Sahih al-Bukhari, hadithul 4726
Relatat de Ubayy ibn Ka'b. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ubayy ibn Ka'b
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا إِبْرَاهِيمُ بْنُ مُوسَى، أَخْبَرَنَا هِشَامُ بْنُ يُوسُفَ، أَنَّ ابْنَ جُرَيْجٍ، أَخْبَرَهُمْ قَالَ أَخْبَرَنِي يَعْلَى بْنُ مُسْلِمٍ، وَعَمْرُو بْنُ دِينَارٍ، عَنْ سَعِيدِ بْنِ جُبَيْرٍ، يَزِيدُ أَحَدُهُمَا عَلَى صَاحِبِهِ وَغَيْرَهُمَا قَدْ سَمِعْتُهُ يُحَدِّثُهُ عَنْ سَعِيدٍ قَالَ إِنَّا لَعِنْدَ ابْنِ عَبَّاسٍ فِي بَيْتِهِ، إِذْ قَالَ سَلُونِي قُلْتُ أَىْ أَبَا عَبَّاسٍ ـ جَعَلَنِي اللَّهُ فِدَاكَ ـ بِالْكُوفَةِ رَجُلٌ قَاصٌّ يُقَالُ لَهُ نَوْفٌ، يَزْعُمُ أَنَّهُ لَيْسَ بِمُوسَى بَنِي إِسْرَائِيلَ، أَمَّا عَمْرٌو فَقَالَ لِي قَالَ قَدْ كَذَبَ عَدُوُّ اللَّهِ، وَأَمَّا يَعْلَى فَقَالَ لِي قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ حَدَّثَنِي أُبَىُّ بْنُ كَعْبٍ قَالَ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " مُوسَى رَسُولُ اللَّهِ ـ عَلَيْهِ السَّلاَمُ ـ قَالَ ذَكَّرَ النَّاسَ يَوْمًا حَتَّى إِذَا فَاضَتِ الْعُيُونُ، وَرَقَّتِ الْقُلُوبُ وَلَّى، فَأَدْرَكَهُ رَجُلٌ، فَقَالَ أَىْ رَسُولَ اللَّهِ هَلْ فِي الأَرْضِ أَحَدٌ أَعْلَمُ مِنْكَ قَالَ لاَ، فَعَتَبَ عَلَيْهِ إِذْ لَمْ يَرُدَّ الْعِلْمَ إِلَى اللَّهِ قِيلَ بَلَى قَالَ أَىْ رَبِّ فَأَيْنَ قَالَ بِمَجْمَعِ الْبَحْرَيْنِ قَالَ أَىْ رَبِّ اجْعَلْ لِي عَلَمًا أَعْلَمُ ذَلِكَ بِهِ ". فَقَالَ لِي عَمْرٌو قَالَ " حَيْثُ يُفَارِقُكَ الْحُوتُ ". وَقَالَ لِي يَعْلَى قَالَ " خُذْ نُونًا مَيِّتًا حَيْثُ يُنْفَخُ فِيهِ الرُّوحُ، فَأَخَذَ حُوتًا فَجَعَلَهُ فِي مِكْتَلٍ فَقَالَ لِفَتَاهُ لاَ أُكَلِّفُكَ إِلاَّ أَنْ تُخْبِرَنِي بِحَيْثُ يُفَارِقُكَ الْحُوتُ. قَالَ مَا كَلَّفْتَ كَثِيرًا فَذَلِكَ قَوْلُهُ جَلَّ ذِكْرُهُ {وَإِذْ قَالَ مُوسَى لِفَتَاهُ} يُوشَعَ بْنِ نُونٍ ـ لَيْسَتْ عَنْ سَعِيدٍ ـ قَالَ فَبَيْنَمَا هُوَ فِي ظِلِّ صَخْرَةٍ فِي