Sahih al-Bukhari, hadithul 2343
Relatat de Abdullah ibn Umar. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la al‑Bukhari înapoi la Profetul ﷺ
- 1Sulayman ibn Harbi-a relatat lui al‑Bukhariسُلَيْمَانُ بْنُ حَرْبٍ
- 2Hammadحَمَّادٌ
- 3Ayyubأَيُّوبَ
- 4Nafi'نَافِعٍ
- 5Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ بْنُ حَرْبٍ، حَدَّثَنَا حَمَّادٌ، عَنْ أَيُّوبَ، عَنْ نَافِعٍ، أَنَّ ابْنَ عُمَرَ ـ رضى الله عنهما ـ كَانَ يُكْرِي مَزَارِعَهُ عَلَى عَهْدِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَأَبِي بَكْرٍ وَعُمَرَ وَعُثْمَانَ وَصَدْرًا مِنْ إِمَارَةِ مُعَاوِيَةَ. ثُمَّ حُدِّثَ عَنْ رَافِعِ بْنِ خَدِيجٍ، أَنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم نَهَى عَنْ كِرَاءِ الْمَزَارِعِ، فَذَهَبَ ابْنُ عُمَرَ إِلَى رَافِعٍ فَذَهَبْتُ مَعَهُ، فَسَأَلَهُ فَقَالَ نَهَى النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم عَنْ كِرَاءِ الْمَزَارِعِ. فَقَالَ ابْنُ عُمَرَ قَدْ عَلِمْتَ أَنَّا كُنَّا نُكْرِي مَزَارِعَنَا عَلَى عَهْدِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بِمَا عَلَى الأَرْبِعَاءِ وَبِشَىْءٍ مِنَ التِّبْنِ.
Ne-a relatat Sulaiman ibn Harb, ne-a relatat Hammad, de la Ayyub, de la Nafi', că Ibn Umar – Allah să fie mulțumit de amândoi – obișnuia să își arendeze terenurile agricole în vremea Profetului ﷺ, a lui Abu Bakr, a lui Umar, a lui Uthman și la începutul domniei lui Muawiya. Apoi i s-a relatat despre Rafi' ibn Khadij că Profetul ﷺ a interzis arendarea terenurilor agricole. Atunci Ibn Umar a mers la Rafi', iar eu l-am însoțit. L-a întrebat, iar acesta a răspuns:
„Profetul ﷺ a interzis arendarea terenurilor agricole.” Ibn Umar a spus: „Știi bine că noi obișnuiam să ne arendăm terenurile în vremea Trimisului lui Allah ﷺ în schimbul recoltei de pe malurile apelor curgătoare și a unei cantități de fân.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Ibn ‘Umar a verificat la Rafi‘ ibn Khadij informația despre interzicerea arendării pământului.
A da cuiva pământul spre folosință, în schimbul unei remunerații convenite.
O parte convenită din recolta care creștea pe terenul de-a lungul cursurilor de apă.
Tulpinile uscate rămase după recoltarea cerealelor.
Savanții clasici au analizat împreună diferitele relatări despre arendarea pământului și au discutat ce înțelegeri pot duce la neclaritate sau la o împărțire nedreaptă. Școlile juridice au avut opinii diferite cu privire la condițiile impuse unor astfel de contracte; esența discuției de fiqh este că remunerația și împărțirea trebuie să fie clare și să nu nedreptățească nicio parte. De asemenea, Ibn ‘Umar arată cu câtă grijă verifica un companion o relatare despre o interdicție profetică.
- Cere lămuriri unei surse de încredere când auzi o hotărâre religioasă pe care nu o cunoști.
- Stabilește clar, de la început, cum se împart recolta, remunerația și riscurile într-un contract agricol.
- Discută neînțelegerile cu calm, ținând seama atât de textele transmise, cât și de drepturile celor implicați.
Această relatare sahih discută modul în care era cultivat pământul și oferă context pentru problema arendării.
Sahih al-Bukhari · #2342 (Sahih)Ibn ‘Abbas și Tawus discută aici închirierea pământului pentru cultivare, o chestiune de fiqh înrudită.
Sahih al-Bukhari · #2344 (Sahih)Această relatare se leagă de aceeași temă și clarifică practica arendării terenurilor agricole.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.