Sunan Abi Dawud, hadithul 3316
Relatat de Imran ibn Husain. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Imran ibn Husain
Relatarea
حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ بْنُ حَرْبٍ، وَمُحَمَّدُ بْنُ عِيسَى، قَالاَ حَدَّثَنَا حَمَّادٌ، عَنْ أَيُّوبَ، عَنْ أَبِي قِلاَبَةَ، عَنْ أَبِي الْمُهَلَّبِ، عَنْ عِمْرَانَ بْنِ حُصَيْنٍ، : قَالَ كَانَتِ الْعَضْبَاءُ لِرَجُلٍ مِنْ بَنِي عَقِيلٍ وَكَانَتْ مِنْ سَوَابِقِ الْحَاجِّ قَالَ : فَأُسِرَ فَأَتَى النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم وَهُوَ فِي وَثَاقٍ وَالنَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم عَلَى حِمَارٍ عَلَيْهِ قَطِيفَةٌ فَقَالَ : يَا مُحَمَّدُ عَلاَمَ تَأْخُذُنِي وَتَأْخُذُ سَابِقَةَ الْحَاجِّ قَالَ : " نَأْخُذُكَ بِجَرِيرَةِ حُلَفَائِكَ ثَقِيفٍ " . قَالَ : وَكَانَ ثَقِيفٌ قَدْ أَسَرُوا رَجُلَيْنِ مِنْ أَصْحَابِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ : وَقَدْ قَالَ فِيمَا قَالَ : وَأَنَا مُسْلِمٌ أَوْ قَالَ : وَقَدْ أَسْلَمْتُ . فَلَمَّا مَضَى النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم - قَالَ أَبُو دَاوُدَ : فَهِمْتُ هَذَا مِنْ مُحَمَّدِ بْنِ عِيسَى - نَادَاهُ يَا مُحَمَّدُ يَا مُحَمَّدُ . قَالَ : وَكَانَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم رَحِيمًا رَفِيقًا فَرَجَعَ إِلَيْهِ قَالَ : " مَا شَأْنُكَ " . قَالَ : إِنِّي مُسْلِمٌ . قَالَ : " لَوْ قُلْتَهَا وَأَنْتَ تَمْلِكُ أَمْرَكَ أَفْلَحْتَ كُلَّ الْفَلاَحِ " . قَالَ أَبُو دَاوُدَ : ثُمَّ رَجَعْتُ إِلَى حَدِيثِ سُلَيْمَانَ قَالَ : يَا مُحَمَّدُ إِنِّي جَائِعٌ فَأَطْعِمْنِي إِنِّي ظَمْآنٌ فَاسْقِنِي . قَالَ فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم : " هَذِهِ حَاجَتُكَ " . أَوْ قَالَ : " هَذِهِ حَاجَتُهُ " . قَالَ : فَفُودِيَ الرَّجُلُ بَعْدُ بِالرَّجُلَيْنِ . قَالَ : وَحَبَسَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم الْعَضْبَاءَ لِرَحْلِهِ - قَالَ - فَأَغَارَ الْمُشْرِكُونَ عَلَى سَرْحِ الْمَدِينَةِ فَذَهَبُوا بِالْعَضْبَاءِ - قَالَ - فَلَمَّا ذَهَبُوا بِهَا وَأَسَرُوا امْرَأَةً مِنَ الْمُسْلِمِينَ - قَالَ - فَكَانُوا إِذَا كَانَ اللَّيْلُ يُرِيحُونَ إِبِلَهُمْ فِي أَفْنِيَتِهِمْ - قَالَ - فَنُوِّمُوا لَيْلَةً وَقَامَتِ الْمَرْأَةُ فَجَعَلَتْ لاَ تَضَعُ يَدَهَا عَلَى بَعِيرٍ إِلاَّ رَغَا حَتَّى أَتَتْ عَلَى الْعَضْبَاءِ - قَالَ - فَأَتَتْ عَلَى نَاقَةٍ ذَلُولٍ مُجَرَّسَةٍ - قَالَ - فَرَكِبَتْهَا ثُمَّ جَعَلَتْ لِلَّهِ عَلَيْهَا إِنْ نَجَّاهَا اللَّهُ لَتَنْحَرَنَّهَا - قَالَ - فَلَمَّا قَدِمَتِ الْمَدِينَةَ عُرِفَتِ النَّاقَةُ نَاقَةُ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَأُخْبِرَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم بِذَلِكَ فَأَرْسَلَ إِلَيْهَا، فَجِيءَ بِهَا وَأُخْبِرَ بِنَذْرِهَا فَقَالَ : " بِئْسَمَا جَزَيْتِيهَا " . أَوْ : " جَزَتْهَا " . : " إِنِ اللَّهُ أَنْجَاهَا عَلَيْهَا لَتَنْحَرَنَّهَا، لاَ وَفَاءَ لِنَذْرٍ فِي مَعْصِيَةِ اللَّهِ وَلاَ فِيمَا لاَ يَمْلِكُ ابْنُ آدَمَ " . قَالَ أَبُو دَاوُدَ : وَالْمَرْأَةُ هَذِهِ امْرَأَةُ أَبِي ذَرٍّ .
Ne-au relatat Sulaiman ibn Harb și Muhammad ibn Isa, spunând: Ne-a relatat Hammad, de la Ayyub, de la Abu Qilaba, de la Abu al-Muhallab, de la Imran ibn Husain, care a spus: Cămila Al-Adba aparținea unui bărbat din Banu Aqil și obișnuia să meargă în fruntea pelerinilor. Acest bărbat a fost luat prizonier și a fost adus la Profetul ﷺ legat în lanțuri, în timp ce Profetul ﷺ călărea un măgar pe care era pusă o pătură. Bărbatul a spus:
„O, Muhammad! De ce mă iei prizonier și o iei pe cea care merge în fruntea pelerinilor?” El ﷺ a răspuns: „Te luăm din cauza crimei comise de aliații voștri, Thaqif.” Căci Thaqif capturaseră doi dintre companionii Profetului ﷺ. Bărbatul a spus, printre altele: „Sunt musulman” sau „Am îmbrățișat Islamul”. Când Profetul ﷺ a plecat mai departe – Abu Dawud a spus: Am înțeles aceasta din relatarea lui Muhammad ibn Isa – bărbatul l-a strigat: „O, Muhammad! O, Muhammad!” Profetul ﷺ era milos și blând, așa că s-a întors la el și l-a întrebat: „Ce este cu tine?” El a răspuns: „Sunt musulman.” Profetul ﷺ a spus: „Dacă ai fi spus-o când erai stăpân pe situația ta, ai fi reușit pe deplin.” Abu Dawud a spus: Apoi m-am întors la relatarea lui Sulaiman, care a zis: Bărbatul a spus: „O, Muhammad, îmi este foame, hrănește-mă; mi-e sete, dă-mi apă.” Profetul ﷺ a spus: „Aceasta este nevoia ta” sau „Aceasta este nevoia lui.” Ulterior, bărbatul a fost răscumpărat în schimbul celor doi companioni. Mesagerul lui Allah ﷺ a păstrat cămila Al-Adba pentru călătoriile sale. Relatorul a spus: Politeiștii au atacat animalele de pășunat ale Medinei și au luat-o pe Al-Adba. Când au luat-o, au capturat și o femeie musulmană. Obișnuiau ca noaptea să-și lase cămilele să se odihnească în curțile lor. Într-o noapte, în timp ce ei dormeau, femeia s-a ridicat și nu a pus mâna pe nicio cămilă fără ca aceasta să rage, până când a ajuns la Al-Adba. A găsit o cămilă docilă și experimentată, a încălecat-o și a făcut un jurământ față de Allah că, dacă El o va salva, o va sacrifica. Când a ajuns în Medina, cămila a fost recunoscută ca fiind cămila Profetului ﷺ. Profetul ﷺ a fost informat despre aceasta și a trimis după ea. I-a fost adusă și a fost informat despre jurământul ei. El ﷺ a spus: „Ce rău ai răsplătit-o!” sau „Cum a răsplătit-o!”. „Dacă Allah a salvat-o pe ea, să o sacrifice? Nu există îndeplinire a unui jurământ făcut în neascultare de Allah și nici în ceea ce fiul lui Adam nu deține.” Abu Dawud a spus: Această femeie era soția lui Abu Dharr.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Un jurământ nu este valabil dacă implică un păcat sau bunuri care nu îți aparțin.
Relatarea povestește cum o femeie musulmană a scăpat din captivitate pe cămila al-Adbaa și a promis că o va sacrifica dacă Allah o va salva. Cămila îi aparținea Profetului ﷺ; acesta a arătat că un jurământ nu trebuie împlinit dacă presupune un păcat sau privește ceva asupra căruia persoana nu are autoritate.
Un angajament făcut față de Allah de a îndeplini ceva, de obicei ca act de adorare sau mulțumire.
Numele cămilei care îi aparținea Profetului ﷺ.
Un trib arab menționat în relatare ca aliat al bărbatului capturat.
Învățații deduc de aici că un jurământ care presupune nesupunere față de Allah nu trebuie împlinit și că nimeni nu poate face un jurământ valabil cu privire la bunuri asupra cărora nu are autoritate. Prin urmare, femeia nu trebuia să sacrifice cămila, deoarece aceasta nu îi aparținea. Relatarea arată și că Profetul ﷺ a răspuns cu milă și a ținut seama de nevoile persoanei captive. Școlile juridice recunosc principiul că un jurământ legat de un păcat nu se împlinește; regulile privind repararea consecințelor sau ispășirea depind de forma exactă a jurământului și de interpretarea juridică.
- Nu-I promite lui Allah ceva ce contravine poruncilor Sale; nu împlini un jurământ care implică un păcat.
- Nu face promisiuni privind bunuri sau drepturi asupra cărora nu ai autoritatea de a decide.
- Poartă-te cu blândețe față de cei aflați în nevoie și ia în serios nevoile lor concrete.
Această relatare tratează, de asemenea, regulile jurămintelor și clarifică situațiile în care un jurământ trebuie împlinit.
Sunan Abi Dawud · #3315 (Sahih)Această relatare înrudită vorbește despre jurăminte și ajută la înțelegerea, în context, a regulilor privind împlinirea lor.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.