Sunan Abi Dawud, hadithul 3612
Relatat de Zubayb al-Anbari. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Zubayb al-Anbari
Relatarea
حَدَّثَنَا أَحْمَدُ بْنُ عَبْدَةَ، حَدَّثَنَا عَمَّارُ بْنُ شُعَيْبِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ الزُّبَيْبِ الْعَنْبَرِيُّ، حَدَّثَنِي أَبِي قَالَ، سَمِعْتُ جَدِّيَ الزُّبَيْبَ، يَقُولُ بَعَثَ نَبِيُّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم جَيْشًا إِلَى بَنِي الْعَنْبَرِ فَأَخَذُوهُمْ بِرُكْبَةٍ مِنْ نَاحِيَةِ الطَّائِفِ فَاسْتَاقُوهُمْ إِلَى نَبِيِّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَرَكِبْتُ فَسَبَقْتُهُمْ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَقُلْتُ السَّلاَمُ عَلَيْكَ يَا نَبِيَّ اللَّهِ وَرَحْمَةُ اللَّهِ وَبَرَكَاتُهُ أَتَانَا جُنْدُكَ فَأَخَذُونَا وَقَدْ كُنَّا أَسْلَمْنَا وَخَضْرَمْنَا آذَانَ النَّعَمِ فَلَمَّا قَدِمَ بَلْعَنْبَرُ قَالَ لِي نَبِيُّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " هَلْ لَكُمْ بَيِّنَةٌ عَلَى أَنَّكُمْ أَسْلَمْتُمْ قَبْلَ أَنْ تُؤْخَذُوا فِي هَذِهِ الأَيَّامِ " . قُلْتُ نَعَمْ . قَالَ " مَنْ بَيِّنَتُكَ " . قُلْتُ سَمُرَةُ رَجُلٌ مِنْ بَنِي الْعَنْبَرِ وَرَجُلٌ آخَرُ سَمَّاهُ لَهُ فَشَهِدَ الرَّجُلُ وَأَبَى سَمُرَةُ أَنْ يَشْهَدَ فَقَالَ نَبِيُّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " قَدْ أَبَى أَنْ يَشْهَدَ لَكَ فَتَحْلِفُ مَعَ شَاهِدِكَ الآخَرِ " . قُلْتُ نَعَمْ . فَاسْتَحْلَفَنِي فَحَلَفْتُ بِاللَّهِ لَقَدْ أَسْلَمْنَا يَوْمَ كَذَا وَكَذَا وَخَضْرَمْنَا آذَانَ النَّعَمِ . فَقَالَ نَبِيُّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " اذْهَبُوا فَقَاسِمُوهُمْ أَنْصَافَ الأَمْوَالِ وَلاَ تَمَسُّوا ذَرَارِيَهُمْ لَوْلاَ أَنَّ اللَّهَ لاَ يُحِبُّ ضَلاَلَةَ الْعَمَلِ مَا رَزَيْنَاكُمْ عِقَالاً " . قَالَ الزُّبَيْبُ فَدَعَتْنِي أُمِّي فَقَالَتْ هَذَا الرَّجُلُ أَخَذَ زِرْبِيَّتِي فَانْصَرَفْتُ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم - يَعْنِي فَأَخْبَرْتُهُ - فَقَالَ لِي " احْبِسْهُ " . فَأَخَذْتُ بِتَلْبِيبِهِ وَقُمْتُ مَعَهُ مَكَانَنَا ثُمَّ نَظَرَ إِلَيْنَا نَبِيُّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَائِمَيْنِ فَقَالَ " مَا تُرِيدُ بِأَسِيرِكَ " . فَأَرْسَلْتُهُ مِنْ يَدِي فَقَامَ نَبِيُّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ لِلرَّجُلِ " رُدَّ عَلَى هَذَا زِرْبِيَّةَ أُمِّهِ الَّتِي أَخَذْتَ مِنْهَا " . فَقَالَ يَا نَبِيَّ اللَّهِ إِنَّهَا خَرَجَتْ مِنْ يَدِي . قَالَ فَاخْتَلَعَ نَبِيُّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم سَيْفَ الرَّجُلِ فَأَعْطَانِيهِ . وَقَالَ لِلرَّجُلِ " اذْهَبْ فَزِدْهُ آصُعًا مِنْ طَعَامٍ " . قَالَ فَزَادَنِي آصُعًا مِنْ شَعِيرٍ .
