Sunan Abi Dawud, hadithul 3753
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Relatarea
حَدَّثَنَا أَحْمَدُ بْنُ مُحَمَّدٍ الْمَرْوَزِيُّ، حَدَّثَنِي عَلِيُّ بْنُ الْحُسَيْنِ بْنِ وَاقِدٍ، عَنْ أَبِيهِ، عَنْ يَزِيدَ النَّحْوِيِّ، عَنْ عِكْرِمَةَ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، قَالَ { لاَ تَأْكُلُوا أَمْوَالَكُمْ بَيْنَكُمْ بِالْبَاطِلِ إِلاَّ أَنْ تَكُونَ تِجَارَةً عَنْ تَرَاضٍ مِنْكُمْ } فَكَانَ الرَّجُلُ يُحْرَجُ أَنْ يَأْكُلَ عِنْدَ أَحَدٍ مِنَ النَّاسِ بَعْدَ مَا نَزَلَتْ هَذِهِ الآيَةُ فَنَسَخَ ذَلِكَ الآيَةُ الَّتِي فِي النُّورِ قَالَ { لَيْسَ عَلَيْكُمْ جُنَاحٌ } { أَنْ تَأْكُلُوا مِنْ بُيُوتِكُمْ } إِلَى قَوْلِهِ { أَشْتَاتًا } كَانَ الرَّجُلُ الْغَنِيُّ يَدْعُو الرَّجُلَ مِنْ أَهْلِهِ إِلَى الطَّعَامِ قَالَ إِنِّي لأَجَّنَّحُ أَنْ آكُلَ مِنْهُ . وَالتَّجَنُّحُ الْحَرَجُ وَيَقُولُ الْمِسْكِينُ أَحَقُّ بِهِ مِنِّي . فَأُحِلَّ فِي ذَلِكَ أَنْ يَأْكُلُوا مِمَّا ذُكِرَ اسْمُ اللَّهِ عَلَيْهِ وَأُحِلَّ طَعَامُ أَهْلِ الْكِتَابِ .
Ne-a relatat Ahmad ibn Muhammad al-Marwazi, care a spus: Mi-a relatat Ali ibn al-Husayn ibn Waqid, de la tatăl său, de la Yazid an-Nahwi, de la Ikrima, de la Ibn Abbas, care a spus:
„Nu vă mâncați averile voastre unii altora pe nedrept, decât dacă este vorba de o negustorie făcută cu bunăvoie între voi.” După ce s-a coborât acest verset, un om se ferea să mănânce la casa altcuiva. Apoi, aceasta a fost abrogată prin versetul din Sura An-Nur: „Nu este niciun păcat asupra voastră... să mâncați din casele voastre...” până la cuvântul Lui „...sau laolaltă”. Un om bogat își invita o rudă la masă, iar acesta spunea: „Mă tem că ar fi un păcat să mănânc din ea”, spunând apoi: „Cel sărac are mai mult drept la ea decât mine.” Cuvântul „at-tajannuh” înseamnă păcat sau dificultate. Astfel, s-a permis să se mănânce din ceea ce s-a pomenit numele lui Allah și s-a permis mâncarea Oamenilor Cărții.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Versetele înlătură reținerea nejustificată de a mânca în casa altcuiva.
Ibn Abbas descrie că unii oameni au devenit reținuți să mănânce la altcineva după revelarea interdicției de a folosi pe nedrept bunurile altora. Versetul din sura An-Nur a înlăturat această reținere.
Un sentiment de reținere, vinovăție sau păcătoșenie.
Un schimb pe care ambele părți îl acceptă de bunăvoie.
Evreii și creștinii; relatarea menționează că hrana lor a fost permisă.
Explicația lui Ibn Abbas pune în legătură interdicția de a folosi pe nedrept bunurile altcuiva cu permisiunea de a mânca în anumite case, așa cum este descrisă în sura An-Nur. Învățații deduc de aici că o invitație sau un consimțământ cunoscut face permisă masa la altcineva; oaspetele nu trebuie să refuze dintr-o reținere exagerată. Pasajul despre hrana Oamenilor Cărții privește regulile alimentelor permise și nu anulează celelalte condiții pentru ca hrana să fie halal.
- Acceptă o invitație sinceră atunci când gazda își dă acordul, iar mâncarea este halală.
- Nu refuza din sentimente de vinovăție neîntemeiate, dar respectă bunurile și dorințele celorlalți.
- Împarte mâncarea cu ospitalitate și ține cont de cei care au posibilități materiale mai reduse.
Această relatare sahih abordează acceptarea unei invitații la masă și se leagă de eticheta socială a mesei împreună.
Sunan Abi Dawud · #3752 (Sahih)Această relatare sahih apare în aceeași carte despre hrană și oferă un context suplimentar pentru regulile privind mâncarea.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.