Sahih al-Bukhari, hadithul 3401
Relatat de Ubayy ibn Ka'b. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ubayy ibn Ka'b
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا عَلِيُّ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ، حَدَّثَنَا سُفْيَانُ، حَدَّثَنَا عَمْرُو بْنُ دِينَارٍ، قَالَ أَخْبَرَنِي سَعِيدُ بْنُ جُبَيْرٍ، قَالَ قُلْتُ لاِبْنِ عَبَّاسٍ إِنَّ نَوْفًا الْبَكَالِيَّ يَزْعُمُ أَنَّ مُوسَى صَاحِبَ الْخَضِرِ لَيْسَ هُوَ مُوسَى بَنِي إِسْرَائِيلَ، إِنَّمَا هُوَ مُوسَى آخَرُ. فَقَالَ كَذَبَ عَدُوُّ اللَّهِ حَدَّثَنَا أُبَىُّ بْنُ كَعْبٍ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم " أَنَّ مُوسَى قَامَ خَطِيبًا فِي بَنِي إِسْرَائِيلَ، فَسُئِلَ أَىُّ النَّاسِ أَعْلَمُ فَقَالَ أَنَا. فَعَتَبَ اللَّهُ عَلَيْهِ إِذْ لَمْ يَرُدَّ الْعِلْمَ إِلَيْهِ. فَقَالَ لَهُ بَلَى، لِي عَبْدٌ بِمَجْمَعِ الْبَحْرَيْنِ هُوَ أَعْلَمُ مِنْكَ. قَالَ أَىْ رَبِّ وَمَنْ لِي بِهِ ـ وَرُبَّمَا قَالَ سُفْيَانُ أَىْ رَبِّ وَكَيْفَ لِي بِهِ ـ قَالَ تَأْخُذُ حُوتًا، فَتَجْعَلُهُ فِي مِكْتَلٍ، حَيْثُمَا فَقَدْتَ الْحُوتَ فَهْوَ ثَمَّ ـ وَرُبَّمَا قَالَ فَهْوَ ثَمَّهْ ـ وَأَخَذَ حُوتًا، فَجَعَلَهُ فِي مِكْتَلٍ، ثُمَّ انْطَلَقَ هُوَ وَفَتَاهُ يُوشَعُ بْنُ نُونٍ، حَتَّى أَتَيَا الصَّخْرَةَ، وَضَعَا رُءُوسَهُمَا فَرَقَدَ مُوسَى، وَاضْطَرَبَ الْحُوتُ فَخَرَجَ فَسَقَطَ فِي الْبَحْرِ، فَاتَّخَذَ سَبِيلَهُ فِي الْبَحْرِ سَرَبًا، فَأَمْسَكَ اللَّهُ عَنِ الْحُوتِ جِرْيَةَ الْمَاءِ، فَصَارَ مِثْلَ الطَّاقِ، فَقَالَ هَكَذَا مِثْلُ الطَّاقِ. فَانْطَلَقَا يَمْشِيَانِ بَقِيَّةَ لَيْلَتِهِمَا وَيَوْمَهُمَا، حَتَّى إِذَا كَانَ مِنَ الْغَدِ قَالَ لِفَتَاهُ آتِنَا غَدَاءَنَا لَقَدْ لَقِينَا مِنْ سَفَرِنَا هَذَا نَصَبًا. وَلَمْ يَجِدْ مُوسَى النَّصَبَ حَتَّى جَاوَزَ حَيْثُ أَمَرَهُ اللَّهُ. قَالَ لَهُ فَتَاهُ أَرَأَيْتَ إِذْ أَوَيْنَا إِلَى الصَّخْرَةِ فَإِنِّي نَسِيتُ الْحُوتَ، وَمَا أَنْسَانِيهِ إِلاَّ الشَّيْطَانُ أَنْ أَذْكُرَهُ، وَاتَّخَذَ سَبِيلَهُ فِي الْبَحْرِ عَجَبًا، فَكَانَ لِلْحُوتِ سَرَبًا وَلَهُمَا عَجَبًا. قَالَ لَهُ مُوسَى ذَلِكَ مَا كُنَّا نَبْغِي، فَارْتَدَّا عَلَى آثَارِهِمَا قَصَصًا، رَجَعَا يَقُصَّانِ آثَارَهُمَا حَتَّى انْتَهَيَا إِلَى الصَّخْرَةِ، فَإِذَا رَجُلٌ مُسَجًّى بِثَوْبٍ، فَسَلَّمَ مُوسَى، فَرَدَّ عَلَيْهِ. فَقَالَ وَأَنَّى بِأَرْضِكَ السَّلاَمُ. قَالَ أَنَا مُوسَى. قَالَ مُوسَى بَنِي إِسْرَائِيلَ قَالَ نَعَمْ، أَتَيْتُكَ لِتُعَلِّمَنِي مِمَّا عُلِّمْتَ رَشَدًا. قَالَ يَا مُوسَى إِنِّي عَلَى عِلْمٍ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ، عَلَّمَنِيهِ اللَّهُ لاَ تَعْلَمُهُ وَأَنْتَ عَلَى عِلْمٍ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ عَلَّمَكَهُ اللَّهُ لاَ أَعْلَمُهُ. قَالَ هَلْ أَتَّبِعُكَ قَالَ {إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِيَ صَبْرًا * وَكَيْفَ تَصْبِرُ عَلَى مَا لَمْ تُحِطْ بِهِ خُبْرًا} إِلَى قَوْلِهِ {إِمْرًا} فَانْطَلَقَا يَمْشِيَانِ عَلَى سَاحِلِ الْبَحْرِ، فَمَرَّتْ بِهِمَا سَفِينَةٌ، كَلَّمُوهُمْ أَنْ يَحْمِلُوهُمْ، فَعَرَفُوا الْخَضِرَ، فَحَمَلُوهُ بِغَيْرِ نَوْلٍ، فَلَمَّا رَكِبَا فِي السَّفِينَةِ جَاءَ عُصْفُورٌ، فَوَقَعَ عَلَى حَرْفِ السَّفِينَةِ، فَنَقَرَ فِي الْبَحْرِ نَقْرَةً أَوْ نَقْرَتَيْنِ، قَالَ لَهُ الْخَضِرُ يَا مُوسَى، مَا نَقَصَ عِلْمِي وَعِلْمُكَ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ إِلاَّ مِثْلَ مَا نَقَصَ هَذَا الْعُصْفُورُ بِمِنْقَارِهِ مِنَ الْبَحْرِ. إِذْ أَخَذَ الْفَأْسَ فَنَزَعَ لَوْحًا، قَالَ فَلَمْ يَفْجَأْ مُوسَى إِلاَّ وَقَدْ قَلَعَ لَوْحًا بِالْقَدُّومِ. فَقَالَ لَهُ مُوسَى مَا صَنَعْتَ قَوْمٌ حَمَلُونَا بِغَيْرِ نَوْلٍ، عَمَدْتَ إِلَى سَفِينَتِهِمْ فَخَرَقْتَهَا لِتُغْرِقَ أَهْلَهَا، لَقَدْ جِئْتَ شَيْئًا إِمْرًا. قَالَ أَلَمْ أَقُلْ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِيَ صَبْرًا. قَالَ لاَ تُؤَاخِذْنِي بِمَا نَسِيتُ وَلاَ تُرْهِقْنِي مِنْ أَمْرِي عُسْرًا، فَكَانَتِ الأُولَى