مَكَانٍ ثَرْيَانَ، إِذْ تَضَرَّبَ الْحُوتُ، وَمُوسَى نَائِمٌ، فَقَالَ فَتَاهُ لاَ أُوقِظُهُ حَتَّى إِذَا اسْتَيْقَظَ نَسِيَ أَنْ يُخْبِرَهُ، وَتَضَرَّبَ الْحُوتُ، حَتَّى دَخَلَ الْبَحْرَ فَأَمْسَكَ اللَّهُ عَنْهُ جِرْيَةَ الْبَحْرِ حَتَّى كَأَنَّ أَثَرَهُ فِي حَجَرٍ ـ قَالَ لِي عَمْرٌو هَكَذَا كَأَنَّ أَثَرَهُ فِي حَجَرٍ، وَحَلَّقَ بَيْنَ إِبْهَامَيْهِ وَاللَّتَيْنِ تَلِيانِهِمَا ـ لَقَدْ لَقِينَا مِنْ سَفَرِنَا هَذَا نَصَبًا قَالَ قَدْ قَطَعَ اللَّهُ عَنْكَ النَّصَبَ ـ لَيْسَتْ هَذِهِ عَنْ سَعِيدٍ ـ أَخْبَرَهُ، فَرَجَعَا فَوَجَدَا خَضِرًا ـ قَالَ لِي عُثْمَانُ بْنُ أَبِي سُلَيْمَانَ ـ عَلَى طِنْفِسَةٍ خَضْرَاءَ عَلَى كَبِدِ الْبَحْرِ ـ قَالَ سَعِيدُ بْنُ جُبَيْرٍ ـ مُسَجًّى بِثَوْبِهِ قَدْ جَعَلَ طَرَفَهُ تَحْتَ رِجْلَيْهِ، وَطَرَفَهُ تَحْتَ رَأْسِهِ، فَسَلَّمَ عَلَيْهِ مُوسَى، فَكَشَفَ عَنْ وَجْهِهِ، وَقَالَ هَلْ بِأَرْضِي مِنْ سَلاَمٍ مَنْ أَنْتَ قَالَ أَنَا مُوسَى. قَالَ مُوسَى بَنِي إِسْرَائِيلَ قَالَ نَعَمْ. قَالَ فَمَا شَأْنُكَ قَالَ جِئْتُ لِتُعَلِّمَنِي مِمَّا عُلِّمْتَ رَشَدًا. قَالَ أَمَا يَكْفِيكَ أَنَّ التَّوْرَاةَ بِيَدَيْكَ، وَأَنَّ الْوَحْىَ يَأْتِيكَ، يَا مُوسَى إِنَّ لِي عِلْمًا لاَ يَنْبَغِي لَكَ أَنْ تَعْلَمَهُ وَإِنَّ لَكَ عِلْمًا لاَ يَنْبَغِي لِي أَنْ أَعْلَمَهُ، فَأَخَذَ طَائِرٌ بِمِنْقَارِهِ مِنَ الْبَحْرِ وَقَالَ وَاللَّهِ مَا عِلْمِي وَمَا عِلْمُكَ فِي جَنْبِ عِلْمِ اللَّهِ إِلاَّ كَمَا أَخَذَ هَذَا الطَّائِرُ بِمِنْقَارِهِ مِنَ الْبَحْرِ، حَتَّى إِذَا رَكِبَا فِي السَّفِينَةِ وَجَدَا مَعَابِرَ صِغَارًا تَحْمِلُ أَهْلَ هَذَا السَّاحِلِ إِلَى أَهْلِ هَذَا السَّاحِلِ الآخَرِ عَرَفُوهُ، فَقَالُوا عَبْدُ اللَّهِ الصَّالِحُ ـ قَالَ قُلْنَا لِسَعِيدٍ خَضِرٌ قَالَ نَعَمْ ـ لاَ نَحْمِلُهُ بِأَجْرٍ، فَخَرَقَهَا وَوَتَدَ فِيهَا وَتِدًا. قَالَ مُوسَى أَخَرَقْتَهَا لِتُغْرِقَ أَهْلَهَا لَقَدْ جِئْتَ شَيْئًا إِمْرًا ـ قَالَ مُجَاهِدٌ مُنْكَرًا ـ قَالَ أَلَمْ أَقُلْ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِي صَبْرًا كَانَتِ الأُولَى نِسْيَانًا وَالْوُسْطَى شَرْطًا وَالثَّالِثَةُ عَمْدًا قَالَ لاَ تُؤَاخِذْنِي بِمَا نَسِيتُ وَلاَ تُرْهِقْنِي مِنْ أَمْرِي عُسْرًا، لَقِيَا غُلاَمًا فَقَتَلَهُ ـ قَالَ يَعْلَى قَالَ سَعِيدٌ ـ وَجَدَ غِلْمَانًا يَلْعَبُونَ، فَأَخَذَ غُلاَمًا كَافِرًا ظَرِيفًا فَأَضْجَعَهُ، ثُمَّ ذَبَحَهُ بِالسِّكِّينِ. قَالَ أَقَتَلْتَ نَفْسًا زَكِيَّةً بِغَيْرِ نَفْسٍ لَمْ تَعْمَلْ بِالْحِنْثِ ـ وَكَانَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَرَأَهَا زَكِيَّةً زَاكِيَةً مُسْلِمَةً كَقَوْلِكَ غُلاَمًا زَكِيًّا ـ فَانْطَلَقَا، فَوَجَدَا جِدَارًا يُرِيدُ أَنْ يَنْقَضَّ فَأَقَامَهُ ـ قَالَ سَعِيدٌ بِيَدِهِ هَكَذَا ـ وَرَفَعَ يَدَهُ فَاسْتَقَامَ ـ قَالَ يَعْلَى ـ حَسِبْتُ أَنَّ سَعِيدًا قَالَ فَمَسَحَهُ بِيَدِهِ فَاسْتَقَامَ، لَوْ شِئْتَ لاَتَّخَذْتَ عَلَيْهِ أَجْرًا ـ قَالَ سَعِيدٌ أَجْرًا نَأْكُلُهُ ـ وَكَانَ وَرَاءَهُمْ، وَكَانَ أَمَامَهُمْ ـ قَرَأَهَا ابْنُ عَبَّاسٍ أَمَامَهُمْ مَلِكٌ ـ يَزْعُمُونَ عَنْ غَيْرِ سَعِيدٍ أَنَّهُ هُدَدُ بْنُ بُدَدٍ، وَالْغُلاَمُ الْمَقْتُولُ، اسْمُهُ يَزْعُمُونَ جَيْسُورٌ مَلِكٌ يَأْخُذُ كُلَّ سَفِينَةٍ غَصْبًا، فَأَرَدْتُ إِذَا هِيَ مَرَّتْ بِهِ أَنْ يَدَعَهَا لِعَيْبِهَا، فَإِذَا جَاوَزُوا أَصْلَحُوهَا فَانْتَفَعُوا بِهَا وَمِنْهُمْ مَنْ يَقُولُ سَدُّوهَا بِقَارُورَةٍ وَمِنْهُمْ مَنْ يَقُولُ بِالْقَارِ، كَانَ أَبَوَاهُ مُؤْمِنَيْنِ، وَكَانَ كَافِرًا فَخَشِينَا أَنْ يُرْهِقَهُمَا طُغْيَانًا وَكُفْرًا، أَنْ يَحْمِلَهُمَا حُبُّهُ عَلَى أَنْ يُتَابِعَاهُ عَلَى دِينِهِ فَأَرَدْنَا أَنْ يُبَدِّلَهُمَا رَبُّهُمَا خَيْرًا مِنْهُ زَكَاةً لِقَوْلِهِ أَقَتَلْتَ نَفْسًا زَكِيَّةً وَأَقْرَبَ رُحْمًا هُمَا بِهِ أَرْحَمُ مِنْهُمَا بِالأَوَّلِ، الَّذِي قَتَلَ خَضِرٌ وَزَعَمَ غَيْرُ سَعِيدٍ أَنَّهُمَا أُبْدِلاَ جَارِيَةً، وأَمَّا دَاوُدُ بْنُ أَبِي عَاصِمٍ فَقَالَ عَنْ غَيْرِ وَاحِدٍ إِنَّهَا جَارِيَةٌ".
