Sahih al-Bukhari, hadithul 4725
Relatat de Ubayy ibn Ka'b. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ubayy ibn Ka'b
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا الْحُمَيْدِيُّ، حَدَّثَنَا سُفْيَانُ، حَدَّثَنَا عَمْرُو بْنُ دِينَارٍ، قَالَ أَخْبَرَنِي سَعِيدُ بْنُ جُبَيْرٍ، قَالَ قُلْتُ لاِبْنِ عَبَّاسٍ إِنَّ نَوْفًا الْبَكَالِيَّ يَزْعُمُ أَنَّ مُوسَى صَاحِبَ الْخَضِرِ لَيْسَ هُوَ مُوسَى صَاحِبَ بَنِي إِسْرَائِيلَ. فَقَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ كَذَبَ عَدُوُّ اللَّهِ حَدَّثَنِي أُبَىُّ بْنُ كَعْبٍ أَنَّهُ سَمِعَ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ " إِنَّ مُوسَى قَامَ خَطِيبًا فِي بَنِي إِسْرَائِيلَ فَسُئِلَ أَىُّ النَّاسِ أَعْلَمُ فَقَالَ أَنَا فَعَتَبَ اللَّهُ عَلَيْهِ، إِذْ لَمْ يَرُدَّ الْعِلْمَ إِلَيْهِ فَأَوْحَى اللَّهُ إِلَيْهِ إِنَّ لِي عَبْدًا بِمَجْمَعِ الْبَحْرَيْنِ، هُوَ أَعْلَمُ مِنْكَ قَالَ مُوسَى يَا رَبِّ فَكَيْفَ لِي بِهِ قَالَ تَأْخُذُ مَعَكَ حُوتًا فَتَجْعَلُهُ فِي مِكْتَلٍ، فَحَيْثُمَا فَقَدْتَ الْحُوتَ فَهْوَ ثَمَّ، فَأَخَذَ حُوتًا فَجَعَلَهُ فِي مِكْتَلٍ ثُمَّ انْطَلَقَ، وَانْطَلَقَ مَعَهُ بِفَتَاهُ يُوشَعَ بْنِ نُونٍ، حَتَّى إِذَا أَتَيَا الصَّخْرَةَ وَضَعَا رُءُوسَهُمَا فَنَامَا، وَاضْطَرَبَ الْحُوتُ فِي الْمِكْتَلِ، فَخَرَجَ مِنْهُ، فَسَقَطَ فِي الْبَحْرِ فَاتَّخَذَ سَبِيلَهُ فِي الْبَحْرِ سَرَبًا، وَأَمْسَكَ اللَّهُ عَنِ الْحُوتِ جِرْيَةَ الْمَاءِ فَصَارَ عَلَيْهِ مِثْلَ الطَّاقِ فَلَمَّا اسْتَيْقَظَ، نَسِيَ صَاحِبُهُ أَنْ يُخْبِرَهُ بِالْحُوتِ، فَانْطَلَقَا بَقِيَّةَ يَوْمِهِمَا وَلَيْلَتَهُمَا، حَتَّى إِذَا كَانَ مِنَ الْغَدِ قَالَ مُوسَى لِفَتَاهُ آتِنَا غَدَاءَنَا لَقَدْ لَقِينَا مِنْ سَفَرِنَا هَذَا نَصَبًا قَالَ وَلَمْ يَجِدْ مُوسَى النَّصَبَ حَتَّى جَاوَزَ الْمَكَانَ الَّذِي أَمَرَ اللَّهُ بِهِ فَقَالَ لَهُ فَتَاهُ أَرَأَيْتَ إِذْ أَوَيْنَا إِلَى الصَّخْرَةِ فَإِنِّي نَسِيتُ الْحُوتَ وَمَا أَنْسَانِيهِ إِلاَّ الشَّيْطَانُ أَنْ أَذْكُرَهُ، وَاتَّخَذَ سَبِيلَهُ فِي الْبَحْرِ عَجَبًا قَالَ فَكَانَ لِلْحُوتِ سَرَبًا وَلِمُوسَى وَلِفَتَاهُ عَجَبًا فَقَالَ مُوسَى ذَلِكَ مَا كُنَّا نَبْغِي فَارْتَدَّا عَلَى آثَارِهِمَا قَصَصًا قَالَ رَجَعَا يَقُصَّانِ آثَارَهُمَا حَتَّى انْتَهَيَا إِلَى الصَّخْرَةِ، فَإِذَا رَجُلٌ مُسَجًّى ثَوْبًا، فَسَلَّمَ عَلَيْهِ مُوسَى. فَقَالَ الْخَضِرُ وَأَنَّى بِأَرْضِكَ السَّلاَمُ قَالَ أَنَا مُوسَى. قَالَ مُوسَى بَنِي إِسْرَائِيلَ قَالَ نَعَمْ أَتَيْتُكَ لِتُعَلِّمَنِي مِمَّا عُلِّمْتَ رَشَدًا. قَالَ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِي صَبْرًا، يَا مُوسَى إِنِّي عَلَى عِلْمٍ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ عَلَّمَنِيهِ لاَ تَعْلَمُهُ أَنْتَ وَأَنْتَ عَلَى عِلْمٍ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ عَلَّمَكَ اللَّهُ لاَ أَعْلَمُهُ. فَقَالَ مُوسَى سَتَجِدُنِي إِنْ شَاءَ اللَّهُ صَابِرًا، وَلاَ أَعْصِي لَكَ أَمْرًا. فَقَالَ لَهُ الْخَضِرُ، فَإِنِ اتَّبَعْتَنِي فَلاَ تَسْأَلْنِي عَنْ شَىْءٍ حَتَّى أُحْدِثَ لَكَ مِنْهُ ذِكْرًا، فَانْطَلَقَا يَمْشِيَانِ عَلَى سَاحِلِ الْبَحْرِ، فَمَرَّتْ سَفِينَةٌ فَكَلَّمُوهُمْ أَنْ يَحْمِلُوهُمْ، فَعَرَفُوا الْخَضِرَ، فَحَمَلُوهُ بِغَيْرِ نَوْلٍ فَلَمَّا رَكِبَا فِي السَّفِينَةِ، لَمْ يَفْجَأْ إِلاَّ وَالْخَضِرُ قَدْ قَلَعَ لَوْحًا مِنْ أَلْوَاحِ السَّفِينَةِ بِالْقَدُومِ. فَقَالَ لَهُ مُوسَى قَوْمٌ حَمَلُونَا بِغَيْرِ نَوْلٍ، عَمَدْتَ إِلَى سَفِينَتِهِمْ فَخَرَقْتَهَا لِتُغْرِقَ أَهْلَهَا لَقَدْ جِئْتَ شَيْئًا إِمْرًا. قَالَ أَلَمْ أَقُلْ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِي صَبْرًا. قَالَ لاَ تُؤَاخِذْنِي بِمَا نَسِيتُ وَلاَ تُرْهِقْنِي مِنْ أَمْرِي عُسْرًا ". قَالَ وَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " وَكَانَتِ الأُولَى مِنْ مُوسَى نِسْيَانًا قَالَ وَجَاءَ عُصْفُورٌ فَوَقَعَ عَلَى حَرْفِ السَّفِينَةِ فَنَقَرَ فِي الْبَحْرِ نَقْرَةً، فَقَالَ لَهُ الْخَضِرُ مَا عِلْمِي وَعِلْمُكَ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ إِلاَّ مِثْلُ مَا نَقَصَ هَذَا الْعُصْفُورُ مِنْ هَذَا الْبَحْرِ ثُمَّ خَرَجَا مِنَ السَّفِينَةِ، فَبَيْنَا هُمَا يَمْشِيَانِ عَلَى السَّاحِلِ، إِذْ أَبْصَرَ الْخَضِرُ غُلاَمًا يَلْعَبُ مَعَ الْغِلْمَانِ، فَأَخَذَ الْخَضِرُ رَأْسَهُ بِيَدِهِ فَاقْتَلَعَهُ بِيَدِهِ فَقَتَلَهُ. فَقَالَ لَهُ مُوسَى أَقَتَلْتَ نَفْسًا زَاكِيَةً بِغَيْرِ نَفْسٍ لَقَدْ جِئْتَ شَيْئًا نُكْرًا. قَالَ أَلَمْ أَقُلْ لَكَ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِي صَبْرًا قَالَ وَهَذَا أَشَدُّ مِنَ الأُولَى، قَالَ إِنْ سَأَلْتُكَ عَنْ شَىْءٍ بَعْدَهَا فَلاَ تُصَاحِبْنِي قَدْ بَلَغْتَ مِنْ لَدُنِّي عُذْرًا فَانْطَلَقَا حَتَّى إِذَا أَتَيَا أَهْلَ قَرْيَةٍ اسْتَطْعَمَا أَهْلَهَا فَأَبَوْا أَنْ يُضَيِّفُوهُمَا فَوَجَدَا فِيهَا جِدَارًا يُرِيدُ أَنْ يَنْقَضَّ ـ قَالَ مَائِلٌ ـ فَقَامَ الْخَضِرُ فَأَقَامَهُ بِيَدِهِ فَقَالَ مُوسَى قَوْمٌ أَتَيْنَاهُمْ فَلَمْ يُطْعِمُونَا، وَلَمْ يُضَيِّفُونَا، لَوْ شِئْتَ لاَتَّخَذْتَ عَلَيْهِ أَجْرًا. قَالَ {هَذَا فِرَاقُ بَيْنِي وَبَيْنِكَ} إِلَى قَوْلِهِ {ذَلِكَ تَأْوِيلُ مَا لَمْ تَسْطِعْ عَلَيْهِ صَبْرًا}. فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " وَدِدْنَا أَنَّ مُوسَى كَانَ صَبَرَ حَتَّى يَقُصَّ اللَّهُ عَلَيْنَا مِنْ خَبَرِهِمَا ". قَالَ سَعِيدُ بْنُ جُبَيْرٍ فَكَانَ ابْنُ عَبَّاسٍ يَقْرَأُ وَكَانَ أَمَامَهُمْ مَلِكٌ يَأْخُذُ كُلَّ سَفِينَةٍ صَالِحَةٍ غَصْبًا، وَكَانَ يَقْرَأُ وَأَمَّا الْغُلاَمُ فَكَانَ كَافِرًا وَكَانَ أَبَوَاهُ مُؤْمِنَيْنِ.