مِنْ مُوسَى نِسْيَانًا. فَلَمَّا خَرَجَا مِنَ الْبَحْرِ مَرُّوا بِغُلاَمٍ يَلْعَبُ مَعَ الصِّبْيَانِ، فَأَخَذَ الْخَضِرُ بِرَأْسِهِ فَقَلَعَهُ بِيَدِهِ هَكَذَا ـ وَأَوْمَأَ سُفْيَانُ بِأَطْرَافِ أَصَابِعِهِ كَأَنَّهُ يَقْطِفُ شَيْئًا ـ فَقَالَ لَهُ مُوسَى أَقَتَلْتَ نَفْسًا زَكِيَّةً بِغَيْرِ نَفْسٍ لَقَدْ جِئْتَ شَيْئًا نُكْرًا. قَالَ أَلَمْ أَقُلْ لَكَ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِيَ صَبْرًا. قَالَ إِنْ سَأَلْتُكَ عَنْ شَىْءٍ بَعْدَهَا فَلاَ تُصَاحِبْنِي، قَدْ بَلَغْتَ مِنْ لَدُنِّي عُذْرًا. فَانْطَلَقَا حَتَّى إِذَا أَتَيَا أَهْلَ قَرْيَةٍ اسْتَطْعَمَا أَهْلَهَا فَأَبَوْا أَنْ يُضَيِّفُوهُمَا فَوَجَدَا فِيهَا جِدَارًا يُرِيدُ أَنْ يَنْقَضَّ مَائِلاً ـ أَوْمَأَ بِيَدِهِ هَكَذَا وَأَشَارَ سُفْيَانُ كَأَنَّهُ يَمْسَحُ شَيْئًا إِلَى فَوْقُ، فَلَمْ أَسْمَعْ سُفْيَانَ يَذْكُرُ مَائِلاً إِلاَّ مَرَّةً ـ قَالَ قَوْمٌ أَتَيْنَاهُمْ فَلَمْ يُطْعِمُونَا وَلَمْ يُضَيِّفُونَا عَمَدْتَ إِلَى حَائِطِهِمْ لَوْ شِئْتَ لاَتَّخَذْتَ عَلَيْهِ أَجْرًا. قَالَ هَذَا فِرَاقُ بَيْنِي وَبَيْنِكَ، سَأُنَبِّئُكَ بِتَأْوِيلِ مَا لَمْ تَسْتَطِعْ عَلَيْهِ صَبْرًا". قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " وَدِدْنَا أَنَّ مُوسَى كَانَ صَبَرَ، فَقَصَّ اللَّهُ عَلَيْنَا مِنْ خَبَرِهِمَا ". قَالَ سُفْيَانُ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " يَرْحَمُ اللَّهُ مُوسَى، لَوْ كَانَ صَبَرَ يُقَصُّ عَلَيْنَا مِنْ أَمْرِهِمَا ". وَقَرَأَ ابْنُ عَبَّاسٍ أَمَامَهُمْ مَلِكٌ يَأْخُذُ كُلَّ سَفِينَةٍ صَالِحَةٍ غَصْبًا، وَأَمَّا الْغُلاَمُ فَكَانَ كَافِرًا وَكَانَ أَبَوَاهُ مُؤْمِنَيْنِ. ثُمَّ قَالَ لِي سُفْيَانُ سَمِعْتُهُ مِنْهُ مَرَّتَيْنِ وَحَفِظْتُهُ مِنْهُ. قِيلَ لِسُفْيَانَ حَفِظْتَهُ قَبْلَ أَنْ تَسْمَعَهُ مِنْ عَمْرٍو، أَوْ تَحَفَّظْتَهُ مِنْ إِنْسَانٍ فَقَالَ مِمَّنْ أَتَحَفَّظُهُ وَرَوَاهُ أَحَدٌ عَنْ عَمْرٍو غَيْرِي سَمِعْتُهُ مِنْهُ مَرَّتَيْنِ أَوْ ثَلاَثًا وَحَفِظْتُهُ مِنْهُ.