Ne-a relatat Ibrahim ibn Musa, ne-a informat Hisham ibn Yusuf, că Ibn Juraij le-a spus: Mi-au relatat Ya’la ibn Muslim și Amr ibn Dinar, de la Sa’id ibn Jubair – unul dintre ei adăugând mai mult decât celălalt, iar alții l-am auzit relatând aceasta de la Sa’id – care a zis: În timp ce eram în casa lui Ibn Abbas, el ne-a spus:
„Întrebați-mă!” Am zis: „O Abu Abbas! Fie ca Allah să mă facă jertfă pentru tine! În Kufa este un povestitor numit Nauf, care pretinde că [Musa din această întâmplare] nu este Musa al Banu Israel.” Cât despre Amr, el mi-a spus că Ibn Abbas a zis: „Dușmanul lui Allah a mințit.” Iar Ya’la mi-a spus că Ibn Abbas a zis: Ubayy ibn Ka’b a relatat că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: „Musa, Mesagerul lui Allah – pacea fie asupra sa – a ținut o predică oamenilor într-o zi, până când ochii li s-au umplut de lacrimi și inimile li s-au muiat. Apoi s-a retras, dar un bărbat l-a ajuns din urmă și i-a spus: «O Mesager al lui Allah, există pe pământ cineva mai învățat decât tine?» El a răspuns: «Nu.» Atunci Allah l-a mustrat pentru că nu a atribuit știința absolută lui Allah. S-a spus: «Ba da!» El a întrebat: «O Doamne, unde este?» Allah a răspuns: «La întâlnirea celor două mări.» El a zis: «O Doamne, dă-mi un semn prin care să recunosc acel loc.»” Amr mi-a spus că Allah a zis: „Acolo unde peștele se va despărți de tine.” Iar Ya’la mi-a spus că Allah a zis: „Ia un pește mort; locul unde i se va sufla duhul [și va învia] este semnul.” Astfel, Musa a luat un pește, l-a pus într-un coș și i-a spus slujitorului său: „Nu-ți cer altceva decât să mă anunți când peștele se va despărți de tine.” Acesta a răspuns: „Nu mi-ai cerut ceva greu.” Aceasta este referința la cuvintele Sale, Preaslăvit fie El: {Și când Musa i-a spus slujitorului său...} – Yusha’ ibn Nun (acest detaliu nu este de la Sa’id). Profetul ﷺ a continuat: „În timp ce slujitorul se odihnea la umbra unei stânci, într-un loc umed, peștele a început să se zbată, iar Musa dormea. Slujitorul și-a zis: «Nu-l voi trezi.» Dar când Musa s-a trezit, slujitorul a uitat să-i spună. Peștele s-a zbătut până a intrat în mare, iar Allah a oprit curgerea apei în urma lui, astfel încât urma sa părea ca întipărită în piatră.” Amr mi-a arătat cu degetele mari și arătătoare formând un cerc și a spus: „Urmă ca în piatră.” [Musa a spus:] „Am suferit multă oboseală în călătoria noastră aceasta” (aceasta nu este de la Sa’id). Apoi s-au întors și l-au găsit pe Al-Khidr – Uthman ibn Abi Sulaiman mi-a spus că era pe un covor verde în mijlocul mării – acoperit cu haina sa, având un capăt sub picioare și celălalt sub cap. Musa l-a salutat, iar el și-a descoperit fața și a spus mirat: „Există salut pe pământul meu? Cine ești?” Musa a răspuns: „Eu sunt Musa.” El a întrebat: „Musa al Banu Israel?” Musa a zis: „Da.” El a întrebat: „Ce dorești?” Musa a răspuns: „Am venit să mă înveți din cunoașterea dreptății care ți-a fost dată.” Al-Khidr a spus: „Oare nu-ți este suficient că Tora este în mâinile tale și că revelația vine la tine, o Musa? Eu am o cunoaștere pe care tu nu trebuie să o știi, iar tu ai o cunoaștere pe care eu nu trebuie să o știu.” Atunci o pasăre a luat cu ciocul puțină apă din mare, iar Al-Khidr a spus: „Jur pe Allah, cunoașterea mea și a ta, pe lângă Știința lui Allah, este precum ceea ce a luat această pasăre cu ciocul din mare.” Apoi, când s-au urcat pe corabie, au găsit niște bărci mici care transportau oamenii de pe un mal pe celălalt. Echipajul l-a recunoscut pe Al-Khidr și a spus: „Sclavul cel evlavios al lui Allah” (l-am întrebat pe Sa’id dacă era Khidr și a confirmat), „nu te vom lua contra plată.” Atunci Al-Khidr a făcut o gaură în barcă și a astupat-o cu o bucată de lemn. Musa a spus: „Ai găurit-o ca să înneci