Ne-a relatat Ahmad ibn Abdah, ne-a relatat Ammar ibn Shuayb ibn Abdullah ibn az-Zubayb al-Anbari, mi-a relatat tatăl meu, spunând: L-am auzit pe bunicul meu, Zubayb, spunând: Profetul lui Allah ﷺ a trimis o armată către Banu al-Anbar. I-au capturat la Rukbah, în apropiere de Ta'if, și i-au adus la Profetul lui Allah ﷺ. Am călărit în grabă și am ajuns înaintea lor la Profet ﷺ și am spus:
„Pacea, mila și binecuvântările lui Allah fie asupra ta, o Profet al lui Allah! Oastea ta a venit la noi și ne-a luat prizonieri, deși noi deja îmbrățișasem Islamul și tăiaserăm marginile urechilor vitelor noastre.” Când au sosit cei din Banu al-Anbar, Profetul lui Allah ﷺ mi-a spus: „Aveți vreo dovadă că ați îmbrățișat Islamul înainte de a fi capturați în aceste zile?” Am răspuns: „Da.” El a întrebat: „Cine este martorul tău?” Am spus: „Samurah, un bărbat din Banu al-Anbar, și un alt bărbat” pe care l-a numit. Bărbatul a depus mărturie, dar Samurah a refuzat să mărturisească. Atunci Profetul lui Allah ﷺ a spus: „El a refuzat să depună mărturie pentru tine, așa că vei jura împreună cu celălalt martor al tău.” Am spus: „Da.” M-a pus să jur și am jurat pe Allah că am îmbrățișat Islamul într-o anumită zi și că am tăiat marginile urechilor vitelor. Profetul lui Allah ﷺ a spus: „Mergeți și împărțiți cu ei jumătate din bunuri, dar nu vă atingeți de copiii lor. Dacă Allah nu ar fi urât risipirea faptelor, nu v-am fi luat nici măcar o frânghie.” Zubayb a spus: Mama mea m-a chemat și mi-a zis: „Acest bărbat mi-a luat salteaua.” M-am întors la Profetul ﷺ și l-am informat. El mi-a spus: „Reține-l.” L-am apucat de guler și am stat cu el acolo. Apoi Profetul lui Allah ﷺ ne-a privit stând în picioare și a întrebat: „Ce intenționezi să faci cu prizonierul tău?” L-am eliberat din mâna mea, iar Profetul lui Allah ﷺ s-a ridicat și i-a spus bărbatului: „Înapoiază-i acestui om salteaua mamei sale pe care ai luat-o de la ea.” Bărbatul a spus: „O Profet al lui Allah, nu o mai am.” Atunci Profetul lui Allah ﷺ a scos sabia bărbatului și mi-a dat-o mie. Apoi i-a spus bărbatului: „Mergi și dă-i câteva sa' de hrană.” Astfel, mi-a dat câteva sa' de orz.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Profetul ﷺ evalua pretențiile pe baza dovezilor și proteja bunurile împotriva nedreptății.
Dovadă care susține o afirmație, precum mărturia unui martor.
Un martor care depune jurământ împreună cu reclamantul; aplicarea exactă diferă în rândul juriștilor.
O măsură tradițională de volum pentru cereale și alte produse uscate.
Juriștii discută această relatare în legătură cu prezentarea dovezilor, jurămintele și restituirea bunurilor luate pe nedrept. Regula juridică potrivit căreia reclamantul aduce dovezi, iar cel care neagă depune jurământul în anumite condiții este susținută de relatări puternice, inclusiv Sahih al-Bukhari 2680. Școlile juridice diferă în privința condițiilor și a domeniului de aplicare al unui jurământ alături de mărturia unui singur martor; această relatare slabă, luată singură, nu este suficientă pentru a stabili o regulă juridică.
- Prezintă un litigiu folosind fapte verificabile și mărturii obținute în mod cinstit.
- Nu lua bunurile altcuiva fără consimțământul proprietarului sau fără o hotărâre legală.
- Judecătorul și martorul trebuie să acționeze cu grijă: o relatare convingătoare nu înlocuiește o dovadă dreaptă.
Această relatare Sahih descrie cum îi erau prezentate Profetului ﷺ litigiile și avertizează că un argument convingător nu conferă dreptul asupra bunurilor altuia.
Sahih al-Bukhari · #2671 (Sahih)Această relatare Sahih abordează judecarea unui caz pe baza dovezilor și a jurământului părților.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.