Sunan Abi Dawud, hadithul 4399
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Relatarea
حَدَّثَنَا عُثْمَانُ بْنُ أَبِي شَيْبَةَ، حَدَّثَنَا جَرِيرٌ، عَنِ الأَعْمَشِ، عَنْ أَبِي ظَبْيَانَ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، قَالَ أُتِيَ عُمَرُ بِمَجْنُونَةٍ قَدْ زَنَتْ فَاسْتَشَارَ فِيهَا أُنَاسًا فَأَمَرَ بِهَا عُمَرُ أَنْ تُرْجَمَ فَمُرَّ بِهَا عَلَى عَلِيِّ بْنِ أَبِي طَالِبٍ رِضْوَانُ اللَّهِ عَلَيْهِ فَقَالَ مَا شَأْنُ هَذِهِ قَالُوا مَجْنُونَةُ بَنِي فُلاَنٍ زَنَتْ فَأَمَرَ بِهَا عُمَرُ أَنْ تُرْجَمَ . قَالَ فَقَالَ ارْجِعُوا بِهَا ثُمَّ أَتَاهُ فَقَالَ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ أَمَا عَلِمْتَ أَنَّ الْقَلَمَ قَدْ رُفِعَ عَنْ ثَلاَثَةٍ عَنِ الْمَجْنُونِ حَتَّى يَبْرَأَ وَعَنِ النَّائِمِ حَتَّى يَسْتَيْقِظَ وَعَنِ الصَّبِيِّ حَتَّى يَعْقِلَ قَالَ بَلَى . قَالَ فَمَا بَالُ هَذِهِ تُرْجَمُ قَالَ لاَ شَىْءَ . قَالَ فَأَرْسِلْهَا . قَالَ فَأَرْسَلَهَا . قَالَ فَجَعَلَ يُكَبِّرُ .
Ne-a relatat Uthman ibn Abi Șaiba, ne-a relatat Jarir, de la Al-Aamaș, de la Abu Zabian, de la Ibn Abbas, care a spus: O femeie nebună care comisese adulter a fost adusă la Umar. Acesta s-a sfătuit cu oamenii și a poruncit ca ea să fie ucisă cu pietre. Când a fost trecută pe lângă Ali ibn Abi Talib – fie mulțumirea lui Allah asupra sa –, el a întrebat:
„Ce este cu această femeie?” Ei au răspuns: „Este o femeie nebună din familia cutare; a comis adulter, iar Umar a poruncit să fie ucisă cu pietre.” El a zis: „Aduceți-o înapoi!” Apoi a mers la Umar și i-a spus: „O, Amir al-Mu’minin! Nu știi tu că pana a fost ridicată de la trei categorii de oameni: de la cel nebun până când se vindecă, de la cel ce doarme până când se trezește și de la copil până când ajunge la vârsta rațiunii?” Umar a răspuns: „Ba da.” Ali a întrebat: „Atunci de ce este această femeie condamnată la ucidere cu pietre?” Umar a zis: „Fără motiv.” Ali a spus: „Elibereaz-o!” Și astfel, Umar a eliberat-o și a început să rostească Takbir (Allahu Akbar).
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
O persoană care nu are discernământ din cauza unei incapacități psihice nu este pedepsită.
O expresie care înseamnă că păcatele nu sunt consemnate și că persoana nu are întreaga răspundere religioasă și juridică.
Un titlu pentru conducătorul credincioșilor; aici, Omar este adresat astfel.
Scutirea se aplică atât timp cât persistă incapacitatea psihică; după însănătoșire, situația este reevaluată.
Învățații clasici deduc de aici că răspunderea penală presupune capacitate mintală. Relatarea îi menționează și pe cel care doarme și pe copil: faptele lor nu le sunt imputate în același fel ca unui adult pe deplin responsabil. Cele patru școli juridice sunnite recunosc, în linii mari, că o persoană cu incapacitate psihică nu este pedepsită penal pentru o faptă comisă în timpul acelei stări. Aplicarea pedepselor prevăzute de lege și stabilirea capacității de discernământ țin de autoritatea judiciară, nu de persoane particulare.
- Evaluează cu grijă răspunderea unei persoane și stabilește mai întâi dacă aceasta putea înțelege consecințele faptelor sale.
- Lasă deciziile juridice grave în seama judecătorilor competenți și asigură o procedură echitabilă.
- Îndreaptă nedreptatea cu înțelepciune și respect, așa cum Ali i-a reamintit lui Omar regula juridică în vigoare.
Această relatare sahih se află în același capitol și susține regula juridică potrivit căreia o persoană cu incapacitate psihică nu este pedepsită.
Sunan Abi Dawud · #4398 (Sahih)Această relatare sahih tratează, de asemenea, scutirea persoanei cu incapacitate psihică de răspundere.
Sunan Abi Dawud · #4400 (Sahih)Această variantă sahih formulează în mod asemănător scutirea și menționează atingerea maturității mintale.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.