Sahih al-Bukhari, hadithul 2941
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la al‑Bukhari înapoi la Profetul ﷺ
- 1Ibrahim ibn Hamzai-a relatat lui al‑Bukhariإِبْرَاهِيمُ بْنُ حَمْزَةَ
- 2Ibrahim ibn Sa'dإِبْرَاهِيمُ بْنُ سَعْدٍ
- 3Salih ibn Kaysanصَالِحِ بْنِ كَيْسَانَ
- 4Ibn Shihabابْنِ شِهَابٍ
- 5Ubaydullah ibn Abdullah ibn Utbaعُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ
- 6Abdullah ibn Abbasعَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَبَّاسٍ
- 7Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا إِبْرَاهِيمُ بْنُ حَمْزَةَ، حَدَّثَنَا إِبْرَاهِيمُ بْنُ سَعْدٍ، عَنْ صَالِحِ بْنِ كَيْسَانَ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ عُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهما ـ أَنَّهُ أَخْبَرَهُ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم كَتَبَ إِلَى قَيْصَرَ يَدْعُوهُ إِلَى الإِسْلاَمِ، وَبَعَثَ بِكِتَابِهِ إِلَيْهِ مَعَ دِحْيَةَ الْكَلْبِيِّ، وَأَمَرَهُ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَنْ يَدْفَعَهُ إِلَى عَظِيمِ بُصْرَى لِيَدْفَعَهُ إِلَى قَيْصَرَ، وَكَانَ قَيْصَرُ لَمَّا كَشَفَ اللَّهُ عَنْهُ جُنُودَ فَارِسَ مَشَى مِنْ حِمْصَ إِلَى إِيلِيَاءَ، شُكْرًا لِمَا أَبْلاَهُ اللَّهُ، فَلَمَّا جَاءَ قَيْصَرَ كِتَابُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ حِينَ قَرَأَهُ الْتَمِسُوا لِي هَا هُنَا أَحَدًا مِنْ قَوْمِهِ لأَسْأَلَهُمْ عَنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم. قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ فَأَخْبَرَنِي أَبُو سُفْيَانَ، أَنَّهُ كَانَ بِالشَّأْمِ فِي رِجَالٍ مِنْ قُرَيْشٍ، قَدِمُوا تِجَارًا فِي الْمُدَّةِ الَّتِي كَانَتْ بَيْنَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَبَيْنَ كُفَّارِ قُرَيْشٍ، قَالَ أَبُو سُفْيَانَ فَوَجَدَنَا رَسُولُ قَيْصَرَ بِبَعْضِ الشَّأْمِ فَانْطَلَقَ بِي وَبِأَصْحَابِي حَتَّى قَدِمْنَا إِيلِيَاءَ، فَأُدْخِلْنَا عَلَيْهِ، فَإِذَا هُوَ جَالِسٌ فِي مَجْلِسِ مُلْكِهِ وَعَلَيْهِ التَّاجُ، وَإِذَا حَوْلَهُ عُظَمَاءُ الرُّومِ فَقَالَ لِتُرْجُمَانِهِ سَلْهُمْ أَيُّهُمْ أَقْرَبُ نَسَبًا إِلَى هَذَا الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ قَالَ أَبُو سُفْيَانَ فَقُلْتُ أَنَا أَقْرَبُهُمْ نَسَبًا. قَالَ مَا قَرَابَةُ مَا بَيْنَكَ وَبَيْنَهُ فَقُلْتُ هُوَ ابْنُ عَمِّي، وَلَيْسَ فِي الرَّكْبِ يَوْمَئِذٍ أَحَدٌ مِنْ بَنِي عَبْدِ مَنَافٍ غَيْرِي. فَقَالَ قَيْصَرُ أَدْنُوهُ. وَأَمَرَ بِأَصْحَابِي فَجُعِلُوا خَلْفَ ظَهْرِي عِنْدَ كَتِفِي، ثُمَّ قَالَ لِتُرْجُمَانِهِ قُلْ لأَصْحَابِهِ إِنِّي سَائِلٌ هَذَا الرَّجُلَ عَنِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ، فَإِنْ كَذَبَ فَكَذِّبُوهُ. قَالَ أَبُو سُفْيَانَ وَاللَّهِ لَوْلاَ الْحَيَاءُ يَوْمَئِذٍ مِنْ أَنْ يَأْثُرَ أَصْحَابِي عَنِّي الْكَذِبَ لَكَذَبْتُهُ حِينَ سَأَلَنِي عَنْهُ، وَلَكِنِّي اسْتَحْيَيْتُ أَنْ يَأْثُرُوا الْكَذِبَ عَنِّي فَصَدَقْتُهُ، ثُمَّ قَالَ لِتُرْجُمَانِهِ قُلْ لَهُ كَيْفَ نَسَبُ هَذَا الرَّجُلِ فِيكُمْ قُلْتُ هُوَ فِينَا ذُو نَسَبٍ. قَالَ فَهَلْ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ أَحَدٌ مِنْكُمْ قَبْلَهُ قُلْتُ لاَ. فَقَالَ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ عَلَى الْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ قُلْتُ لاَ. قَالَ فَهَلْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مِنْ مَلِكٍ قُلْتُ لاَ. قَالَ فَأَشْرَافُ النَّاسِ يَتَّبِعُونَهُ أَمْ ضُعَفَاؤُهُمْ قُلْتُ بَلْ ضُعَفَاؤُهُمْ. قَالَ فَيَزِيدُونَ أَوْ يَنْقُصُونَ قُلْتُ بَلْ يَزِيدُونَ. قَالَ فَهَلْ يَرْتَدُّ أَحَدٌ سَخْطَةً لِدِينِهِ بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَ فِيهِ قُلْتُ لاَ. قَالَ فَهَلْ يَغْدِرُ قُلْتُ لاَ، وَنَحْنُ الآنَ مِنْهُ فِي مُدَّةٍ، نَحْنُ نَخَافُ أَنْ يَغْدِرَ. قَالَ أَبُو سُفْيَانَ وَلَمْ يُمْكِنِّي كَلِمَةٌ أُدْخِلُ فِيهَا شَيْئًا أَنْتَقِصُهُ بِهِ لاَ أَخَافُ أَنْ تُؤْثَرَ عَنِّي غَيْرُهَا. قَالَ فَهَلْ قَاتَلْتُمُوهُ أَوْ قَاتَلَكُمْ قُلْتُ نَعَمْ. قَالَ فَكَيْفَ كَانَتْ حَرْبُهُ وَحَرْبُكُمْ قُلْتُ كَانَتْ دُوَلاً وَسِجَالاً، يُدَالُ عَلَيْنَا الْمَرَّةَ وَنُدَالُ عَلَيْهِ الأُخْرَى. قَالَ فَمَاذَا يَأْمُرُكُمْ قَالَ يَأْمُرُنَا أَنْ نَعْبُدَ اللَّهَ وَحْدَهُ لاَ نُشْرِكُ بِهِ شَيْئًا، وَيَنْهَانَا عَمَّا كَانَ يَعْبُدُ آبَاؤُنَا، وَيَأْمُرُنَا بِالصَّلاَةِ وَالصَّدَقَةِ وَالْعَفَافِ وَالْوَفَاءِ بِالْعَهْدِ وَأَدَاءِ الأَمَانَةِ. فَقَالَ لِتُرْجُمَانِهِ حِينَ قُلْتُ ذَلِكَ لَهُ قُلْ لَهُ إِنِّي سَأَلْتُكَ عَنْ نَسَبِهِ فِيكُمْ، فَزَعَمْتَ أَنَّهُ ذُو نَسَبٍ، وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ تُبْعَثُ فِي نَسَبِ قَوْمِهَا، وَسَأَلْتُكَ هَلْ قَالَ أَحَدٌ مِنْكُمْ هَذَا الْقَوْلَ قَبْلَهُ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، فَقُلْتُ لَوْ كَانَ أَحَدٌ مِنْكُمْ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ قَبْلَهُ قُلْتُ رَجُلٌ يَأْتَمُّ بِقَوْلٍ قَدْ قِيلَ قَبْلَهُ. وَسَأَلْتُكَ هَلْ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ بِالْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، فَعَرَفْتُ أَنَّهُ لَمْ يَكُنْ لِيَدَعَ الْكَذِبَ عَلَى النَّاسِ وَيَكْذِبَ عَلَى اللَّهِ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مِنْ مَلِكٍ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، فَقُلْتُ لَوْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مَلِكٌ قُلْتُ يَطْلُبُ مُلْكَ آبَائِهِ. وَسَأَلْتُكَ أَشْرَافُ النَّاسِ يَتَّبِعُونَهُ أَمْ ضُعَفَاؤُهُمْ فَزَعَمْتَ أَنَّ ضُعَفَاءَهُمُ اتَّبَعُوهُ، وَهُمْ أَتْبَاعُ الرُّسُلِ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَزِيدُونَ أَوْ يَنْقُصُونَ فَزَعَمْتَ أَنَّهُمْ يَزِيدُونَ، وَكَذَلِكَ الإِيمَانُ حَتَّى يَتِمَّ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَرْتَدُّ أَحَدٌ سَخْطَةً لِدِينِهِ بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَ فِيهِ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، فَكَذَلِكَ الإِيمَانُ حِينَ تَخْلِطُ بَشَاشَتُهُ الْقُلُوبَ لاَ يَسْخَطُهُ أَحَدٌ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَغْدِرُ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ لاَ يَغْدِرُونَ. وَسَأَلْتُكَ هَلْ قَاتَلْتُمُوهُ وَقَاتَلَكُمْ فَزَعَمْتَ أَنْ قَدْ فَعَلَ، وَأَنَّ حَرْبَكُمْ وَحَرْبَهُ تَكُونُ دُوَلاً، وَيُدَالُ عَلَيْكُمُ الْمَرَّةَ وَتُدَالُونَ عَلَيْهِ الأُخْرَى، وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ تُبْتَلَى، وَتَكُونُ لَهَا الْعَاقِبَةُ، وَسَأَلْتُكَ بِمَاذَا يَأْمُرُكُمْ فَزَعَمْتَ أَنَّهُ يَأْمُرُكُمْ أَنْ تَعْبُدُوا اللَّهَ وَلاَ تُشْرِكُوا بِهِ شَيْئًا، وَيَنْهَاكُمْ عَمَّا كَانَ يَعْبُدُ آبَاؤُكُمْ، وَيَأْمُرُكُمْ بِالصَّلاَةِ وَالصِّدْقِ وَالْعَفَافِ وَالْوَفَاءِ بِالْعَهْدِ، وَأَدَاءِ الأَمَانَةِ، قَالَ وَهَذِهِ صِفَةُ النَّبِيِّ، قَدْ كُنْتُ أَعْلَمُ أَنَّهُ خَارِجٌ، وَلَكِنْ لَمْ أَظُنَّ أَنَّهُ مِنْكُمْ، وَإِنْ يَكُ مَا قُلْتَ حَقًّا، فَيُوشِكُ أَنْ يَمْلِكَ مَوْضِعَ قَدَمَىَّ هَاتَيْنِ، وَلَوْ أَرْجُو أَنْ أَخْلُصَ إِلَيْهِ لَتَجَشَّمْتُ لُقِيَّهُ، وَلَوْ كُنْتُ عِنْدَهُ لَغَسَلْتُ قَدَمَيْهِ. قَالَ أَبُو سُفْيَانَ ثُمَّ دَعَا بِكِتَابِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقُرِئَ فَإِذَا فِيهِ " بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ مِنْ مُحَمَّدٍ عَبْدِ اللَّهِ وَرَسُولِهِ، إِلَى هِرَقْلَ عَظِيمِ الرُّومِ، سَلاَمٌ عَلَى مَنِ اتَّبَعَ الْهُدَى، أَمَّا بَعْدُ فَإِنِّي أَدْعُوكَ بِدِعَايَةِ الإِسْلاَمِ، أَسْلِمْ تَسْلَمْ، وَأَسْلِمْ يُؤْتِكَ اللَّهُ أَجْرَكَ مَرَّتَيْنِ، فَإِنْ تَوَلَّيْتَ فَعَلَيْكَ إِثْمُ الأَرِيسِيِّينَ وَ{يَا أَهْلَ الْكِتَابِ تَعَالَوْا إِلَى كَلِمَةٍ سَوَاءٍ بَيْنَنَا وَبَيْنَكُمْ أَنْ لاَ نَعْبُدَ إِلاَّ اللَّهَ وَلاَ نُشْرِكَ بِهِ شَيْئًا وَلاَ يَتَّخِذَ بَعْضُنَا بَعْضًا أَرْبَابًا مِنْ دُونِ اللَّهِ فَإِنْ تَوَلَّوْا فَقُولُوا اشْهَدُوا بِأَنَّا مُسْلِمُونَ}". قَالَ أَبُو سُفْيَانَ فَلَمَّا أَنْ قَضَى مَقَالَتَهُ، عَلَتْ أَصْوَاتُ الَّذِينَ حَوْلَهُ مِنْ عُظَمَاءِ الرُّومِ، وَكَثُرَ لَغَطُهُمْ، فَلاَ أَدْرِي مَاذَا قَالُوا، وَأُمِرَ بِنَا فَأُخْرِجْنَا، فَلَمَّا أَنْ خَرَجْتُ مَعَ أَصْحَابِي وَخَلَوْتُ بِهِمْ قُلْتُ لَهُمْ لَقَدْ أَمِرَ أَمْرُ ابْنِ أَبِي كَبْشَةَ، هَذَا مَلِكُ بَنِي الأَصْفَرِ يَخَافُهُ، قَالَ أَبُو سُفْيَانَ وَاللَّهِ مَا زِلْتُ ذَلِيلاً مُسْتَيْقِنًا بِأَنَّ أَمْرَهُ سَيَظْهَرُ، حَتَّى أَدْخَلَ اللَّهُ قَلْبِي الإِسْلاَمَ وَأَنَا كَارِهٌ.
Ne-a relatat Ibrahim ibn Hamza, ne-a relatat Ibrahim ibn Sa'd, de la Salih ibn Kaysan, de la Ibn Șihab, de la Ubayd Allah ibn Abd Allah ibn Utba, de la Abd Allah ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de amândoi – care l-a informat că Trimisul lui Allah ﷺ i-a scris lui Cezar invitându-l la Islam și i-a trimis scrisoarea prin Dihya Al-Kalbi. Trimisul lui Allah ﷺ i-a poruncit acestuia să o înmâneze guvernatorului Bosrei, pentru ca acesta să o transmită mai departe lui Cezar. După ce Allah i-a dăruit victoria asupra armatelor persane, Cezar a mers pe jos din Homs până la Ilya (Ierusalim), ca semn de recunoștință față de Allah pentru binefacerea Sa. Când scrisoarea Trimisului lui Allah ﷺ a ajuns la Cezar, după ce a citit-o, a spus:
„Căutați-mi pe cineva din poporul său care se află aici, ca să-l întreb despre Trimisul lui Allah ﷺ.” Ibn Abbas a spus: „Abu Sufyan m-a informat că se afla în Șam împreună cu un grup de bărbați din Quraiș, veniți pentru comerț în perioada de armistițiu dintre Trimisul lui Allah ﷺ și necredincioșii din Quraiș.” Abu Sufyan a relatat: „Solul lui Cezar ne-a găsit undeva în Șam și m-a luat pe mine și pe tovarășii mei până am ajuns la Ilya. Am fost introduși în fața sa și l-am găsit așezat pe tronul său regal, purtând coroana, înconjurat de marii dregători ai romanilor. El i-a spus traducătorului său: «Întreabă-i care dintre ei este cea mai apropiată rudă a acestui bărbat care pretinde că este profet.» Abu Sufyan a continuat: «Am răspuns: Eu sunt cea mai apropiată rudă a sa.» A întrebat: «Ce grad de rudenie ai cu el?» Am răspuns: «Este vărul meu», și nu era nimeni altcineva din Bani Abd Manaf în acea caravană în afară de mine. Cezar a spus: «Apropiați-l de mine.» Apoi a poruncit ca tovarășii mei să stea în spatele meu, lângă umărul meu, și i-a spus traducătorului: «Spune-le tovarășilor lui că îl voi întreba pe acest om despre cel care pretinde că este profet; dacă minte, contraziceți-l imediat.» Abu Sufyan a adăugat: «Pe Allah! Dacă nu mi-ar fi fost rușine ca tovarășii mei să mă numească mincinos, aș fi mințit despre el când m-a întrebat. Dar m-am rușinat să fiu numit mincinos de către tovarășii mei, așa că am spus adevărul.» Apoi Cezar i-a spus traducătorului: «Întreabă-l ce fel de familie are acest bărbat printre voi.» Am răspuns: «Este dintr-o familie nobilă printre noi.» A întrebat: «A mai pretins cineva dintre voi același lucru înainte de el?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «L-ați acuzat vreodată de minciună înainte de a spune ceea ce a spus?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «A fost vreunul dintre strămoșii săi rege?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «Îl urmează nobilii sau cei slabi dintre oameni?» Am răspuns: «Mai degrabă cei slabi.» A întrebat: «Numărul lor crește sau scade?» Am răspuns: «Mai degrabă crește.» A întrebat: «Se leapădă cineva de religia sa din nemulțumire după ce a intrat în ea?