Sahih al-Bukhari, hadithul 6104
Relatat de Abdullah ibn Umar. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la al‑Bukhari înapoi la Profetul ﷺ
- 1Isma'ili-a relatat lui al‑Bukhariإِسْمَاعِيلُ
- 2Malikمَالِكٌ
- 3Abdullah ibn Dinarعَبْدِ اللَّهِ بْنِ دِينَارٍ
- 4Abdullah ibn Umarعَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُمَرَ
- 5Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا إِسْمَاعِيلُ، قَالَ حَدَّثَنِي مَالِكٌ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ دِينَارٍ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُمَرَ ـ رضى الله عنهما ـ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " أَيُّمَا رَجُلٍ قَالَ لأَخِيهِ يَا كَافِرُ. فَقَدْ بَاءَ بِهَا أَحَدُهُمَا ".
Ne-a relatat Ismail, care a spus: Mi-a relatat Malik, de la Abdullah ibn Dinar, de la Abdullah ibn Umar – Allah să fie mulțumit de amândoi – că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:
„Orice om care îi spune fratelui său: «O, necredinciosule!», atunci cu siguranță unul dintre ei doi va purta povara acestei acuzații.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Cel care își numește fratele necredincios aduce o acuzație gravă asupra sa sau asupra lui.
Aici este vorba despre un frate în credință.
O acuzație religioasă gravă, care neagă statutul cuiva de musulman.
Acuzația îl vizează pe unul dintre cei doi: fie pe cel care o rostește, fie pe cel despre care este rostită.
Învățații clasici explică faptul că avertismentul nu este o permisiune de a-l declara imediat necredincios pe cel căruia i se adresează. Dacă acuzația este neîntemeiată, ea este un păcat grav, iar amenințarea îl privește pe cel care a rostit-o; dacă acuzația este întemeiată, ea se aplică celui vizat. Evaluarea credinței cuiva cere cunoaștere și prudență, nu insulte aruncate cu ușurință. Cele patru școli juridice sunnite subliniază, de asemenea, că takfirul nu trebuie pronunțat cu ușurință și că trebuie cercetate cu grijă condițiile și impedimentele.
- Nu numi pe cineva necredincios din mânie, dezacord sau ca insultă.
- Cântărește-ți cuvintele înainte de a le rosti; tăcerea este mai bună decât o acuzație neîntemeiată de necredință.
- Lasă chestiunile de takfir în seama învățaților competenți, care pot evalua cu grijă faptele și condițiile.
Acest hadith învață că un credincios fie vorbește bine, fie tace; aceasta se leagă de avertismentul împotriva acuzațiilor nechibzuite de necredință.
Sahih al-Bukhari · #6105 (Sahih)Această relatare avertizează, de asemenea, împotriva afirmațiilor grave despre un musulman și ajută la înțelegerea gravității limbajului jignitor.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.