Limitele și Pedepsele lui Allah · Sahih al-Bukhari

Sahih al-Bukhari, hadithul 6830

Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Limitele și Pedepsele lui Allah
صحيح البخاري
Cine a relatat?

Relatat de Abdullah ibn Abbas

Sahih (de încredere)

Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.

Relatarea

Text arab

حَدَّثَنَا عَبْدُ الْعَزِيزِ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ، حَدَّثَنِي إِبْرَاهِيمُ بْنُ سَعْدٍ، عَنْ صَالِحٍ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ عُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ بْنِ مَسْعُودٍ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، قَالَ كُنْتُ أُقْرِئُ رِجَالاً مِنَ الْمُهَاجِرِينَ مِنْهُمْ عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ عَوْفٍ، فَبَيْنَمَا أَنَا فِي مَنْزِلِهِ بِمِنًى، وَهْوَ عِنْدَ عُمَرَ بْنِ الْخَطَّابِ فِي آخِرِ حَجَّةٍ حَجَّهَا، إِذْ رَجَعَ إِلَىَّ عَبْدُ الرَّحْمَنِ فَقَالَ لَوْ رَأَيْتَ رَجُلاً أَتَى أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ الْيَوْمَ فَقَالَ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ هَلْ لَكَ فِي فُلاَنٍ يَقُولُ لَوْ قَدْ مَاتَ عُمَرُ لَقَدْ بَايَعْتُ فُلاَنًا، فَوَاللَّهِ مَا كَانَتْ بَيْعَةُ أَبِي بَكْرٍ إِلاَّ فَلْتَةً، فَتَمَّتْ‏.‏ فَغَضِبَ عُمَرُ ثُمَّ قَالَ إِنِّي إِنْ شَاءَ اللَّهُ لَقَائِمٌ الْعَشِيَّةَ فِي النَّاسِ، فَمُحَذِّرُهُمْ هَؤُلاَءِ الَّذِينَ يُرِيدُونَ أَنْ يَغْصِبُوهُمْ أُمُورَهُمْ‏.‏ قَالَ عَبْدُ الرَّحْمَنِ فَقُلْتُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ لاَ تَفْعَلْ فَإِنَّ الْمَوْسِمَ يَجْمَعُ رَعَاعَ النَّاسِ وَغَوْغَاءَهُمْ، فَإِنَّهُمْ هُمُ الَّذِينَ يَغْلِبُونَ عَلَى قُرْبِكَ حِينَ تَقُومُ فِي النَّاسِ، وَأَنَا أَخْشَى أَنْ تَقُومَ فَتَقُولَ مَقَالَةً يُطَيِّرُهَا عَنْكَ كُلُّ مُطَيِّرٍ، وَأَنْ لاَ يَعُوهَا، وَأَنْ لاَ يَضَعُوهَا عَلَى مَوَاضِعِهَا، فَأَمْهِلْ حَتَّى تَقْدَمَ الْمَدِينَةَ فَإِنَّهَا دَارُ الْهِجْرَةِ وَالسُّنَّةِ، فَتَخْلُصَ بِأَهْلِ الْفِقْهِ وَأَشْرَافِ النَّاسِ، فَتَقُولَ مَا قُلْتَ مُتَمَكِّنًا، فَيَعِي أَهْلُ الْعِلْمِ مَقَالَتَكَ، وَيَضَعُونَهَا عَلَى مَوَاضِعِهَا‏.‏ فَقَالَ عُمَرُ أَمَا وَاللَّهِ إِنْ شَاءَ اللَّهُ لأَقُومَنَّ بِذَلِكَ أَوَّلَ مَقَامٍ أَقُومُهُ بِالْمَدِينَةِ‏.‏ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ فَقَدِمْنَا الْمَدِينَةَ فِي عَقِبِ ذِي الْحَجَّةِ، فَلَمَّا كَانَ يَوْمُ الْجُمُعَةِ عَجَّلْنَا الرَّوَاحَ حِينَ زَاغَتِ الشَّمْسُ، حَتَّى أَجِدَ سَعِيدَ بْنَ زَيْدِ بْنِ عَمْرِو بْنِ نُفَيْلٍ جَالِسًا إِلَى رُكْنِ الْمِنْبَرِ، فَجَلَسْتُ حَوْلَهُ تَمَسُّ رُكْبَتِي رُكْبَتَهُ، فَلَمْ أَنْشَبْ أَنْ خَرَجَ عُمَرُ بْنُ الْخَطَّابِ، فَلَمَّا رَأَيْتُهُ مُقْبِلاً قُلْتُ لِسَعِيدِ بْنِ زَيْدِ بْنِ عَمْرِو بْنِ نُفَيْلٍ، لَيَقُولَنَّ الْعَشِيَّةَ مَقَالَةً لَمْ يَقُلْهَا مُنْذُ اسْتُخْلِفَ، فَأَنْكَرَ عَلَىَّ وَقَالَ مَا عَسَيْتَ أَنْ يَقُولَ مَا لَمْ يَقُلْ‏.‏ قَبْلَهُ فَجَلَسَ عُمَرُ عَلَى الْمِنْبَرِ، فَلَمَّا سَكَتَ الْمُؤَذِّنُونَ قَامَ فَأَثْنَى عَلَى اللَّهِ بِمَا هُوَ أَهْلُهُ قَالَ أَمَّا بَعْدُ فَإِنِّي قَائِلٌ لَكُمْ مَقَالَةً قَدْ قُدِّرَ لِي أَنْ أَقُولَهَا، لاَ أَدْرِي لَعَلَّهَا بَيْنَ يَدَىْ أَجَلِي، فَمَنْ عَقَلَهَا وَوَعَاهَا فَلْيُحَدِّثْ بِهَا حَيْثُ انْتَهَتْ بِهِ رَاحِلَتُهُ، وَمَنْ خَشِيَ أَنْ لاَ يَعْقِلَهَا فَلاَ أُحِلُّ لأَحَدٍ أَنْ يَكْذِبَ عَلَىَّ، إِنَّ اللَّهَ بَعَثَ مُحَمَّدًا صلى الله عليه وسلم بِالْحَقِّ وَأَنْزَلَ عَلَيْهِ الْكِتَابَ فَكَانَ مِمَّا أَنْزَلَ اللَّهُ آيَةُ الرَّجْمِ، فَقَرَأْنَاهَا وَعَقَلْنَاهَا وَوَعَيْنَاهَا، رَجَمَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَرَجَمْنَا بَعْدَهُ، فَأَخْشَى إِنْ طَالَ بِالنَّاسِ زَمَانٌ أَنْ يَقُولَ قَائِلٌ وَاللَّهِ مَا نَجِدُ آيَةَ الرَّجْمِ فِي كِتَابِ اللَّهِ، فَيَضِلُّوا بِتَرْكِ فَرِيضَةٍ أَنْزَلَهَا اللَّهُ، وَالرَّجْمُ فِي كِتَابِ اللَّهِ حَقٌّ عَلَى مَنْ زَنَى إِذَا أُحْصِنَ مِنَ الرِّجَالِ وَالنِّسَاءِ، إِذَا قَامَتِ الْبَيِّنَةُ أَوْ كَانَ الْحَبَلُ أَوْ الاِعْتِرَافُ، ثُمَّ إِنَّا كُنَّا نَقْرَأُ فِيمَا نَقْرَأُ مِنْ كِتَابِ اللَّهِ أَنْ لاَ تَرْغَبُوا عَنْ آبَائِكُمْ، فَإِنَّهُ كُفْرٌ بِكُمْ أَنْ تَرْغَبُوا عَنْ آبَائِكُمْ، أَوْ إِنَّ كُفْرًا بِكُمْ أَنْ تَرْغَبُوا عَنْ آبَائِكُمْ، أَلاَ ثُمَّ إِنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ "‏ لاَ تُطْرُونِي كَمَا أُطْرِيَ عِيسَى ابْنُ مَرْيَمَ وَقُولُوا عَبْدُ اللَّهِ وَرَسُولُهُ ‏"‏‏.