَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم لَيُرَاجِعْنَهُ وَتَهْجُرُهُ إِحْدَاهُنَّ الْيَوْمَ إِلَى اللَّيْلِ . فَانْطَلَقْتُ فَدَخَلْتُ عَلَى حَفْصَةَ فَقُلْتُ أَتُرَاجِعِينَ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالَتْ نَعَمْ . فَقُلْتُ أَتَهْجُرُهُ إِحْدَاكُنَّ الْيَوْمَ إِلَى اللَّيْلِ قَالَتْ نَعَمْ . قُلْتُ قَدْ خَابَ مَنْ فَعَلَ ذَلِكَ مِنْكُنَّ وَخَسِرَ أَفَتَأْمَنُ إِحْدَاكُنَّ أَنْ يَغْضَبَ اللَّهُ عَلَيْهَا لِغَضَبِ رَسُولِهِ صلى الله عليه وسلم فَإِذَا هِيَ قَدْ هَلَكَتْ لاَ تُرَاجِعِي رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَلاَ تَسْأَلِيهِ شَيْئًا وَسَلِينِي مَا بَدَا لَكِ وَلاَ يَغُرَّنَّكِ أَنْ كَانَتْ جَارَتُكِ هِيَ أَوْسَمَ وَأَحَبَّ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْكِ - يُرِيدُ عَائِشَةَ - قَالَ وَكَانَ لِي جَارٌ مِنَ الأَنْصَارِ فَكُنَّا نَتَنَاوَبُ النُّزُولَ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَيَنْزِلُ يَوْمًا وَأَنْزِلُ يَوْمًا فَيَأْتِينِي بِخَبَرِ الْوَحْىِ وَغَيْرِهِ وَآتِيهِ بِمِثْلِ ذَلِكَ وَكُنَّا نَتَحَدَّثُ أَنَّ غَسَّانَ تُنْعِلُ الْخَيْلَ لِتَغْزُوَنَا فَنَزَلَ صَاحِبِي ثُمَّ أَتَانِي عِشَاءً فَضَرَبَ بَابِي ثُمَّ نَادَانِي فَخَرَجْتُ إِلَيْهِ فَقَالَ حَدَثَ أَمْرٌ عَظِيمٌ . قُلْتُ مَاذَا أَجَاءَتْ غَسَّانُ قَالَ لاَ بَلْ أَعْظَمُ مِنْ ذَلِكَ وَأَطْوَلُ طَلَّقَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم نِسَاءَهُ . فَقُلْتُ قَدْ خَابَتْ حَفْصَةُ وَخَسِرَتْ قَدْ كُنْتُ أَظُنُّ هَذَا كَائِنًا حَتَّى إِذَا صَلَّيْتُ الصُّبْحَ شَدَدْتُ عَلَىَّ ثِيَابِي ثُمَّ نَزَلْتُ فَدَخَلْتُ عَلَى حَفْصَةَ وَهْىَ تَبْكِي فَقُلْتُ أَطَلَّقَكُنَّ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالَتْ لاَ أَدْرِي هَا هُوَ ذَا مُعْتَزِلٌ فِي هَذِهِ الْمَشْرُبَةِ . فَأَتَيْتُ غُلاَمًا لَهُ أَسْوَدَ فَقُلْتُ اسْتَأْذِنْ لِعُمَرَ . فَدَخَلَ ثُمَّ خَرَجَ إِلَىَّ فَقَالَ قَدْ ذَكَرْتُكَ لَهُ فَصَمَتَ فَانْطَلَقْتُ حَتَّى انْتَهَيْتُ إِلَى الْمِنْبَرِ فَجَلَسْتُ فَإِذَا عِنْدَهُ رَهْطٌ جُلُوسٌ يَبْكِي بَعْضُهُمْ فَجَلَسْتُ قَلِيلاً ثُمَّ غَلَبَنِي مَا أَجِدُ ثُمَّ أَتَيْتُ الْغُلاَمَ فَقُلْتُ اسْتَأْذِنْ لِعُمَرَ . فَدَخَلَ ثُمَّ خَرَجَ إِلَىَّ . فَقَالَ قَدْ ذَكَرْتُكَ لَهُ فَصَمَتَ . فَوَلَّيْتُ مُدْبِرًا فَإِذَا الْغُلاَمُ يَدْعُونِي فَقَالَ ادْخُلْ فَقَدْ أَذِنَ لَكَ فَدَخَلْتُ فَسَلَّمْتُ عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَإِذَا هُوَ مُتَّكِئٌ عَلَى رَمْلِ حَصِيرٍ قَدْ أَثَّرَ فِي جَنْبِهِ فَقُلْتُ أَطَلَّقْتَ يَا رَسُولَ اللَّهِ نِسَاءَكَ فَرَفَعَ رَأْسَهُ إِلَىَّ وَقَالَ " لاَ " . فَقُلْتُ اللَّهُ أَكْبَرُ لَوْ رَأَيْتَنَا يَا رَسُولَ اللَّهِ وَكُنَّا مَعْشَرَ قُرَيْشٍ قَوْمًا نَغْلِبُ النِّسَاءَ فَلَمَّا قَدِمْنَا الْمَدِينَةَ وَجَدْنَا قَوْمًا تَغْلِبُهُمْ نِسَاؤُهُمْ فَطَفِقَ نِسَاؤُنَا يَتَعَلَّمْنَ مِنْ نِسَائِهِمْ فَتَغَضَّبْتُ عَلَى امْرَأَتِي يَوْمًا فَإِذَا هِيَ تُرَاجِعُنِي فَأَنْكَرْتُ أَنْ تُرَاجِعَنِي . فَقَالَتْ مَا تُنْكِرُ أَنْ أُرَاجِعَكَ فَوَاللَّهِ إِنَّ أَزْوَاجَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم لَيُرَاجِعْنَهُ وَتَهْجُرُهُ إِحْدَاهُنَّ الْيَوْمَ إِلَى اللَّيْلِ . فَقُلْتُ قَدْ خَابَ مَنْ فَعَلَ ذَلِكَ مِنْهُنَّ وَخَسِرَ أَفَتَأْمَنُ إِحْدَاهُنَّ أَنْ يَغْضَبَ اللَّهُ عَلَيْهَا لِغَضَبِ رَسُولِهِ صلى الله عليه وسلم فَإِذَا هِيَ قَدْ هَلَكَتْ فَتَبَسَّمَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ قَدْ دَخَلْتُ عَلَى حَفْصَةَ فَقُلْتُ لاَ يَغُرَّنَّكِ أَنْ كَانَتْ جَارَتُكِ هِيَ أَوْسَمُ مِنْكِ وَأَحَبُّ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْكِ . فَتَبَسَّمَ أُخْرَى فَقُلْتُ أَسْتَأْنِسُ يَا رَسُولَ اللَّهِ . قَالَ " نَعَمْ " . فَجَلَسْتُ فَرَفَعْتُ رَأْسِي فِي الْبَيْتِ فَوَاللَّهِ مَا رَأَيْتُ فِيهِ شَيْئًا يَرُدُّ الْبَصَرَ إِلاَّ أُهُبًا ثَلاَثَةً فَقُلْتُ ادْعُ اللَّهَ يَا رَسُولَ اللَّهِ أَنْ يُوَسِّعَ عَلَى أُمَّتِكَ فَقَدْ وَسَّعَ عَلَى فَارِسَ وَالرُّومِ وَهُمْ لاَ يَعْبُدُونَ اللَّهَ فَاسْتَوَى جَالِسًا ثُمَّ قَالَ " أَفِي شَكٍّ أَنْتَ يَا ابْنَ الْخَطَّابِ أُولَئِكَ قَوْمٌ عُجِّلَتْ لَهُمْ طَيِّبَاتُهُمْ فِي الْحَيَاةِ الدُّنْيَا " . فَقُلْتُ اسْتَغْفِرْ لِي يَا رَسُولَ اللَّهِ . وَكَانَ أَقْسَمَ أَنْ لاَ يَدْخُلَ عَلَيْهِنَّ شَهْرًا مِنْ شِدَّةِ مَوْجِدَتِهِ عَلَيْهِنَّ . حَتَّى عَاتَبَهُ اللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ . قَالَ الزُّهْرِيُّ فَأَخْبَرَنِي عُرْوَةُ، عَنْ عَائِشَةَ، قَالَتْ لَمَّا مَضَى تِسْعٌ وَعِشْرُونَ لَيْلَةً دَخَلَ عَلَىَّ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَدَأَ بِي فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ إِنَّكَ أَقْسَمْتَ أَنْ لاَ تَدْخُلَ عَلَيْنَا شَهْرًا وَإِنَّكَ دَخَلْتَ مِنْ تِسْعٍ وَعِشْرِينَ أَعُدُّهُنَّ . فَقَالَ " إِنَّ الشَّهْرَ تِسْعٌ وَعِشْرُونَ - ثُمَّ قَالَ - يَا عَائِشَةُ إِنِّي ذَاكِرٌ لَكِ أَمْرًا فَلاَ عَلَيْكِ أَنْ لاَ تَعْجَلِي فِيهِ حَتَّى تَسْتَأْمِرِي أَبَوَيْكِ " . ثُمَّ قَرَأَ عَلَىَّ الآيَةَ { يَا أَيُّهَا النَّبِيُّ قُلْ لأَزْوَاجِكَ} حَتَّى بَلَغَ { أَجْرًا عَظِيمًا} قَالَتْ عَائِشَةُ قَدْ عَلِمَ وَاللَّهِ أَنَّ أَبَوَىَّ لَمْ يَكُونَا لِيَأْمُرَانِي بِفِرَاقِهِ قَالَتْ فَقُلْتُ أَوَفِي هَذَا أَسْتَأْمِرُ أَبَوَىَّ فَإِنِّي أُرِيدُ اللَّهَ وَرَسُولَهُ وَالدَّارَ الآخِرَةَ . قَالَ مَعْمَرٌ فَأَخْبَرَنِي أَيُّوبُ أَنَّ عَائِشَةَ قَالَتْ لاَ تُخْبِرْ نِسَاءَكَ أَنِّي اخْتَرْتُكَ فَقَالَ لَهَا النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " إِنَّ اللَّهَ أَرْسَلَنِي مُبَلِّغًا وَلَمْ يُرْسِلْنِي مُتَعَنِّتًا " . قَالَ قَتَادَةُ صَغَتْ قُلُوبُكُمَا مَالَتْ قُلُوبُكُمَا.
Ne-a relatat Ishaq ibn Ibrahim al-Hanzali și Muhammad ibn Abi Umar – iar redactarea hadisului este asemănătoare la amândoi – Ibn Abi Umar a spus:
