Sunan Abi Dawud, hadithul 4270
Relatat de Abu al-Darda and Ubadah ibn as-Samit. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la Abu Dawud înapoi la Khalid ibn Dihqan
- 1Mu'ammal ibn al‑Fadl al‑Harranii-a relatat lui Abu Dawudمُؤَمَّلُ بْنُ الْفَضْلِ الْحَرَّانِيُّ
- 2Muhammad ibn Shu'aybمُحَمَّدُ بْنُ شُعَيْبٍ
- 3Khalid ibn Dihqanخَالِدِ بْنِ دِهْقَانَ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin.
Relatarea
حَدَّثَنَا مُؤَمَّلُ بْنُ الْفَضْلِ الْحَرَّانِيُّ، حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ شُعَيْبٍ، عَنْ خَالِدِ بْنِ دِهْقَانَ، قَالَ كُنَّا فِي غَزْوَةِ الْقُسْطَنْطِينِيَّةِ بِذُلُقْيَةَ فَأَقْبَلَ رَجُلٌ مِنْ أَهْلِ فِلَسْطِينَ - مِنْ أَشْرَافِهِمْ وَخِيَارِهِمْ يَعْرِفُونَ ذَلِكَ لَهُ يُقَالُ لَهُ هَانِئُ بْنُ كُلْثُومِ بْنِ شَرِيكٍ الْكِنَانِيُّ - فَسَلَّمَ عَلَى عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أَبِي زَكَرِيَّا وَكَانَ يَعْرِفُ لَهُ حَقَّهُ قَالَ لَنَا خَالِدٌ فَحَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ أَبِي زَكَرِيَّا قَالَ سَمِعْتُ أُمَّ الدَّرْدَاءِ تَقُولُ سَمِعْتُ أَبَا الدَّرْدَاءِ يَقُولُ سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ " كُلُّ ذَنْبٍ عَسَى اللَّهُ أَنْ يَغْفِرَهُ إِلاَّ مَنْ مَاتَ مُشْرِكًا أَوْ مُؤْمِنٌ قَتَلَ مُؤْمِنًا مُتَعَمِّدًا " . فَقَالَ هَانِئُ بْنُ كُلْثُومٍ سَمِعْتُ مَحْمُودَ بْنَ الرَّبِيعِ يُحَدِّثُ عَنْ عُبَادَةَ بْنِ الصَّامِتِ أَنَّهُ سَمِعَهُ يُحَدِّثُ عَنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَنَّهُ قَالَ " مَنْ قَتَلَ مُؤْمِنًا فَاعْتَبَطَ بِقَتْلِهِ لَمْ يَقْبَلِ اللَّهُ مِنْهُ صَرْفًا وَلاَ عَدْلاً " . قَالَ لَنَا خَالِدٌ ثُمَّ حَدَّثَنِي ابْنُ أَبِي زَكَرِيَّا عَنْ أُمِّ الدَّرْدَاءِ عَنْ أَبِي الدَّرْدَاءِ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ يَزَالُ الْمُؤْمِنُ مُعْنِقًا صَالِحًا مَا لَمْ يُصِبْ دَمًا حَرَامًا فَإِذَا أَصَابَ دَمًا حَرَامًا بَلَّحَ " . وَحَدَّثَ هَانِئُ بْنُ كُلْثُومٍ عَنْ مَحْمُودِ بْنِ الرَّبِيعِ عَنْ عُبَادَةَ بْنِ الصَّامِتِ عَنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِثْلَهُ سَوَاءً .
Ne-a relatat Muammal ibn al-Fadl al-Harrani, ne-a relatat Muhammad ibn Shuaib, de la Khalid ibn Dihqan, care a spus: Eram în campania de la Constantinopol, la Dhuluqiyyah, când s-a apropiat un bărbat dintre locuitorii Palestinei – unul dintre nobilii și cei mai buni dintre ei, iar rangul său le era cunoscut – numit Hani ibn Kulthum ibn Sharik al-Kinani. El i-a adresat salutul lui Abdullah ibn Abu Zakariyya, care îi cunoștea statutul. Khalid ne-a spus: Abdullah ibn Abu Zakariyya ne-a relatat: Am auzit-o pe Umm ad-Darda' spunând: L-am auzit pe Abu ad-Darda' spunând: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah ﷺ spunând:
«Se poate ca Allah să ierte orice păcat, cu excepția celui care moare asociator (mushrik) sau a credinciosului care ucide cu premeditare un alt credincios.» Atunci Hani ibn Kulthum a spus: L-am auzit pe Mahmud ibn ar-Rabi' relatând de la Ubadah ibn as-Samit că l-a auzit spunând despre Mesagerul lui Allah ﷺ că a zis: «Cine ucide un credincios și se bucură de uciderea sa, Allah nu va accepta de la el nici o faptă voluntară, nici una obligatorie.» Khalid ne-a spus apoi: Ibn Abu Zakariyya mi-a relatat de la Umm ad-Darda', de la Abu ad-Darda', că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Credinciosul continuă să avanseze rapid și virtuos atâta timp cât nu varsă sânge interzis; dar dacă varsă sânge interzis, devine greoi și împiedicat.» Și Hani ibn Kulthum a relatat de la Mahmud ibn ar-Rabi', de la Ubadah ibn as-Samit, de la Mesagerul lui Allah ﷺ exact același lucru.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Vărsarea intenționată de sânge interzis amenință iertarea și faptele bune.
Uciderea sau rănirea nedreaptă a unei persoane.
Nici un act suplimentar de adorare, nici un act religios obligatoriu.
Credinciosul este frânat spiritual și nu mai înaintează cum se cuvine.
Învățații consideră uciderea intenționată a unui credincios nevinovat drept unul dintre cele mai grave păcate. Avertismentul potrivit căruia faptele nu sunt acceptate indică o amenințare serioasă și respingerea răsplății, dar nu înseamnă automat că făptașul iese din islam. Textele coranice despre căință și răsplată retributivă trebuie înțelese împreună: căința sinceră rămâne necesară, alături de respectarea drepturilor rudelor victimei și de posibilitatea răsplății retributive sau a iertării. Școlile juridice sunnite nu lasă asemenea chestiuni la discreția răzbunării personale; ele țin de autoritatea competentă și de procedurile legale.
- Stăpânește-ți mânia și cere ajutorul unui mediator de încredere înainte ca un conflict să escaladeze.
- Nu te răzbuna și nu-ți face singur dreptate; lasă cazurile de violență în seama autorităților competente și a procedurilor legale.
- Cine a nedreptățit pe cineva trebuie să se căiască, să caute să repare răul față de victimă sau rudele acesteia și să prevină alte prejudicii.
Această relatare sahih menționează situațiile excepționale în care viața unui musulman nu este protejată juridic; împreună, cele două texte subliniază caracterul sacru al vieții și interzicerea justiției făcute pe cont propriu.
Sunan Abi Dawud · #4268 (Sahih)Această relatare sahih din același capitol tratează pericolul luptelor dintre musulmani și arată consecințele grave ale violenței împotriva lor.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.