‏ ثُمَّ إِنَّهُ بَلَغَنِي أَنَّ قَائِلاً مِنْكُمْ يَقُولُ وَاللَّهِ لَوْ مَاتَ عُمَرُ بَايَعْتُ فُلاَنًا‏.‏ فَلاَ يَغْتَرَّنَّ امْرُؤٌ أَنْ يَقُولَ إِنَّمَا كَانَتْ بَيْعَةُ أَبِي بَكْرٍ فَلْتَةً وَتَمَّتْ أَلاَ وَإِنَّهَا قَدْ كَانَتْ كَذَلِكَ وَلَكِنَّ اللَّهَ وَقَى شَرَّهَا، وَلَيْسَ مِنْكُمْ مَنْ تُقْطَعُ الأَعْنَاقُ إِلَيْهِ مِثْلُ أَبِي بَكْرٍ، مَنْ بَايَعَ رَجُلاً عَنْ غَيْرِ مَشُورَةٍ مِنَ الْمُسْلِمِينَ فَلاَ يُبَايَعُ هُوَ وَلاَ الَّذِي بَايَعَهُ تَغِرَّةً أَنْ يُقْتَلاَ، وَإِنَّهُ قَدْ كَانَ مِنْ خَبَرِنَا حِينَ تَوَفَّى اللَّهُ نَبِيَّهُ صلى الله عليه وسلم إِلاَّ أَنَّ الأَنْصَارَ خَالَفُونَا وَاجْتَمَعُوا بِأَسْرِهِمْ فِي سَقِيفَةِ بَنِي سَاعِدَةَ، وَخَالَفَ عَنَّا عَلِيٌّ وَالزُّبَيْرُ وَمَنْ مَعَهُمَا، وَاجْتَمَعَ الْمُهَاجِرُونَ إِلَى أَبِي بَكْرٍ فَقُلْتُ لأَبِي بَكْرٍ يَا أَبَا بَكْرٍ انْطَلِقْ بِنَا إِلَى إِخْوَانِنَا هَؤُلاَءِ مِنَ الأَنْصَارِ‏.‏ فَانْطَلَقْنَا نُرِيدُهُمْ فَلَمَّا دَنَوْنَا مِنْهُمْ لَقِيَنَا مِنْهُمْ رَجُلاَنِ صَالِحَانِ، فَذَكَرَا مَا تَمَالَى عَلَيْهِ الْقَوْمُ فَقَالاَ أَيْنَ تُرِيدُونَ يَا مَعْشَرَ الْمُهَاجِرِينَ فَقُلْنَا نُرِيدُ إِخْوَانَنَا هَؤُلاَءِ مِنَ الأَنْصَارِ‏.‏ فَقَالاَ لاَ عَلَيْكُمْ أَنْ لاَ تَقْرَبُوهُمُ اقْضُوا أَمْرَكُمْ‏.‏ فَقُلْتُ وَاللَّهِ لَنَأْتِيَنَّهُمْ‏.‏ فَانْطَلَقْنَا حَتَّى أَتَيْنَاهُمْ فِي سَقِيفَةِ بَنِي سَاعِدَةَ، فَإِذَا رَجُلٌ مُزَمَّلٌ بَيْنَ ظَهْرَانَيْهِمْ فَقُلْتُ مَنْ هَذَا فَقَالُوا هَذَا سَعْدُ بْنُ عُبَادَةَ‏.‏ فَقُلْتُ مَا لَهُ قَالُوا يُوعَكُ‏.‏ فَلَمَّا جَلَسْنَا قَلِيلاً تَشَهَّدَ خَطِيبُهُمْ، فَأَثْنَى عَلَى اللَّهِ بِمَا هُوَ أَهْلُهُ ثُمَّ قَالَ أَمَّا بَعْدُ فَنَحْنُ أَنْصَارُ اللَّهِ وَكَتِيبَةُ الإِسْلاَمِ، وَأَنْتُمْ مَعْشَرَ الْمُهَاجِرِينَ رَهْطٌ، وَقَدْ دَفَّتْ دَافَّةٌ مِنْ قَوْمِكُمْ، فَإِذَا هُمْ يُرِيدُونَ أَنْ يَخْتَزِلُونَا مِنْ أَصْلِنَا وَأَنْ يَحْضُنُونَا مِنَ الأَمْرِ‏.