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «Își încalcă promisiunile?» Am răspuns: «Nu, dar acum suntem într-un armistițiu cu el și ne temem că ne-ar putea trăda.» Abu Sufyan a adăugat: «În afară de această ultimă propoziție, nu am putut rosti niciun cuvânt prin care să-l defăimez fără să mă tem că va fi atribuit mie.» Cezar a întrebat: «V-ați luptat cu el sau s-a luptat cu voi?» Am răspuns: «Da.» A întrebat: «Cum au decurs bătăliile voastre cu el?» Am răspuns: «Au fost alternante; uneori el a fost victorios, alteori noi.» A întrebat: «Ce vă poruncește să faceți?» Am răspuns: «Ne poruncește să-L adorăm doar pe Allah, fără a-I asocia nimic, și ne interzice ceea ce obișnuiau să adore părinții noștri. Ne poruncește rugăciunea, milostenia, castitatea, respectarea legământului și înapoierea depozitelor.» Când am spus acestea, Cezar i-a zis traducătorului: «Spune-i: Te-am întrebat despre originea sa printre voi și ai afirmat că este de neam nobil; și tot așa, trimișii sunt aleși din neamurile cele mai nobile ale popoarelor lor. Te-am întrebat dacă cineva dintre voi a mai spus acest lucru înainte de el și ai afirmat că nu; iar eu am spus că dacă cineva ar fi spus acest lucru înainte, aș fi zis că este un om care urmează o vorbă spusă anterior. Te-am întrebat dacă l-ați acuzat de minciună înainte de a spune ceea ce a spus și ai afirmat că nu; astfel am știut că nu ar fi lăsat minciuna față de oameni pentru a minți față de Allah. Te-am întrebat dacă vreunul dintre strămoșii săi a fost rege și ai afirmat că nu; iar eu am spus că dacă ar fi avut un rege printre strămoși, aș fi zis că urmărește să recupereze regatul părinților săi. Te-am întrebat dacă îl urmează nobilii sau cei slabi și ai afirmat că îl urmează cei slabi; iar aceștia sunt urmașii trimișilor. Te-am întrebat dacă numărul lor crește sau scade și ai afirmat că crește; și tot așa este credința, până când se desăvârșește. Te-am întrebat dacă se leapădă cineva de religia sa din nemulțumire după ce a intrat în ea și ai afirmat că nu; și tot așa este credința: atunci când bucuria ei pătrunde în inimi, nimeni nu o mai respinge. Te-am întrebat dacă își încalcă promisiunile și ai afirmat că nu; și tot așa fac trimișii, nu își încalcă niciodată promisiunile. Te-am întrebat dacă v-ați luptat cu el și ai afirmat că da, și că bătăliile voastre au fost alternante, uneori voi fiind învinși și alteori învingători; și tot așa sunt încercați trimișii, iar biruința finală le aparține lor. Te-am întrebat ce vă poruncește și ai afirmat că vă poruncește să-L adorați pe Allah singur, fără a-I asocia nimic, să părăsiți ceea ce adorau părinții voștri, să îndepliniți rugăciunea, să fiți sinceri, casti, să respectați legământul și să înapoiați depozitele. Acestea sunt într-adevăr trăsăturile unui profet; știam că va apărea, dar nu credeam că va fi dintre voi. Dacă ceea ce ai spus este adevărat, atunci el va stăpâni în curând locul pe care calc aceste două picioare ale mele. Dacă aș fi știut că pot ajunge la el, aș fi îndurat greutățile drumului pentru a-l întâlni, iar dacă