Sahih Muslim, hadithul 31
Relatat de Abu Hurairah. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la Muslim înapoi la Profetul ﷺ
- 1Zuhayr ibn Harbi-a relatat lui Muslimزُهَيْرُ بْنُ حَرْبٍ
- 2Umar ibn Yunus al‑Hanafiعُمَرُ بْنُ يُونُسَ الْحَنَفِيُّ
- 3Ikrima ibn Ammarعِكْرِمَةُ بْنُ عَمَّارٍ
- 4Abu Kathirأَبُو كَثِيرٍ
- 5Abu Hurayraأَبُو هُرَيْرَةَ
- 6Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih Muslim este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي زُهَيْرُ بْنُ حَرْبٍ، حَدَّثَنَا عُمَرُ بْنُ يُونُسَ الْحَنَفِيُّ، حَدَّثَنَا عِكْرِمَةُ بْنُ عَمَّارٍ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبُو كَثِيرٍ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبُو هُرَيْرَةَ، قَالَ كُنَّا قُعُودًا حَوْلَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَعَنَا أَبُو بَكْرٍ وَعُمَرُ فِي نَفَرٍ فَقَامَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ بَيْنِ أَظْهُرِنَا فَأَبْطَأَ عَلَيْنَا وَخَشِينَا أَنْ يُقْتَطَعَ دُونَنَا وَفَزِعْنَا فَقُمْنَا فَكُنْتُ أَوَّلَ مَنْ فَزِعَ فَخَرَجْتُ أَبْتَغِي رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حَتَّى أَتَيْتُ حَائِطًا لِلأَنْصَارِ لِبَنِي النَّجَّارِ فَدُرْتُ بِهِ هَلْ أَجِدُ لَهُ بَابًا فَلَمْ أَجِدْ فَإِذَا رَبِيعٌ يَدْخُلُ فِي جَوْفِ حَائِطٍ مِنْ بِئْرٍ خَارِجَةٍ - وَالرَّبِيعُ الْجَدْوَلُ - فَاحْتَفَزْتُ كَمَا يَحْتَفِزُ الثَّعْلَبُ فَدَخَلْتُ عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ " أَبُو هُرَيْرَةَ " . فَقُلْتُ نَعَمْ يَا رَسُولَ اللَّهِ . قَالَ " مَا شَأْنُكَ " . قُلْتُ كُنْتَ بَيْنَ أَظْهُرِنَا فَقُمْتَ فَأَبْطَأْتَ عَلَيْنَا فَخَشِينَا أَنْ تُقْتَطَعَ دُونَنَا فَفَزِعْنَا فَكُنْتُ أَوَّلَ مَنْ فَزِعَ فَأَتَيْتُ هَذَا الْحَائِطَ فَاحْتَفَزْتُ كَمَا يَحْتَفِزُ الثَّعْلَبُ وَهَؤُلاَءِ النَّاسُ وَرَائِي فَقَالَ " يَا أَبَا هُرَيْرَةَ " . وَأَعْطَانِي نَعْلَيْهِ قَالَ " اذْهَبْ بِنَعْلَىَّ هَاتَيْنِ فَمَنْ لَقِيتَ مِنْ وَرَاءِ هَذَا الْحَائِطِ يَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ فَبَشِّرْهُ بِالْجَنَّةِ " فَكَانَ أَوَّلَ مَنْ لَقِيتُ عُمَرُ فَقَالَ مَا هَاتَانِ النَّعْلاَنِ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ . فَقُلْتُ هَاتَانِ نَعْلاَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَعَثَنِي بِهِمَا مَنْ لَقِيتُ يَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ بَشَّرْتُهُ بِالْجَنَّةِ . فَضَرَبَ عُمَرُ بِيَدِهِ بَيْنَ ثَدْيَىَّ فَخَرَرْتُ لاِسْتِي فَقَالَ ارْجِعْ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ فَرَجَعْتُ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَأَجْهَشْتُ بُكَاءً وَرَكِبَنِي عُمَرُ فَإِذَا هُوَ عَلَى أَثَرِي فَقَالَ لِي رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " مَا لَكَ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ " . قُلْتُ لَقِيتُ عُمَرَ فَأَخْبَرْتُهُ بِالَّذِي بَعَثْتَنِي بِهِ فَضَرَبَ بَيْنَ ثَدْيَىَّ ضَرْبَةً خَرَرْتُ لاِسْتِي قَالَ ارْجِعْ . فَقَالَ لَهُ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " يَا عُمَرُ مَا حَمَلَكَ عَلَى مَا فَعَلْتَ " . قَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ بِأَبِي أَنْتَ وَأُمِّي أَبَعَثْتَ أَبَا هُرَيْرَةَ بِنَعْلَيْكَ مَنْ لَقِيَ يَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ بَشَّرَهُ بِالْجَنَّةِ . قَالَ " نَعَمْ " . قَالَ فَلاَ تَفْعَلْ فَإِنِّي أَخْشَى أَنْ يَتَّكِلَ النَّاسُ عَلَيْهَا فَخَلِّهِمْ يَعْمَلُونَ . قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " فَخَلِّهِمْ " .