‏ فَلَمَّا سَكَتَ أَرَدْتُ أَنْ أَتَكَلَّمَ وَكُنْتُ زَوَّرْتُ مَقَالَةً أَعْجَبَتْنِي أُرِيدُ أَنْ أُقَدِّمَهَا بَيْنَ يَدَىْ أَبِي بَكْرٍ، وَكُنْتُ أُدَارِي مِنْهُ بَعْضَ الْحَدِّ، فَلَمَّا أَرَدْتُ أَنْ أَتَكَلَّمَ قَالَ أَبُو بَكْرٍ عَلَى رِسْلِكَ‏.‏ فَكَرِهْتُ أَنْ أُغْضِبَهُ، فَتَكَلَّمَ أَبُو بَكْرٍ فَكَانَ هُوَ أَحْلَمَ مِنِّي وَأَوْقَرَ، وَاللَّهِ مَا تَرَكَ مِنْ كَلِمَةٍ أَعْجَبَتْنِي فِي تَزْوِيرِي إِلاَّ قَالَ فِي بَدِيهَتِهِ مِثْلَهَا أَوْ أَفْضَلَ مِنْهَا حَتَّى سَكَتَ فَقَالَ مَا ذَكَرْتُمْ فِيكُمْ مِنْ خَيْرٍ فَأَنْتُمْ لَهُ أَهْلٌ، وَلَنْ يُعْرَفَ هَذَا الأَمْرُ إِلاَّ لِهَذَا الْحَىِّ مِنْ قُرَيْشٍ، هُمْ أَوْسَطُ الْعَرَبِ نَسَبًا وَدَارًا، وَقَدْ رَضِيتُ لَكُمْ أَحَدَ هَذَيْنِ الرَّجُلَيْنِ، فَبَايِعُوا أَيَّهُمَا شِئْتُمْ‏.‏ فَأَخَذَ بِيَدِي وَبِيَدِ أَبِي عُبَيْدَةَ بْنِ الْجَرَّاحِ وَهْوَ جَالِسٌ بَيْنَنَا، فَلَمْ أَكْرَهْ مِمَّا قَالَ غَيْرَهَا، كَانَ وَاللَّهِ أَنْ أُقَدَّمَ فَتُضْرَبَ عُنُقِي لاَ يُقَرِّبُنِي ذَلِكَ مِنْ إِثْمٍ، أَحَبَّ إِلَىَّ مِنْ أَنْ أَتَأَمَّرَ عَلَى قَوْمٍ فِيهِمْ أَبُو بَكْرٍ، اللَّهُمَّ إِلاَّ أَنْ تُسَوِّلَ إِلَىَّ نَفْسِي عِنْدَ الْمَوْتِ شَيْئًا لاَ أَجِدُهُ الآنَ‏.‏ فَقَالَ قَائِلٌ مِنَ الأَنْصَارِ أَنَا جُذَيْلُهَا الْمُحَكَّكُ، وَعُذَيْقُهَا الْمُرَجَّبُ، مِنَّا أَمِيرٌ، وَمِنْكُمْ أَمِيرٌ، يَا مَعْشَرَ قُرَيْشٍ‏.‏ فَكَثُرَ اللَّغَطُ، وَارْتَفَعَتِ الأَصْوَاتُ حَتَّى فَرِقْتُ مِنَ الاِخْتِلاَفِ‏.‏ فَقُلْتُ ابْسُطْ يَدَكَ يَا أَبَا بَكْرٍ‏.‏ فَبَسَطَ يَدَهُ فَبَايَعْتُهُ، وَبَايَعَهُ الْمُهَاجِرُونَ، ثُمَّ بَايَعَتْهُ الأَنْصَارُ، وَنَزَوْنَا عَلَى سَعْدِ بْنِ عُبَادَةَ فَقَالَ قَائِلٌ مِنْهُمْ قَتَلْتُمْ سَعْدَ بْنَ عُبَادَةَ‏.‏ فَقُلْتُ قَتَلَ اللَّهُ سَعْدَ بْنَ عُبَادَةَ‏.‏ قَالَ عُمَرُ وَإِنَّا وَاللَّهِ مَا وَجَدْنَا فِيمَا حَضَرْنَا مِنْ أَمْرٍ أَقْوَى مِنْ مُبَايَعَةِ أَبِي بَكْرٍ خَشِينَا إِنْ فَارَقْنَا الْقَوْمَ وَلَمْ تَكُنْ بَيْعَةٌ أَنْ يُبَايِعُوا رَجُلاً مِنْهُمْ بَعْدَنَا، فَإِمَّا بَايَعْنَاهُمْ عَلَى مَا لاَ نَرْضَى، وَإِمَّا نُخَالِفُهُمْ فَيَكُونُ فَسَادٌ، فَمَنْ بَايَعَ رَجُلاً عَلَى غَيْرِ مَشُورَةٍ مِنَ الْمُسْلِمِينَ فَلاَ يُتَابَعُ هُوَ وَلاَ الَّذِي بَايَعَهُ تَغِرَّةً أَنْ يُقْتَلاَ‏.‏