„Ne-a relatat”, iar Ishaq a spus: „Ne-a informat Abd ar-Razzaq, ne-a informat Ma’mar, de la az-Zuhri, de la Ubaid Allah ibn Abd Allah ibn Abi Thaur, de la Ibn Abbas, care a spus: «Am fost mereu dornic să-l întreb pe Umar despre cele două femei dintre soțiile Profetului ﷺ cărora Allah Preaînaltul le-a spus: {Dacă vă căiți înaintea lui Allah, atunci inimile voastre s-au plecat [spre aceasta]}. Până când Umar a plecat la Hajj și am mers și eu cu el. Când eram pe drum, Umar s-a abătut din cale și m-am abătut și eu cu el, având un vas cu apă. El și-a făcut nevoile, apoi a venit la mine, iar eu i-am turnat apă pe mâini și a făcut abluțiune. Am spus: 'O, Amir al-Mu’minin, cine sunt cele două femei dintre soțiile Profetului ﷺ despre care Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a spus: {Dacă vă căiți înaintea lui Allah, atunci inimile voastre s-au plecat [spre aceasta]}?' Umar a răspuns: 'Ce ciudat ești, o, Ibn Abbas!' (Az-Zuhri a spus: 'Pe Allah, nu i-a plăcut întrebarea, dar nu a ascuns răspunsul'). A spus: 'Ele sunt Hafsa și Aisha.' Apoi a început să relateze hadisul și a spus: 'Noi, cei din Quraiș, eram un popor care domina femeile, dar când am ajuns la Medina, am găsit un popor ale cărui femei îi dominau pe bărbați, așa că femeile noastre au început să învețe de la femeile lor.' A continuat: 'Locuința mea era în cartierul Banu Umayya ibn Zaid, din suburbiile Medinei. Într-o zi m-am mâniat pe soția mea, iar ea mi-a răspuns cu aceeași monedă. Mi-a displăcut faptul că mi-a replicat. Ea a spus: «De ce te miri că îți răspund? Pe Allah, soțiile Profetului ﷺ îi replică, iar una dintre ele se separă de el toată ziua până noaptea.» Atunci am plecat și am intrat la Hafsa și am întrebat-o: «Îi replci tu Mesagerului lui Allah ﷺ?» Ea a răspuns: «Da.» Am întrebat: «Se separă vreuna dintre voi de el toată ziua până noaptea?» A răspuns: «Da.» Am spus: «A pierdut și a păgubit cea care face asta dintre voi! Nu vă temeți că Allah Se va mânia pe voi din cauza mâniei Mesagerului Său ﷺ și astfel veți pieri? Nu-i mai replica Mesagerului lui Allah ﷺ și nu-i cere nimic; cere-mi mie ce dorești și nu te lăsa înșelată de faptul că vecina ta este mai frumoasă și mai dragă Mesagerului lui Allah ﷺ decât tine» – se referea la Aisha. A mai spus: 'Aveam un vecin dintre Ansari și ne alternam prezența la Mesagerul lui Allah ﷺ; el mergea într-o zi, iar eu în alta. El îmi aducea vești despre Revelație și altele, iar eu îi aduceam la fel. Vorbeam între noi că ghassanizii potcoavă caii pentru a ne ataca. Vecinul meu a mers la Profet, apoi a venit la mine seara, a bătut la ușă și m-a strigat. Am ieșit la el și a spus: «S-a întâmplat ceva grav!» Am întrebat: «Ce anume? Au venit ghassanizii?» A răspuns: «Nu, ci ceva mai grav și mai lung: Profetul ﷺ și-a divorțat soțiile.» Am spus: «Hafsa a pierdut și a păgubit! Mă temeam că se va întâmpla asta.» Când s-a crăpat de ziuă, am făcut rugăciunea de dimineață, m-am