Ne-a relatat Ali ibn Abdullah, ne-a relatat Sufyan, ne-a relatat Amr ibn Dinar, care a spus: M-a informat Sa'id ibn Jubair, care a zis: I-am spus lui Ibn Abbas:
«Nauf Al-Bakali pretinde că Musa, tovarășul lui Al-Khidr, nu este Musa al Fiilor lui Israel, ci un alt Musa.» El a răspuns: «Dușmanul lui Allah a mințit! Ubai ibn Ka'b ne-a relatat de la Profetul ﷺ că Musa s-a ridicat odată ca predicator în fața Fiilor lui Israel și a fost întrebat: „Cine este cel mai învățat dintre oameni?” El a răspuns: „Eu.” Atunci Allah l-a mustrat pentru că nu I-a atribuit Lui știința absolută. Allah i-a spus: „Ba da, am un rob la întâlnirea celor două mări care este mai învățat decât tine.” Musa a întrebat: „O, Doamne, cum pot ajunge la el?” Allah a răspuns: „Ia un pește și pune-l într-un coș; unde vei pierde peștele, acolo îl vei găsi.” Musa a luat un pește, l-a pus într-un coș și a plecat împreună cu tânărul său slujitor, Yușa' ibn Nun, până au ajuns la stâncă. Și-au odihnit capetele, iar Musa a adormit. Peștele s-a zbătut, a ieșit din coș și a căzut în mare, croindu-și drum prin apă ca printr-un tunel. Allah a oprit curgerea apei asupra peștelui, iar urma sa a devenit ca un arc (Profetul ﷺ a făcut un gest cu mâna arătând forma arcului). Ei au continuat să meargă restul nopții și ziua următoare, până când, a doua zi, Musa i-a spus slujitorului său: „Adu-ne masa de dimineață, căci am obosit mult în această călătorie.” Dar Musa nu simțise oboseala până nu trecuse de locul unde Allah îi poruncise să caute. Slujitorul său i-a spus: „Mai ții minte când ne-am odihnit lângă stâncă? Eu am uitat de pește – și nimeni altul decât Șaitan m-a făcut să uit să-ți spun despre el – iar acesta și-a croit drum în mare într-un mod uimitor!” Astfel, peștele avusese un drum liber, iar ei erau uimiți. Musa a spus: „Acesta este semnul pe care îl căutam!” S-au întors pe urmele lor până au ajuns la stâncă, unde au găsit un bărbat acoperit cu o haină. Musa l-a salutat, iar el a răspuns: „De unde vine pacea pe pământul tău?” Musa a spus: „Eu sunt Musa.” Bărbatul a întrebat: „Musa al Fiilor lui Israel?” El a răspuns: „Da. Am venit la tine ca să mă înveți din ceea ce ai fost învățat, spre dreapta călăuzire.” El a spus: „O, Musa! Eu posed o știință din știința lui Allah, pe care El mi-a dăruit-o și pe care tu nu o cunoști, iar tu posezi o știință din știința lui Allah, pe care El ți-a dăruit-o și pe care eu nu o cunosc.” Musa a întrebat: „Pot să te urmez?” El a răspuns: „Cu adevărat, tu nu vei putea avea răbdare cu mine. Și cum vei putea avea răbdare cu ceea ce nu cuprinzi cu știrea ta?” Au pornit împreună mergând pe malul mării. A trecut pe lângă ei o corabie, iar ei le-au cerut să-i ia la bord. Oamenii l-au recunoscut pe Al-Khidr și i-au primit fără plată. Când s-au urcat pe corabie, a venit o vrabie, s-a așezat pe marginea vasului și a ciugulit din mare o dată sau de două ori. Al-Khidr i-a spus lui Musa: „O, Musa! Știința mea și știința ta nu au scăzut din știința lui Allah decât atât cât a scăzut această vrabie cu ciocul ei din mare.” Apoi, deodată, Al-Khidr a luat o secure și a scos o scândură. Musa nu a observat decât când acesta deja smulsese scândura. Musa i-a spus: „Ce ai făcut? Niște oameni ne-au primit fără plată, iar tu ai stricat corabia lor ca să-i înneci pe cei de la bord? Cu adevărat, ai făcut un lucru groaznic!” El a răspuns: „Nu ți-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine?” Musa a