Traducere

Ne-a relatat Abd al-Aziz ibn Abd Allah, mi-a relatat Ibrahim ibn Sa'd, de la Salih, de la Ibn Șihab, de la Ubaid Allah ibn Abd Allah ibn Utba ibn Mas'ud, de la Ibn Abbas, care a spus:

„Obișnuiam să îi învăț Coranul pe unii dintre Muhajirini (emigranți), printre care se număra și Abd ar-Rahman ibn Auf. În timp ce mă aflam în casa sa din Mina, iar el era cu Umar ibn al-Khattab în timpul ultimului Hajj al lui Umar, Abd ar-Rahman s-a întors la mine și a zis: «Dacă ai fi văzut omul care a venit astăzi la Amir al-Mu'minin (Conducătorul Credincioșilor) spunând: 'O Conducător al Credincioșilor! Ce părere ai despre cutare care zice: Dacă Umar ar muri, i-aș jura credință lui cutare, căci, pe Allah, jurământul de credință față de Abu Bakr nu a fost decât o acțiune pripită care apoi s-a consolidat.'» Umar s-a mâniat și a spus: «Cu voia lui Allah, voi sta în fața oamenilor în această seară și îi voi avertiza împotriva celor care vor să-i lipsească pe alții de drepturile lor.» Abd ar-Rahman a continuat: «Am spus: 'O Conducător al Credincioșilor! Nu face asta, căci sezonul Hajj-ului adună oamenii de rând și gloata, iar ei sunt cei care te vor înconjura când vei sta să le vorbești. Mă tem că te vei ridica și vei spune ceva, iar unii vor răspândi cuvintele tale fără să le înțeleagă sensul sau fără să le pună la locul lor. Așteaptă până ajungi la Medina, căci ea este Dar al-Hijra (Casa Emigrării) și a Sunnei; acolo vei fi doar cu oamenii de știință și nobilii, vei spune ce ai de spus cu siguranță, iar oamenii de știință vor înțelege cuvintele tale și le vor pune la locul lor.'» Atunci Umar a zis: «Pe Allah, cu voia Lui, voi face aceasta în prima cuvântare pe care o voi ține în Medina!» Ibn Abbas a adăugat: Am ajuns la Medina la sfârșitul lunii Dhu-l-Hijja, iar când a venit ziua de vineri, ne-am grăbit spre moschee imediat ce soarele a trecut de zenit. L-am găsit pe Sa'id ibn Zaid ibn Amr ibn Nufail stând lângă un colț al amvonului, așa că m-am așezat lângă el, genunchiul meu atingându-l pe al său. Nu după mult timp a ieșit Umar ibn al-Khattab. Când l-am văzut venind, i-am spus lui Sa'id ibn Zaid ibn Amr ibn Nufail: «Astăzi Umar va spune ceva ce nu a mai spus de când a fost ales Calif.» Sa'id a dezaprobat spusele mele și a zis: «Ce ar putea spune Umar care să nu fi fost spus înainte?» Apoi Umar s-a așezat pe amvon, iar când muezzinii au terminat chemarea la rugăciune, s-a ridicat, L-a lăudat și slăvit pe Allah așa cum se cuvine și a spus: «Așadar, vă voi spune un cuvânt care mi-a fost menit să-l rostesc. Nu știu, poate acesta vestește moartea mea. Cine îl înțelege și îl memorează, să-l transmită oriunde îl duce cămila sa; iar cine se teme că nu-l înțelege, nu are voie să mintă în numele meu. Allah l-a trimis pe Muhammad ﷺ cu Adevărul și i-a revelat Cartea. Printre cele revelate de Allah a fost și Versetul Rajm-ului (uciderii prin lapidare). L-am citit, l-am înțeles și l-am memorat. Mesagerul lui Allah ﷺ a aplicat pedeapsa lapidării, iar noi am făcut-o după el. Mă tem că, dacă va trece mult timp, cineva va spune: 'Pe Allah, nu găsim versetul lapidării în Cartea lui Allah', și astfel se vor rătăci părăsind o obligație revelată de Allah. Lapidarea este un drept în Cartea lui Allah pentru cel căsătorit, bărbat sau femeie, care comite adulter, dacă există dovezi clare, sarcină sau mărturisire. De asemenea, obișnuiam să citim din Cartea lui Allah: 'Nu vă lepădați de tații voștri, căci este necredință din partea voastră să vă lepădați de tații voștri.' Iar Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: 'Nu mă lăudați excesiv așa cum a fost lăudat Isa ibn Maryam, ci spuneți: Robul lui Allah și Mesagerul Său.' Apoi, mi-a ajuns la urechi