îmbrăcat și am mers la Hafsa, care plângea. Am întrebat: «V-a divorțat Mesagerul lui Allah ﷺ?» A răspuns: «Nu știu, dar iată-l retras în această cameră de sus.» M-am dus la un slujitor negru de-al lui și i-am spus: «Cere permisiunea pentru Umar.» A intrat, apoi a ieșit și mi-a spus: «Te-am pomenit, dar a tăcut.» Am plecat și m-am așezat lângă amvon, unde stăteau câțiva oameni, unii plângând. Am stat puțin, dar gândul acela m-a copleșit din nou. M-am întors la slujitor și i-am spus: «Cere permisiunea pentru Umar.» A intrat, apoi a ieșit și mi-a spus: «Te-am pomenit, dar a tăcut.» Tocmai mă pregăteam să plec, când slujitorul m-a chemat spunând: «Intră, ți-a dat voie!» Am intrat și l-am salutat pe Mesagerul lui Allah ﷺ, care stătea rezemat de o rogojină ce îi lăsase urme pe coastă. Am întrebat: «Mesagere al lui Allah, ți-ai divorțat soțiile?» El a ridicat capul spre mine și a spus: «Nu.» Am spus: «Allahu Akbar! Dacă ne-ai fi văzut, o, Mesager al lui Allah... Noi, quraișiții, dominam femeile, dar când am venit la Medina, am găsit oameni dominați de femeile lor, așa că femeile noastre au învățat de la ale lor. M-am mâniat pe soția mea și ea mi-a replicat, ceea ce mi-a displăcut. Ea mi-a spus că soțiile Profetului ﷺ îi replică și se separă de el ziua până noaptea. I-am spus că aceea care face așa a pierdut și a păgubit și că ar trebui să se teamă de mânia lui Allah cauzată de mânia Mesagerului Său ﷺ, altfel va pieri.» Atunci Mesagerul lui Allah ﷺ a zâmbit. Am continuat: «Mesager al lui Allah, am fost la Hafsa și i-am spus să nu se lase înșelată de faptul că vecina ei este mai frumoasă și mai dragă ție decât ea.» Profetul ﷺ a zâmbit din nou. Am spus: «Pot să vorbesc cu tine despre lucruri plăcute, o, Mesager al lui Allah?» A răspuns: «Da.» M-am așezat, am privit prin casă și, pe Allah, nu am văzut nimic care să atragă privirea în afară de trei piei tăbăcite. Am spus: «Roagă-te lui Allah, o, Mesager al lui Allah, să îmbelșugeze traiul comunității tale, căci El a dăruit belșug persanilor și romanilor, deși ei nu Îl adoră pe Allah.» El s-a ridicat în șezut și a spus: «Te îndoiești, o, Ibn al-Khattab? Acelora li s-au grăbit bunătățile în viața lumească.» Am spus: «Caută iertare pentru mine, o, Mesager al lui Allah!» El jurase că nu va intra la ele timp de o lună, din pricina supărării sale față de ele, până când Allah Preaînaltul l-a mustrat.» Az-Zuhri a spus: Urwa m-a informat, de la Aisha, care a spus: «Când au trecut douăzeci și nouă de nopți, Mesagerul lui Allah ﷺ a intrat la mine, începând cu mine. Am spus: 'Mesager al lui Allah, ai jurat că nu vei intra la noi o lună, iar tu ai venit după ce am numărat doar douăzeci și nouă de nopți.' El a răspuns: 'Luna poate avea și douăzeci și nouă de zile.' Apoi a spus: 'O, Aisha, vreau să-ți vorbesc despre un lucru; nu te grăbi să decizi până nu te sfătuiești cu părinții tăi.' Apoi mi-a recitat versetul: {O, Profetule, spune soțiilor tale...