oamenii? Ai făcut un lucru groaznic!” (Mujahid a explicat: „un lucru reprobabil”). Al-Khidr a răspuns: „Nu ți-am spus că nu vei putea avea răbdare cu mine?” Prima obiecție a lui Musa a fost din uitare, a doua a dus la stabilirea unei condiții, iar a treia a fost intenționată. Musa a spus: „Nu mă trage la răspundere pentru ceea ce am uitat și nu-mi îngreuna situația.” Apoi au întâlnit un băiat și Al-Khidr l-a ucis. Ya’la a relatat că Sa’id a spus: „Au găsit niște băieți jucându-se, iar Al-Khidr a prins un băiat necredincios, frumos, l-a culcat și l-a tăiat cu cuțitul.” Musa a spus: „Ai ucis un suflet nevinovat, care nu a ucis pe nimeni?” (Ibn Abbas citea: „nevinovat, pur, musulman”). Au mers mai departe și au găsit un zid care stătea să cadă, iar Al-Khidr l-a îndreptat. Sa’id a făcut un gest cu mâna spunând că Al-Khidr a ridicat mâna și zidul s-a îndreptat. Ya’la a spus: „Cred că Sa’id a zis că l-a netezit cu mâna și s-a îndreptat.” [Musa a spus:] „Dacă ai fi vrut, ai fi putut cere o răsplată pentru asta.” Sa’id a comentat: „O răsplată din care să mâncăm.” În fața lor era un rege – Ibn Abbas citea „înaintea lor”, iar alții, în afara lui Sa’id, susțin că regele era Hudad ibn Budad, iar băiatul ucis se numea Jaisur – care confisca abuziv orice corabie. Al-Khidr a explicat: „Am vrut ca, atunci când barca va trece pe lângă el, să o lase din cauza defectului, iar după ce vor trece, ei să o repare și să o folosească.” Unii au spus că au astupat gaura cu o sticlă, alții cu smoală. „Părinții lui erau credincioși, iar el era necredincios, așa că ne-am temut că îi va împinge la nelegiuire și necredință” (adică dragostea lor pentru el i-ar fi determinat să-i urmeze religia). „Am dorit ca Domnul lor să le schimbe copilul cu unul mai bun în puritate și mai apropiat de milostenie.” Aceasta a fost răspunsul la întrebarea lui Musa: „Ai ucis un suflet nevinovat?” „Mai apropiat de milostenie” înseamnă că vor fi mai miloși cu acesta decât au fost cu primul pe care Al-Khidr l-a ucis. Alții decât Sa’id au spus că au primit în schimb o fată. Iar Dawud ibn Abi Asim a relatat de la mai mulți că acel copil a fost o fată.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Moise ne învață că înțelegerea omenească este limitată și cere răbdare.
Un slujitor drept căruia Allah i-a dăruit o cunoaștere aparte.
Locul unde Moise trebuia să-l caute pe Al-Khidr, recunoscut după semnul peștelui.
Însoțitorul lui Moise în călătorie; în relatare este identificat drept Yusha ibn Nun.
Învățații deduc de aici că știința nu se găsește în întregime la o singură persoană și că trebuie să-i fie atribuită lui Allah. Întâlnirea arată, de asemenea, că un elev trebuie să dea dovadă de răbdare și respect, în timp ce un profesor poate stabili limite și condiții. Evenimentele arată că Allah cunoaște înțelepciunea din spatele unor lucruri pe care oamenii le văd doar parțial; ele nu oferă o justificare pentru a face nedreptate sau a ucide. Cele patru școli juridice sunnite nu deduc din această relatare o excepție generală de la interdicția uciderii: deciziile omenești rămân supuse legii revelate.
- Când nu ești sigur de răspuns, spune: Allah știe cel mai bine, și caută cunoaștere de încredere.
- Cere-i unui profesor explicații și exersează răbdarea când încă nu cunoști toate motivele unei situații.
- Nu judeca un eveniment dificil fără cunoaștere de încredere; încrede-te în Allah fără a justifica nedreptatea.
Această relatare sahih menționează răspunsul lui Ibn Abbas către Nauf și îl leagă pe Moise, dintre Copiii lui Israel, de călătoria spre Al-Khidr.
Sahih al-Bukhari · #4727 (Sahih)Această relatare sahih tratează, de asemenea, disputa privind identitatea lui Moise și întâlnirea cu Al-Khidr.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.