Ne-a relatat Al-Humaidi, ne-a relatat Sufyan, ne-a relatat Amr ibn Dinar, care a spus: M-a informat Sa'id ibn Jubair, spunând: I-am zis lui Ibn Abbas:
«Nauf Al-Bikali pretinde că Musa, tovarășul lui Al-Khidr, nu este același Musa al Fiilor lui Israel.» Ibn Abbas a răspuns: «Vrăjmașul lui Allah a mințit!» Ubai ibn Ka'b mi-a relatat că l-a auzit pe Mesagerul lui Allah ﷺ spunând: «Musa s-a ridicat să țină o cuvântare în fața Fiilor lui Israel și a fost întrebat: ‚Cine este cel mai învățat dintre oameni?’ El a răspuns: ‚Eu.’ Atunci Allah l-a mustrat pentru că nu I-a atribuit Lui știința. Allah i-a revelat: ‚Am un rob la întâlnirea celor două mări, care este mai învățat decât tine.’ Musa a întrebat: ‚Doamne, cum pot ajunge la el?’ Allah a spus: ‚Ia un pește și pune-l într-un coș; unde vei pierde peștele, acolo îl vei găsi.’ Astfel, Musa a luat un pește, l-a pus într-un coș și a plecat împreună cu tânărul său slujitor, Yușa' ibn Nun. Când au ajuns la stâncă, și-au odihnit capetele și au adormit. Peștele s-a zbătut în coș, a ieșit din el și a căzut în mare, croindu-și un drum prin apă ca printr-un tunel. Allah a oprit curgerea apei de o parte și de alta a drumului făcut de pește, astfel încât acesta semăna cu un arc. Când Musa s-a trezit, tovarășul său a uitat să-i spună despre pește, așa că ei și-au continuat călătoria restul zilei și noaptea. A doua zi dimineață, Musa i-a spus slujitorului său: ‚Adu-ne masa de dimineață, căci am obosit mult în această călătorie.’ Dar Musa nu simțise oboseala până când nu trecuse de locul pe care Allah i-l indicase. Atunci slujitorul său i-a zis: ‚Îți amintești când ne-am adăpostit la stâncă? Eu am uitat de pește și nimeni altcineva decât Șeitan nu m-a făcut să uit să-ți spun despre el; iar peștele și-a croit drum în mare în chip uimitor.’ Musa a spus: ‚Acela este locul pe care îl căutam!’ Și s-au întors pe urmele lor. Au mers înapoi urmându-și pașii până au ajuns la stâncă, unde au găsit un bărbat acoperit cu o haină. Musa l-a salutat, iar Al-Khidr a spus mirat: ‚De unde vine salutul pe pământul tău?’ Musa a răspuns: ‚Eu sunt Musa.’ Al-Khidr a întrebat: ‚Musa al Fiilor lui Israel?’ El a zis: ‚Da. Am venit la tine ca să mă înveți din ceea ce ai fost învățat, spre calea cea dreaptă.’ Al-Khidr a spus: ‚Tu nu vei putea avea răbdare cu mine, o Musa! Eu posed o știință de la Allah pe care El mi-a dăruit-o și pe care tu nu o cunoști, iar tu posezi o știință de la Allah pe care El ți-a dăruit-o și pe care eu nu o cunosc.’ Musa a zis: ‚Dacă va voi Allah, mă vei găsi răbdător și nu te voi nesocoti în nicio privință.’ Al-Khidr i-a spus: ‚Dacă mă urmezi, atunci nu mă întreba despre nimic până când nu îți voi vorbi eu însumi despre acel lucru.’ Apoi au plecat mergând pe malul mării. O corabie a trecut pe lângă ei, iar ei au rugat echipajul să-i ia la bord. Aceștia l-au recunoscut pe Al-Khidr și i-au primit fără plată. După ce s-au urcat pe corabie, deodată Musa a văzut că Al-Khidr scosese una dintre scândurile corăbiei cu un topor. Musa i-a zis: ‚Oameni aceștia ne-au primit fără plată, iar tu le-ai spart corabia ca să le îneci oamenii? Cu adevărat, ai făcut un lucru groaznic!’ Al-Khidr a răspuns: ‚Nu ți-am spus că nu vei putea avea răbdare cu mine?’ Musa a zis: ‚Nu mă pedepsi pentru ceea ce am uitat și nu-mi îngreuna situația!’» Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Prima scuză a lui Musa a fost uitarea.» Apoi a venit o vrabie care s-a așezat pe marginea corăbiei și a ciugulit o dată din mare. Al-Khidr i-a spus lui Musa: «Știința mea și știința ta, în comparație cu știința lui Allah, sunt precum ceea ce a luat această vrabie din mare.» Apoi au coborât din corabie și, în timp ce mergeau pe mal, Al-Khidr a văzut un băiat jucându-se cu alți copii. Al-Khidr l-a apucat de cap și l-a omorât. Musa a spus: «Ai ucis un suflet nevinovat, care nu a ucis pe nimeni? Cu adevărat, ai făcut un lucru respingător!» Al-Khidr a zis: «Nu ți-am spus că nu vei putea avea răbdare cu mine?» (Narratorul a menționat că a doua mustrare a fost mai aspră decât prima.) Musa a spus: «Dacă te voi mai întreba ceva după aceasta, să nu mă mai primești în tovărășia ta; ai primit deja o scuză din partea mea.» Apoi au mers mai departe până au ajuns la locuitorii unui oraș. Le-au cerut mâncare, dar aceștia au refuzat să-i ospăteze. În acel oraș au găsit un zid care stătea să se prăbușească. Al-Khidr l-a îndreptat cu mâinile sale. Musa a zis: «Am venit la niște oameni care nu ne-au hrănit și nici nu ne-au primit ca oaspeți. Dacă ai fi vrut, ai fi putut cere o răsplată pentru aceasta.» Al-Khidr a spus: «Aceasta este despărțirea dintre mine și tine... Aceasta este tâlcuirea lucrurilor față de care nu ai putut avea răbdare.» Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Am fi dorit ca Musa să fi avut răbdare, pentru ca Allah să ne relateze mai multe despre povestea lor.» Sa'id ibn Jubair a spus: Ibn Abbas obișnuia să recite: «...și înaintea lor era un rege care lua cu forța orice corabie bună», și recita: «Iar cât despre băiat, el era necredincios, însă părinții săi erau credincioși.»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Moise ne învață că știința este limitată și că răbdarea aduce înțelegere.
Un slujitor al lui Allah căruia i-a fost dată o cunoaștere deosebită.
Locul pe care Allah i l-a indicat lui Moise drept punct de întâlnire.
A recunoaște că toată cunoașterea vine, în cele din urmă, de la Allah și nu se bazează doar pe meritele proprii.
Învățații deduc de aici că omul învățat Îi atribuie cunoașterea lui Allah și rămâne smerit: nici măcar profeții nu știau totul. Întâlnirea arată că oamenii pot primi forme diferite de cunoaștere și că judecarea unor întâmplări devine uneori posibilă numai după ce se cunoaște contextul ascuns. Întrebările lui Moise izvorau din grija pentru dreptate, în timp ce Al-Khidr îi ceruse să aștepte mai întâi. Pasajul nu justifică acțiunea pe cont propriu pe baza unei cunoașteri ascunse; în cazul lui Al-Khidr, astfel de fapte țineau de ceea ce Allah îl învățase. Învățații subliniază și importanța răbdării în învățare, precum și a unei purtări respectuoase între elev și profesor.
- Când dai un răspuns propriu, nu spune doar „știu”, ci recunoaște că, în cele din urmă, cunoașterea vine de la Allah.
- Ai răbdare când nu cunoști încă întregul context și cere lămuriri la momentul potrivit.
- Împărtășește-ți cunoștințele cu smerenie și recunoaște că alții pot ști lucruri pe care tu nu le știi.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.