că unul dintre voi spune: 'Pe Allah, dacă Umar moare, îi voi jura credință lui cutare.' Să nu se amăgească nimeni spunând că jurământul față de Abu Bakr a fost o acțiune pripită care a reușit. Da, așa a fost, dar Allah a ferit lumea de răul ei, și nu este nimeni printre voi care să aibă calitățile lui Abu Bakr. Cine jură credință unui om fără consultarea musulmanilor, nici el, nici cel căruia i s-a jurat credință nu trebuie susținuți, de teamă ca amândoi să fie uciși. Când Allah l-a luat pe Profetul Său ﷺ, Ansarii s-au opus nouă și s-au adunat în Saqifat Bani Sa'ida. Ali, Zubair și cei cu ei ni s-au opus, iar Muhajirinii s-au adunat în jurul lui Abu Bakr. I-am spus lui Abu Bakr: 'Să mergem la frații noștri Ansari.' Am plecat spre ei, iar când ne-am apropiat, doi bărbați evlavioși de-ai lor ne-au întâmpinat și ne-au spus ce hotărâseră oamenii, zicând: 'Unde mergeți, o grupă de Muhajirini?' Am răspuns: 'Vrem să mergem la frații noștri Ansari.' Ei au zis: 'Nu vă apropiați de ei, rezolvați-vă problema.' Am spus: 'Pe Allah, vom merge la ei!' Am mers până am ajuns la ei în Saqifat Bani Sa'ida. Acolo era un om înfășurat în haine printre ei. Am întrebat: 'Cine este acesta?' Au răspuns: 'Este Sa'd ibn Ubada.' Am întrebat: 'Ce are?' Au zis: 'Este bolnav.' După ce am stat puțin, vorbitorul lor a rostit șahada, L-a lăudat pe Allah și a spus: 'Noi suntem Ansarii (Ajutorii) lui Allah și grosul armatei Islamului, iar voi, Muhajirinii, sunteți un grup mic. Unii dintre ai voștri vor să ne excludă din rădăcinile noastre și să ne înlăture de la conducere.' Când a terminat, am vrut să vorbesc, pregătisem o cuvântare care îmi plăcea și voiam să o rostesc înaintea lui Abu Bakr, dar obișnuiam să menajez unele lucruri față de el. Când am vrut să vorbesc, Abu Bakr a zis: 'Ușor!' Nu am vrut să-l supăr, așa că a vorbit Abu Bakr. El a fost mai cumpătat și mai demn decât mine. Pe Allah, nu a lăsat niciun cuvânt care îmi plăcuse în discursul meu pregătit fără să spună spontan ceva similar sau mai bun. Apoi a zis: 'Tot binele pe care l-ați menționat despre voi vă aparține, dar această chestiune a conducerii este doar pentru acest trib din Quraiș, fiindcă ei sunt cei mai nobili arabi ca origine și locuință. Sunt mulțumit să vă propun unul dintre acești doi bărbați, deci jurați credință oricăruia doriți.' Apoi mi-a luat mâna și mâna lui Abu Ubaida ibn al-Jarrah, care stătea între noi. Nimic din ce a spus nu mi-a displăcut mai mult decât această propunere. Pe Allah, mai degrabă mi-aș fi tăiat gâtul ca ispășire pentru un păcat decât să conduc un popor în care se află Abu Bakr – afară doar dacă sufletul meu m-ar înșela în momentul morții cu ceva ce acum nu simt. Atunci un om dintre Ansari a spus: 'Eu sunt stâlpul de care se freacă cămila râioasă și palmierul cel înalt! O Quraiși, un conducător de la noi și unul de la voi!' S-a iscat mare zarvă și vocile s-au ridicat, încât m-am temut de dezbinare. Am spus: 'Întinde mâna, Abu Bakr!' El a întins mâna, eu i-am jurat credință, apoi i-au jurat Muhajirinii și apoi Ansarii. Ne-am repezit asupra lui Sa'd ibn Ubada, iar cineva dintre ei a strigat: 'L-ați ucis pe Sa'd ibn Ubada!' Am răspuns: 'Allah l-a ucis pe Sa'd ibn Ubada!' Umar a adăugat: «Pe Allah, în afară de marea tragedie a morții Profetului ﷺ, nu am întâmpinat problemă mai mare decât jurământul față de Abu Bakr. Ne-am temut că, dacă îi părăsim pe oameni fără un jurământ, ei ar putea jura credință unuia de-al lor, caz în care fie am fi acceptat ceva împotriva voinței noastre, fie ne-am fi opus provocând mare stricăciune. Astfel, cine jură credință cuiva fără consultarea musulmanilor, nici el, nici cel ales nu trebuie urmați, de teamă ca amândoi să fie uciși.»