Mi-a relatat Zuhair ibn Harb, ne-a relatat Umar ibn Yunus al-Hanafi, ne-a relatat Ikrimah ibn Ammar, care a spus: Mi-a relatat Abu Kathir, care a spus: Mi-a relatat Abu Huraira, care a spus: Stăteam așezați în jurul Trimisului lui Allah ﷺ, împreună cu Abu Bakr și Umar, într-un grup de oameni. Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat dintre noi, dar a întârziat să se întoarcă. Ne-am temut că ar putea fi reținut departe de noi fără știrea noastră și, cuprinși de neliniște, ne-am ridicat. Eu am fost primul care s-a alarmat, așa că am ieșit să-l caut pe Trimisul lui Allah ﷺ. Am ajuns la o grădină a Ansarilor, din tribul Banu an-Najjar, și am înconjurat-o căutând o poartă, dar nu am găsit niciuna. Atunci am văzut un pârâu (ar-Rabi') care intra în grădină printr-o deschidere subterană dinspre o fântână exterioară – iar
„ar-Rabi'” înseamnă canal de apă. M-am ghemuit și m-am strecurat prin acea deschidere așa cum face vulpea, intrând astfel la Trimisul lui Allah ﷺ. El a întrebat: „Abu Huraira?” Am răspuns: „Da, o Trimis al lui Allah!” A întrebat: „Ce s-a întâmplat?” Am spus: „Erai printre noi, apoi te-ai ridicat și ai întârziat. Ne-am temut să nu fii reținut departe de noi, așa că ne-am neliniștit. Eu am fost primul care s-a alarmat, am venit la această grădină și m-am strecurat ca vulpea, iar acum oamenii sunt în urma mea.” El a spus: „O Abu Huraira!” și mi-a dat sandalele sale, zicând: „Mergi cu aceste două sandale ale mele și oricine vei întâlni în spatele acestei grădini care mărturisește că nu există alt dumnezeu în afară de Allah, cu inima plină de certitudine, vestește-i Paradisul!” Primul pe care l-am întâlnit a fost Umar, care m-a întrebat: „Ce sunt aceste două sandale, Abu Huraira?” Am răspuns: „Acestea sunt sandalele Trimisului lui Allah ﷺ, care m-a trimis cu ele pentru ca oricine întâlnesc și mărturisește că nu există alt dumnezeu în afară de Allah, cu inima plină de certitudine, să-i vestesc Paradisul.” Atunci Umar m-a lovit cu mâna în piept, făcându-mă să cad pe spate, și a spus: „Întoarce-te, Abu Huraira!” M-am întors la Trimisul lui Allah ﷺ, plângând amar, iar Umar venea chiar în urma mea. Trimisul lui Allah ﷺ m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat, Abu Huraira?” Am răspuns: „L-am întâlnit pe Umar și i-am spus cu ce m-ai trimis, iar el m-a lovit în piept de am căzut pe spate și mi-a spus să mă întorc.” Atunci Trimisul lui Allah ﷺ l-a întrebat: „O Umar, ce te-a determinat să faci asta?” Umar a răspuns: „O Trimis al lui Allah, fie tatăl meu și mama mea jertfă pentru tine! L-ai trimis pe Abu Huraira cu sandalele tale pentru ca oricine întâlnește și mărturisește că nu există alt dumnezeu în afară de Allah, cu inima plină de certitudine, să-i vestească Paradisul?” Profetul ﷺ a confirmat: „Da.” Umar a spus: „Atunci nu face asta, căci mă tem că oamenii se vor baza doar pe aceasta și vor neglija faptele bune; lasă-i deci să continue să lucreze!” Trimisul lui Allah ﷺ a spus atunci: „Lasă-i atunci!”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Credința cere certitudine lăuntrică și fapte, nu nepăsare.
Abu Huraira relatează că Profetul ﷺ i-a poruncit să vestească Paradisul celui care rostește mărturisirea de credință cu certitudine lăuntrică. Umar se temea că oamenii își vor neglija faptele bune din această cauză; Profetul ﷺ a confirmat că ei trebuiau să continue să se străduiască.
Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah.
O convingere sinceră și statornică în inimă, nu doar cuvinte rostite.
A se simți în siguranță și, din acest motiv, a neglija ascultarea de Allah și faptele bune.
Învățații deduc din această relatare că mărturisirea sinceră a credinței este un temei pentru speranța în Paradis, dar nu o îngăduire pentru neglijență. Umar a atras atenția asupra riscului ca oamenii să înțeleagă greșit promisiunea; Profetul ﷺ a confirmat că ei trebuiau să continue să făptuiască. Așadar, relatarea îmbină speranța în îndurarea lui Allah cu responsabilitatea pentru faptele bune și ascultare.
- Rostește mărturisirea de credință cu înțelegere și convingere sinceră și trăiește potrivit înțelesului ei.
- Lasă speranța în îndurarea lui Allah să te îndemne la fapte bune, nu la amânare sau nepăsare.
- Transmite promisiunile religioase împreună cu condițiile și contextul lor, pentru a nu fi înțelese greșit.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.