aș fi fost lângă el, i-aș fi spălat picioarele.»” Abu Sufyan a continuat: „Apoi a cerut scrisoarea Trimisului lui Allah ﷺ și aceasta a fost citită. În ea scria: «În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. De la Muhammad, robul lui Allah și Trimisul Său, către Heraclius, conducătorul romanilor. Pace asupra celor care urmează calea cea dreaptă. Apoi, te chem la Islam. Supune-te lui Allah și vei fi în siguranță; supune-te lui Allah și El îți va da răsplata ta de două ori. Dar dacă te întorci, asupra ta va fi păcatul arișienilor și {O, oameni ai Cărții! Veniți la un cuvânt comun între noi și voi: să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-I asociem nimic și să nu ne luăm unii pe alții drept domni în afară de Allah. Iar dacă ei se întorc, spuneți: Mărturisiți că noi suntem musulmani} [3:64].»” Abu Sufyan a adăugat: „După ce Heraclius și-a terminat discursul, s-au ridicat vocile marilor dregători romani din jurul său și s-a iscat o mare zarvă, încât nu am înțeles ce spuneau. Ni s-a poruncit să ieșim, iar când am ieșit cu tovarășii mei și am rămas singuri cu ei, le-am spus: «Cu adevărat, cauza lui Ibn Abi Kabșa a devenit puternică; iată că regele Banu Al-Asfar se teme de el.» Abu Sufyan a mai spus: «Pe Allah, am rămas umilit și convins că religia sa va triumfa, până când Allah a făcut să intre Islamul în inima mea, deși eu îl uram.»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Cezar a recunoscut în sinceritatea lui Muhammad ﷺ semne ale profeției.
Împrejurările sunt menționate în relatare: Mesagerul lui Allah ﷺ i-a trimis lui Cezar o scrisoare prin care îl invita la Islam. Cezar l-a întrebat pe Abu Sufyan despre Profet ﷺ și mesajul său.
Titlul împăratului roman; în această relatare este vorba despre Heraclius.
Un oraș din regiunea Șam. Guvernatorul de acolo trebuia să-i trimită scrisoarea lui Cezar.
Un lucru încredințat sau o responsabilitate care trebuie tratată cu grijă și cinste.
Învățații clasici, printre care Ibn Hajar, subliniază că invitația la Islam a fost transmisă clar și cu demnitate. Întrebările lui Cezar arată că sinceritatea, respectarea angajamentelor și răspândirea credinței sunt semne ale profeției. Învățații deduc de aici și că liderii pot fi invitați la Islam prin scrisoare și că un mesager poate trimite o scrisoare printr-un intermediar. Scrisoarea menționează responsabilitatea liderilor față de cei aflați sub autoritatea lor; ei nu sunt scutiți de răspundere doar pentru că își urmează poporul.
- Fii sincer, chiar și atunci când adevărul poate părea dezavantajos pentru poziția ta.
- Respectă-ți angajamentele și tratează cu grijă tot ceea ce ți-a fost încredințat.
- Împărtășește-ți credința cu înțelepciune, claritate și respect.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.