Introducere · Sahih al-Bukhari

Sahih al-Bukhari, hadithul 4240

Relatat de Aisha. Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Introducere
صحيح البخاري
Cine a relatat?

De la al‑Bukhari înapoi la Profetul ﷺ

Sahih (de încredere)
  1. 1Yahya ibn Bukayri-a relatat lui al‑Bukhariيَحْيَى بْنُ بُكَيْرٍ
  2. 2Al‑Laythاللَّيْثُ
  3. 3Uqaylعُقَيْلٍ
  4. 4Ibn Shihabابْنِ شِهَابٍ
  5. 5Urwaعُرْوَةَ
  6. 6Aishaعَائِشَةَ
  7. 7Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ

Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.

Relatarea

Text arab

حَدَّثَنَا يَحْيَى بْنُ بُكَيْرٍ، حَدَّثَنَا اللَّيْثُ، عَنْ عُقَيْلٍ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ عُرْوَةَ، عَنْ عَائِشَةَ، أَنَّ فَاطِمَةَ ـ عَلَيْهَا السَّلاَمُ ـ بِنْتَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم أَرْسَلَتْ إِلَى أَبِي بَكْرٍ تَسْأَلُهُ مِيرَاثَهَا مِنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِمَّا أَفَاءَ اللَّهُ عَلَيْهِ بِالْمَدِينَةِ وَفَدَكَ، وَمَا بَقِيَ مِنْ خُمُسِ خَيْبَرَ، فَقَالَ أَبُو بَكْرٍ إِنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ "‏ لاَ نُورَثُ، مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ، إِنَّمَا يَأْكُلُ آلُ مُحَمَّدٍ صلى الله عليه وسلم فِي هَذَا الْمَالِ ‏"‏‏.‏ وَإِنِّي وَاللَّهِ لاَ أُغَيِّرُ شَيْئًا مِنْ صَدَقَةِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم عَنْ حَالِهَا الَّتِي كَانَ عَلَيْهَا فِي عَهْدِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَلأَعْمَلَنَّ فِيهَا بِمَا عَمِلَ بِهِ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَأَبَى أَبُو بَكْرٍ أَنْ يَدْفَعَ إِلَى فَاطِمَةَ مِنْهَا شَيْئًا فَوَجَدَتْ فَاطِمَةُ عَلَى أَبِي بَكْرٍ فِي ذَلِكَ فَهَجَرَتْهُ، فَلَمْ تُكَلِّمْهُ حَتَّى تُوُفِّيَتْ، وَعَاشَتْ بَعْدَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم سِتَّةَ أَشْهُرٍ، فَلَمَّا تُوُفِّيَتْ، دَفَنَهَا زَوْجُهَا عَلِيٌّ لَيْلاً، وَلَمْ يُؤْذِنْ بِهَا أَبَا بَكْرٍ وَصَلَّى عَلَيْهَا، وَكَانَ لِعَلِيٍّ مِنَ النَّاسِ وَجْهٌ حَيَاةَ فَاطِمَةَ، فَلَمَّا تُوُفِّيَتِ اسْتَنْكَرَ عَلِيٌّ وُجُوهَ النَّاسِ، فَالْتَمَسَ مُصَالَحَةَ أَبِي بَكْرٍ وَمُبَايَعَتَهُ، وَلَمْ يَكُنْ يُبَايِعُ تِلْكَ الأَشْهُرَ، فَأَرْسَلَ إِلَى أَبِي بَكْرٍ أَنِ ائْتِنَا، وَلاَ يَأْتِنَا أَحَدٌ مَعَكَ، كَرَاهِيَةً لِمَحْضَرِ عُمَرَ‏.‏ فَقَالَ عُمَرُ لاَ وَاللَّهِ لاَ تَدْخُلُ عَلَيْهِمْ وَحْدَكَ‏.‏ فَقَالَ أَبُو بَكْرٍ وَمَا عَسَيْتَهُمْ أَنْ يَفْعَلُوا بِي، وَاللَّهِ لآتِيَنَّهُمْ‏.‏ فَدَخَلَ عَلَيْهِمْ أَبُو بَكْرٍ، فَتَشَهَّدَ عَلِيٌّ فَقَالَ إِنَّا قَدْ عَرَفْنَا فَضْلَكَ، وَمَا أَعْطَاكَ، اللَّهُ وَلَمْ نَنْفَسْ عَلَيْكَ خَيْرًا سَاقَهُ اللَّهُ إِلَيْكَ، وَلَكِنَّكَ اسْتَبْدَدْتَ عَلَيْنَا بِالأَمْرِ، وَكُنَّا نَرَى لِقَرَابَتِنَا مِنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم نَصِيبًا‏.‏ حَتَّى فَاضَتْ عَيْنَا أَبِي بَكْرٍ، فَلَمَّا تَكَلَّمَ أَبُو بَكْرٍ قَالَ وَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ لَقَرَابَةُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَحَبُّ إِلَىَّ أَنْ أَصِلَ مِنْ قَرَابَتِي، وَأَمَّا الَّذِي شَجَرَ بَيْنِي وَبَيْنَكُمْ مِنْ هَذِهِ الأَمْوَالِ، فَلَمْ آلُ فِيهَا عَنِ الْخَيْرِ، وَلَمْ أَتْرُكْ أَمْرًا رَأَيْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَصْنَعُهُ فِيهَا إِلاَّ صَنَعْتُهُ‏.‏ فَقَالَ عَلِيٌّ لأَبِي بَكْرٍ مَوْعِدُكَ الْعَشِيَّةُ لِلْبَيْعَةِ‏.‏ فَلَمَّا صَلَّى أَبُو بَكْرٍ الظُّهْرَ رَقِيَ عَلَى الْمِنْبَرِ، فَتَشَهَّدَ وَذَكَرَ شَأْنَ عَلِيٍّ، وَتَخَلُّفَهُ عَنِ الْبَيْعَةِ، وَعُذْرَهُ بِالَّذِي اعْتَذَرَ إِلَيْهِ، ثُمَّ اسْتَغْفَرَ، وَتَشَهَّدَ عَلِيٌّ فَعَظَّمَ حَقَّ أَبِي بَكْرٍ، وَحَدَّثَ أَنَّهُ لَمْ يَحْمِلْهُ عَلَى الَّذِي صَنَعَ نَفَاسَةً عَلَى أَبِي بَكْرٍ، وَلاَ إِنْكَارًا لِلَّذِي فَضَّلَهُ اللَّهُ بِهِ، وَلَكِنَّا نَرَى لَنَا فِي هَذَا الأَمْرِ نَصِيبًا، فَاسْتَبَدَّ عَلَيْنَا، فَوَجَدْنَا فِي أَنْفُسِنَا، فَسُرَّ بِذَلِكَ الْمُسْلِمُونَ وَقَالُوا أَصَبْتَ‏.‏ وَكَانَ الْمُسْلِمُونَ إِلَى عَلِيٍّ قَرِيبًا، حِينَ رَاجَعَ الأَمْرَ الْمَعْرُوفَ‏.‏

