Sunan Abi Dawud, hadithul 3243
Relatat de Abdullah ibn Mas'ud. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Mas'ud
Relatarea
حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ عِيسَى، وَهَنَّادُ بْنُ السَّرِيِّ، - الْمَعْنَى - قَالاَ حَدَّثَنَا أَبُو مُعَاوِيَةَ، حَدَّثَنَا الأَعْمَشُ، عَنْ شَقِيقٍ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " مَنْ حَلَفَ عَلَى يَمِينٍ هُوَ فِيهَا فَاجِرٌ لِيَقْتَطِعَ بِهَا مَالَ امْرِئٍ مُسْلِمٍ لَقِيَ اللَّهَ وَهُوَ عَلَيْهِ غَضْبَانُ " . فَقَالَ الأَشْعَثُ فِيَّ وَاللَّهِ كَانَ ذَلِكَ كَانَ بَيْنِي وَبَيْنَ رَجُلٍ مِنَ الْيَهُودِ أَرْضٌ فَجَحَدَنِي فَقَدَّمْتُهُ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ لِيَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " أَلَكَ بَيِّنَةٌ " . قُلْتُ لاَ . قَالَ لِلْيَهُودِيِّ " احْلِفْ " . قُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ إِذًا يَحْلِفُ وَيَذْهَبُ بِمَالِي فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى { إِنَّ الَّذِينَ يَشْتَرُونَ بِعَهْدِ اللَّهِ وَأَيْمَانِهِمْ ثَمَنًا قَلِيلاً } إِلَى آخِرِ الآيَةِ .
Ne-au relatat Muhammad ibn Isa și Hannad ibn as-Sari – cu același sens – spunând: Ne-a relatat Abu Muawiya, ne-a relatat al-A'maș, de la Șaqiq, de la Abdullah, care a spus: Mesagerul lui Allah ﷺ a zis:
„Cel care jură un jurământ în care este mincinos pentru a însuși pe nedrept averea unui musulman, îl va întâlni pe Allah fiind El mâniat pe el.” Al-Aș'ath a spus: „Pe Allah, acest verset s-a referit la mine! Între mine și un bărbat dintre evrei era o bucată de pământ, iar el mi-a negat dreptul asupra ei. L-am adus în fața Profetului ﷺ, iar Profetul ﷺ m-a întrebat: «Ai vreo dovadă?» Am răspuns: «Nu.» Atunci i-a spus evreului: «Jură!» Eu am zis: «O, Mesager al lui Allah, astfel el va jura și îmi va lua averea!» Atunci Allah Preaînaltul a revelat: {Cei ce vând legământul lui Allah și jurămintele lor pe un preț mic...} până la sfârșitul versetului.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Un jurământ fals pentru a lua bunul altuia atrage mânia lui Allah.
Al-Ash'ath ibn Qays a povestit că avea o dispută privind un teren cu un evreu. Când nu a putut prezenta dovezi, Profetul ﷺ i-a cerut celeilalte părți să jure. Al-Ash'ath s-a temut atunci că își va pierde dreptul; apoi a fost revelat versetul despre cei care își vând legământul cu Dumnezeu și jurămintele pe un preț neînsemnat (Coranul 3:77).
O declarație solemnă prin care cineva Îl cheamă pe Allah ca martor.
Un temei pentru o revendicare, precum mărturii sau alte probe recunoscute.
A lua sau a păstra ceva la care o persoană nu are dreptul potrivit legii.
Învățații deduc de aici că un jurământ fals, făcut intenționat pentru a dobândi bunul altuia, este un păcat grav. În jurisprudența islamică, principiul de bază este că reclamantul aduce dovezi, iar dacă acestea lipsesc, pârâtul poate depune un jurământ. Această procedură nu face minciuna permisă și nici nu transformă o posesie nedreaptă într-una legitimă: Allah cunoaște adevărul. Cele patru școli juridice sunnite consideră jurământul fals, făcut cu bună știință, o abatere gravă; consecințele juridice exacte depind de împrejurări și de regulile aplicabile.
- Într-o dispută privind un bun, prezintă-ți revendicarea cu sinceritate și nu falsifica niciodată dovezile sau jurământul.
- Păstrează documentele și înțelegerile privind proprietatea, pentru ca drepturile să poată fi dovedite clar.
- Nu păstra bunuri obținute prin minciună sau prin exploatarea unei lacune procedurale; restituie dreptul proprietarului.
Această relatare sahih de la Al-Ash'ath ibn Qays oferă mai mult context despre disputa privind terenul și avertismentul împotriva jurământului fals.
Sahih al-Bukhari · #2369 (Sahih)Această relatare sahih tratează procedura în cazul unei revendicări asupra bunului altuia și subliniază că jurământul nu este o permisiune de a înșela.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.