} până la {...răsplată mare}.» Aisha a spus: «Pe Allah, el știa că părinții mei nu mi-ar fi poruncit niciodată să mă despart de el.» A continuat: «Am spus: 'Mai este nevoie să mă sfătuiesc cu părinții mei în această privință? Eu îl aleg pe Allah, pe Mesagerul Său ﷺ și Casa de Apoi.'» Ma’mar a spus: Ayyub m-a informat că Aisha a spus: «Nu le spune soțiilor tale că te-am ales pe tine», iar Profetul ﷺ i-a răspuns: «Allah m-a trimis ca vestitor, nu ca asupritor.» Qatada a spus: «{Inimile voastre s-au plecat} înseamnă «inimile voastre s-au înclinat».”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
‘Umar povestește cum Profetul ﷺ le-a lăsat soțiilor sale să aleagă Allah și Viața de Apoi.
Relatarea descrie perioada în care Profetul ﷺ, după un conflict cu soțiile sale, s-a ținut deoparte de ele timp de o lună și le-a lăsat să aleagă, așa cum se menționează în Coran 33:28–29. Aisha a ales Allah, Trimisul Său ﷺ și Viața de Apoi.
Profetul ﷺ a explicat că o lună islamică poate avea și douăzeci și nouă de zile.
Potrivit lui Qatada, aceasta înseamnă că inimile lui Hafsa și Aisha ﷺ s-au îndepărtat de ceea ce era potrivit și trebuiau să se îndrepte spre căință.
O cameră mică la etaj sau un spațiu privat înălțat în care Profetul ﷺ se retrăsese.
Savanții deduc din această relatare că soțiile Profetului ﷺ au avut de ales între viața lumească, cu podoabele ei, și Allah, Trimisul Său ﷺ și Viața de Apoi; Aisha ﷺ a ales ultima variantă. Explicația despre lună confirmă că o lună islamică poate avea douăzeci și nouă sau treizeci de zile. Savanții subliniază și simplitatea Profetului ﷺ, precum și faptul că bogăția, în sine, nu este un semn al favorii divine. Pasajul nu reprezintă o permisiune generală pentru soți de a se domina reciproc: relațiile trebuie să fie drepte și respectuoase.
- Discutați cu respect tensiunile din căsnicie și căutați împăcarea înainte ca vorbele să deterioreze și mai mult relația.
- Prețuiește simplitatea și nu lăsa averea sau statutul să determine ce consideri fericire.
- În cazul alegerilor importante, acordă-ți timp pentru reflecție și urmărește ceea ce îți slujește credința și Viața de Apoi.
Această relatare cuprinde aceeași povestire a lui Ibn Abbas și ‘Umar despre Hafsa, Aisha ﷺ și alegerea Vieții de Apoi.
Sahih Muslim · #3697 (Sahih)Această relatare tratează alegerea oferită soțiilor Profetului ﷺ și completează contextul versetelor despre despărțire.
Sahih Muslim · #3694 (Sahih)Această relatare face parte din aceeași serie de relatări despre soțiile Profetului ﷺ și împrejurările legate de versetele din sura At-Tahrim.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.