Sahih al-Bukhari, hadithul 4765
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا سَعْدُ بْنُ حَفْصٍ، حَدَّثَنَا شَيْبَانُ، عَنْ مَنْصُورٍ، عَنْ سَعِيدِ بْنِ جُبَيْرٍ، قَالَ قَالَ ابْنُ أَبْزَى سَلِ ابْنَ عَبَّاسٍ عَنْ قَوْلِهِ تَعَالَى {وَمَنْ يَقْتُلْ مُؤْمِنًا مُتَعَمِّدًا فَجَزَاؤُهُ جَهَنَّمُ} وَقَوْلِهِ {لاَ يَقْتُلُونَ النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلاَّ بِالْحَقِّ} حَتَّى بَلَغَ {إِلاَّ مَنْ تَابَ} فَسَأَلْتُهُ فَقَالَ لَمَّا نَزَلَتْ قَالَ أَهْلُ مَكَّةَ فَقَدْ عَدَلْنَا بِاللَّهِ وَقَتَلْنَا النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلاَّ بِالْحَقِّ وَأَتَيْنَا الْفَوَاحِشَ، فَأَنْزَلَ اللَّهُ {إِلاَّ مَنْ تَابَ وَآمَنَ وَعَمِلَ عَمَلاً صَالِحًا} إِلَى قَوْلِهِ {غَفُورًا رَحِيمًا}
Ne-a relatat Sa'd ibn Hafs, ne-a relatat Șaiban, de la Mansur, de la Sa'id ibn Jubair, care a spus: Ibn Abza mi-a zis:
„Întreabă-l pe Ibn Abbas despre cuvântul lui Allah Preaînaltul: «Iar cel ce ucide un credincios cu bună știință, răsplata lui va fi Gheena» și despre cuvântul Său: «...și nu ucid sufletul pe care Allah l-a oprit decât pe drept», până la versetul: «...afară de cei ce se pocăiesc». Așa că l-am întrebat, iar el a răspuns: «Când s-au coborât aceste versete, locuitorii Meccăi au spus: 'Noi am făcut asociați lui Allah, am ucis sufletele pe care Allah le-a interzis să fie ucise fără drept și am săvârșit fapte rușinoase.' Atunci Allah a revelat: «Afară de cei ce se pocăiesc, cred și fac fapte bune», până la cuvântul Său: «...Ghafur (Iertător), Rahim (Milostiv)».”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Căința, credința și faptele bune deschid calea către iertarea lui Allah.
Când au fost revelate versetele despre uciderea unui credincios și alte păcate grave, oamenii din Mecca și-au exprimat îngrijorarea cu privire la idolatria, uciderile și desfrânarea din trecutul lor. Atunci a fost revelat versetul care menționează căința, credința și faptele bune.
A lua în mod conștient și pe nedrept viața cuiva.
Întoarcerea sinceră la Allah, regretarea păcatului și renunțarea la el.
Fapte în acord cu credința și supunerea față de Allah.
Învățații deduc de aici că avertismentul grav împotriva uciderii nu trebuie desprins de versetele despre căință. Ibn Abbas leagă făgăduința iertării de căința sinceră, credință și faptele bune. Căința nu înlătură obligația de a îndrepta nedreptățile făcute oamenilor; în cazul uciderii, drepturile rudelor îndoliate și normele justiției rămân importante. Cele patru școli juridice sunnite tratează asemenea chestiuni prin proceduri legale și nu lasă răzbunarea în seama persoanelor particulare.
- Nu deznădăjdui de mila lui Allah: întoarce-te la El cu sinceritate, renunță la păcat și înnoiește-ți credința prin fapte bune.
- Ia în serios avertismentul împotriva nedreptății grave și, acolo unde este posibil, restituie drepturile celor cărora le-ai făcut rău.
- Explică versetele din Coran în contextul lor și ține seama atât de avertismentele, cât și de făgăduințele lui Allah.
Această relatare sahih aparține aceluiași pasaj și lămurește avertismentul privind păcatele majore și excepția pentru cel care se căiește.
Sahih al-Bukhari · #4764 (Sahih)Și această relatare tratează versetele despre ucidere și căință și ajută la înțelegerea legăturii dintre avertisment și făgăduința iertării.
Sahih al-Bukhari · #4766 (Sahih)Acest text sahih redă aceeași întrebare adresată lui Ibn Abbas despre versete și susține explicația legăturii dintre ele.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.