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Umar subliniază importanța consultării atente la alegerea conducătorilor.

Context și împrejurări

Umar a ținut această cuvântare la Medina după ultimul său pelerinaj la Hajj, ca răspuns la o afirmație despre un viitor jurământ de credință și pentru a lămuri evenimentele legate de alegerea lui Abu Bakr după moartea Profetului ﷺ.

Explicarea termenilor dificili
Bay'a

Jurământ de credință și recunoaștere a conducerii.

Shura

Consultare în cadrul căreia cei implicați discută împreună o chestiune.

Hudud

Limitele și pedepsele stabilite de Allah, aplicate în anumite condiții de o autoritate competentă.

Ce au dedus învățații

Învățații clasici deduc de aici importanța consultării și a prevenirii dezbinării la alegerea unui conducător. Umar descrie prima bay'a față de Abu Bakr ca pe o situație excepțională și urgentă și avertizează că un jurământ de credință fără consultarea musulmanilor nu trebuie să devină un precedent pentru succesiunea decisă unilateral. Pasajul despre rajm este discutat de învățați în contextul statutului juridic al recitării transmise și al condițiilor de aplicare; asemenea pedepse nu țin de competența indivizilor, ci de autoritatea islamică competentă și de regulile privind probele.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Cere sfatul persoanelor competente și al celor implicați înainte de a lua decizii importante pentru comunitate.
  2. Transmite afirmațiile sensibile numai după ce le-ai înțeles bine și le poți reda contextul.
  3. Nu lăsa niciodată pedepsele juridice pe seama justiției individuale; acestea necesită o autoritate competentă și reguli stricte privind probele.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.