Sunan an-Nasa'i, hadithul 4048
Relatat de Aishah. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la an‑Nasa'i înapoi la Profetul ﷺ
- 1Al‑Abbas ibn Muhammad ad‑Durii-a relatat lui an‑Nasa'iالْعَبَّاسُ بْنُ مُحَمَّدٍ الدُّورِيُّ
- 2Abu Amir al‑Aqadiأَبُو عَامِرٍ الْعَقَدِيُّ
- 3Ibrahim ibn Tahmanإِبْرَاهِيمَ بْنِ طَهْمَانَ
- 4Abd al‑Aziz ibn Rufay'عَبْدِ الْعَزِيزِ بْنِ رُفَيْعٍ
- 5Ubayd ibn Umayrعُبَيْدِ بْنِ عُمَيْرٍ
- 6Aishaعَائِشَةَ
- 7Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin.
Relatarea
أَخْبَرَنَا الْعَبَّاسُ بْنُ مُحَمَّدٍ الدُّورِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو عَامِرٍ الْعَقَدِيُّ، عَنْ إِبْرَاهِيمَ بْنِ طَهْمَانَ، عَنْ عَبْدِ الْعَزِيزِ بْنِ رُفَيْعٍ، عَنْ عُبَيْدِ بْنِ عُمَيْرٍ، عَنْ عَائِشَةَ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ يَحِلُّ دَمُ امْرِئٍ مُسْلِمٍ إِلاَّ بِإِحْدَى ثَلاَثِ خِصَالٍ زَانٍ مُحْصَنٌ يُرْجَمُ أَوْ رَجُلٌ قَتَلَ رَجُلاً مُتَعَمِّدًا فَيُقْتَلُ أَوْ رَجُلٌ يَخْرُجُ مِنَ الإِسْلاَمِ يُحَارِبُ اللَّهَ عَزَّ وَجَلَّ وَرَسُولَهُ فَيُقْتَلُ أَوْ يُصْلَبُ أَوْ يُنْفَى مِنَ الأَرْضِ " .
Ne-a relatat Al-Abbas ibn Muhammad ad-Duri, care a spus: Ne-a relatat Abu Amir al-Aqadi, de la Ibrahim ibn Tahman, de la Abd al-Aziz ibn Rufai, de la Ubaid ibn Umair, de la Aisha, că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:
„Nu este permis să se verse sângele unui musulman decât în una dintre aceste trei situații: un preacurvar care a fost căsătorit, care trebuie ucis prin lapidare; sau un bărbat care a ucis intenționat un alt bărbat, care trebuie executat; sau un bărbat care părăsește Islamul și poartă război împotriva lui Allah Preaînaltul și Măreț și a Mesagerului Său, care trebuie ucis, sau crucificat, sau exilat din țară.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Viața este sacră; numai justiția competentă poate stabili excepții.
Aici: o persoană care a fost într-o căsătorie valabilă și îndeplinește condițiile juridice ale acestei categorii.
Pedepse stabilite în jurisprudența islamică, supuse unor condiții stricte privind probele și procedura.
O luptă armată ostilă împotriva comunității; nu simpla părăsire a credinței.
Juriștii clasici înțeleg cazurile menționate în cadrul unui sistem juridic cu autoritate competentă, administrarea probelor și un judecător abilitat; textul nu justifică actele de justiție pe cont propriu. Școlile juridice discută condițiile precise și aplicarea pedepselor, inclusiv cerințele probatorii, drepturile rudelor victimei în cazul omorului intenționat și semnificația purtării războiului. Formularea despre părăsirea islamului leagă acest caz de purtarea războiului și, prin urmare, nu trebuie interpretată ca o autorizare generală de a ucide pe cineva din cauza convingerilor sale.
- Protejează viața celorlalți și nu-ți asuma niciodată rolul de judecător sau de executor.
- Asigură-te că acuzațiile grave sunt analizate pe baza unor probe fiabile și printr-o procedură echitabilă.
- Tratează oamenii cu dreptate și nu confunda convingerile religioase personale cu ostilitatea armată.
Această relatare menționează, de asemenea, trei cazuri de excepție de la interdicția de a vărsa sângele unui musulman, confirmând astfel protecția fundamentală a vieții.
Sunan an-Nasa'i · #4047 (Sahih)Această relatare sahih din același capitol tratează interdicția vărsării de sânge și ajută la înțelegerea accentului pus pe protecția împotriva uciderii nelegitime.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.