Traducere

Ne-a relatat Yahya ibn Bukair, ne-a relatat Al-Layth, de la Uqail, de la Ibn Șihab, de la Urwa, de la Aișa, că Fatima – pacea fie asupra ei – fiica Profetului ﷺ, a trimis pe cineva la Abu Bakr cerându-și moștenirea de la Mesagerul lui Allah ﷺ, din ceea ce Allah îi dăruise acestuia în Medina și Fadak, precum și din ceea ce rămăsese din cincimea (humusul) prăzii de la Khaibar. Abu Bakr a răspuns:

„Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm în urmă este sadaka (milostenie), iar familia lui Muhammad ﷺ mănâncă din aceste bunuri.» Și, pe Allah, nu voi schimba nimic din starea milosteniei Mesagerului lui Allah ﷺ față de cum era în timpul vieții sale și voi acționa în privința ei exact așa cum a făcut Mesagerul lui Allah ﷺ.” Astfel, Abu Bakr a refuzat să-i ofere Fatimei ceva din acestea. Fatima s-a mâniat pe Abu Bakr din această pricină și s-a îndepărtat de el, fără a-i mai vorbi până la moartea ei. Ea a trăit șase luni după trecerea la cele veșnice a Profetului ﷺ. Când a murit, soțul ei, Ali, a îngropat-o noaptea, fără a-l anunța pe Abu Bakr, și a oficiat singur rugăciunea funerară pentru ea. Cât timp Fatima a fost în viață, oamenii îl priveau pe Ali cu mare respect, însă după moartea ei, Ali a observat o schimbare în atitudinea oamenilor față de el. De aceea, Ali a căutat împăcarea cu Abu Bakr și i-a depus jurământul de credință (bay'ah), pe care nu îl depusese în acele luni. Ali a trimis vorbă lui Abu Bakr: „Vino la noi, dar să nu vină nimeni cu tine”, deoarece nu dorea prezența lui Umar. Umar a spus: „Nu, pe Allah, nu vei intra singur la ei!” Abu Bakr a răspuns: „Ce crezi că mi-ar putea face? Pe Allah, mă voi duce la ei!” Abu Bakr a intrat la ei, iar Ali a rostit Tashahhud-ul și a zis: „Cunoaștem bine virtutea ta și ceea ce ți-a dăruit Allah, și nu invidiem binele pe care Allah ți l-a oferit, dar ai luat singur decizia în această chestiune a conducerii, iar noi consideram că avem un drept în aceasta datorită rudeniei noastre strânse cu Mesagerul lui Allah ﷺ.” Atunci ochii lui Abu Bakr s-au umplut de lacrimi. Când a vorbit, Abu Bakr a spus: „Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, păstrarea legăturilor de rudenie cu rudele Mesagerului lui Allah ﷺ îmi este mai dragă decât păstrarea legăturilor cu propriile mele rude. Iar în ceea ce privește neînțelegerea ivită între mine și voi legată de aceste bunuri, nu am neglijat niciun efort pentru a face binele și nu am lăsat niciun lucru pe care l-am văzut pe Mesagerul lui Allah ﷺ făcându-l în privința lor fără să-l fac și eu.” Ali i-a spus atunci lui Abu Bakr: „Îți promit jurământul de credință în această după-amiază.” După ce Abu Bakr a oficiat rugăciunea de Zuhr, a urcat la amvon, a rostit Tashahhud-ul, a menționat situația lui Ali și întârzierea sa de a depune jurământul, acceptându-i scuzele pe care le-a prezentat. Apoi Ali s-a ridicat, a cerut iertare lui Allah, a rostit Tashahhud-ul, a lăudat dreptul lui Abu Bakr și a explicat că fapta sa nu fusese motivată de invidie față de Abu Bakr sau de contestarea favorurilor divine acordate acestuia, ci pentru că ei considerau că au un drept în această chestiune a conducerii și s-au simțit nedreptățiți că nu au fost consultați. Musulmanii s-au bucurat de aceasta și au spus: „Ai procedat corect.” Astfel, musulmanii s-au apropiat din nou de Ali, când acesta a revenit la calea cea dreaptă și recunoscută de toți.

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Abu Bakr a menținut modul de administrare a moștenirii, iar Ali a căutat împăcarea.

Context și împrejurări

După moartea Profetului ﷺ, au apărut neînțelegeri cu privire la administrarea bunurilor sale și la consultările privind conducerea. Textul descrie cum Ali și Abu Bakr și-au discutat nemulțumirile și s-au împăcat.

Explicarea termenilor dificili
fay’

Bunuri care au revenit comunității musulmane fără luptă.

sadaqa

Bunuri destinate milosteniei, care, potrivit Profetului ﷺ, nu se împart ca o moștenire obișnuită.

jurământ de credință (bay‘a)

Un angajament public de sprijin și ascultare față de conducător, în limitele legii.

Ce au dedus învățații

Învățații clasici deduc din cuvintele Profetului ﷺ că bunurile lăsate de el nu se împart ca moștenire privată, ci se administrează ca bunuri destinate milosteniei; potrivit relatării, familia sa putea primi din ele cele necesare întreținerii. Abu Bakr considera că era datoria lui să continue rânduiala stabilită de Profetul ﷺ. Învățații subliniază și dreptul lui Ali de a-și exprima obiecția privind consultările, precum și valoarea împăcării sincere. Cele patru școli juridice sunnite recunosc această regulă pentru bunurile lăsate de Profetul ﷺ.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Într-o dispută, explică atent cuvintele și înțelegerile relevante, astfel încât cei implicați să înțeleagă temeiul deciziei.
  2. Exprimă-ți nemulțumirile cu respect și lasă loc unei discuții sincere înainte ca dezacordul să se adâncească.
  3. După un conflict, caută activ împăcarea și refacerea cooperării.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.