zis: „Nu mă pedepsi pentru ceea ce am uitat și nu-mi îngreuna situația!” Aceasta a fost prima greșeală a lui Musa, din uitare. Când au ieșit de la mare, au trecut pe lângă un băiat care se juca cu alți copii. Al-Khidr l-a apucat de cap și i l-a smuls cu mâna așa (Sufyan a făcut un gest cu vârfurile degetelor, ca și cum ar fi cules ceva). Musa i-a spus: „Ai omorât un suflet nevinovat, care nu a omorât pe nimeni? Cu adevărat, ai făcut un lucru nesăbuit!” El a răspuns: „Nu ți-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine?” Musa a zis: „Dacă te voi mai întreba ceva după aceasta, să nu mă mai însoțești. Ai primit deja o scuză din partea mea.” Au mers mai departe până au ajuns la locuitorii unui sat și le-au cerut mâncare, dar aceștia au refuzat să-i primească drept oaspeți. Acolo au găsit un zid care stătea să se prăbușească (fiind înclinat – Sufyan a făcut un gest cu mâna ca și cum ar fi netezit ceva în sus). Musa a spus: „Am venit la acești oameni, dar nu ne-au hrănit și nici nu ne-au primit ca oaspeți, totuși tu ai reparat zidul lor. Dacă ai fi vrut, ai fi putut cere o răsplată pentru aceasta.” El a spus: „Aceasta este despărțirea dintre mine și tine. Îți voi tâlcui lucrurile pentru care nu ai putut avea răbdare.” Profetul ﷺ a spus: „Am fi dorit ca Musa să fi avut răbdare, pentru ca Allah să ne relateze mai multe despre povestea lor.” Sufyan a spus că Profetul ﷺ a zis: „Allah să-l miluiască pe Musa! Dacă ar fi avut răbdare, ni s-ar fi relatat mai multe despre întâmplările lor.” Ibn Abbas a recitat în fața lor: «...înaintea lor era un rege care lua cu forța orice corabie bună», iar despre băiat: «...băiatul era necredincios, iar părinții săi erau credincioși». Apoi Sufyan mi-a spus: „Am auzit aceasta de la el de două ori și am memorat-o de la el.” L-au întrebat pe Sufyan: „Ai memorat-o înainte să o auzi de la Amr sau ai învățat-o de la altcineva?” El a răspuns: „De la cine să o învăț? Cine altcineva în afară de mine a relatat de la Amr? Am auzit-o de la el de două sau trei ori și am memorat-o de la el.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Moise ne învață că știința este limitată, iar dobândirea ei cere răbdare.
Robul lui Allah pe care îl întâlnește Moise și care deține o cunoaștere pe care Moise nu o are.
Locul unde, potrivit poruncii lui Allah, Moise trebuia să-l caute pe acel rob.
Recunoașterea faptului că toată cunoașterea provine în cele din urmă de la Allah și că știința omului este limitată.
Învățații clasici deduc de aici că domeniile cunoașterii pot fi diferite: Moise deținea cunoștințe pe care Al-Khidr nu le avea și invers. Ibn Hajar discută în Fath al-Bari felul în care relatarea îndeamnă la smerenie și răbdare în învățare. Învățații subliniază, de asemenea, că Moise a judecat pe bună dreptate faptele vizibile potrivit regulilor pe care le cunoștea; motivele ascunse i-au fost explicate abia mai târziu. Povestea nu oferă o permisiune generală de a încălca regulile: Al-Khidr a acționat pe baza unei cunoașteri și a unei porunci de la Allah.
- Când vorbești despre ceea ce știi, spune: Allah știe cel mai bine, și recunoaște cu sinceritate ceea ce încă nu știi.
- Cere-i unui cunoscător să-ți explice și acordă-ți timp să înveți înainte de a judeca o situație.
- Arată răbdare când încă nu cunoști înțelepciunea din spatele unui eveniment, fără a scuza nedreptatea sau comportamentul dăunător.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.