Sahih al-Bukhari, hadithul 1
Relatat de Umar ibn al-Khattab. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Umar ibn al-Khattab
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا الْحُمَيْدِيُّ عَبْدُ اللَّهِ بْنُ الزُّبَيْرِ ، قَالَ : حَدَّثَنَا سُفْيَانُ ، قَالَ : حَدَّثَنَا يَحْيَى بْنُ سَعِيدٍ الْأَنْصَارِيُّ ، قَالَ : أَخْبَرَنِي مُحَمَّدُ بْنُ إِبْرَاهِيمَ التَّيْمِيُّ ، أَنَّهُ سَمِعَ عَلْقَمَةَ بْنَ وَقَّاصٍ اللَّيْثِيَّ ، يَقُولُ : سَمِعْتُ عُمَرَ بْنَ الْخَطَّابِ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهُ عَلَى الْمِنْبَرِ، قَالَ : سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ، يَقُولُ : " إِنَّمَا الْأَعْمَالُ بِالنِّيَّاتِ، وَإِنَّمَا لِكُلِّ امْرِئٍ مَا نَوَى، فَمَنْ كَانَتْ هِجْرَتُهُ إِلَى دُنْيَا يُصِيبُهَا أَوْ إِلَى امْرَأَةٍ يَنْكِحُهَا، فَهِجْرَتُهُ إِلَى مَا هَاجَرَ إِلَيْهِ
Ne-a relatat Al-Humaidi, Abdullah ibn Az-Zubair, care a spus: Ne-a relatat Sufyan, care a spus: Ne-a relatat Yahya ibn Sa'id Al-Ansari, care a spus: M-a informat Muhammad ibn Ibrahim At-Taimi că l-a auzit pe Alqama ibn Waqqas Al-Laithi spunând: L-am auzit pe Umar ibn Al-Khattab, fie Allah mulțumit de el, spunând de la amvon: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah ﷺ spunând:
„Faptele sunt judecate doar după intenții și fiecare om va primi răsplata în funcție de ceea ce a intenționat. Astfel, cel a cărui emigrare (hijrah) a fost pentru o lumească pe care dorea să o dobândească sau pentru o femeie cu care dorea să se căsătorească, emigrarea sa este socotită doar pentru scopul pentru care a emigrat.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Fiecare faptă este judecată de Allah în funcție de puritatea intenției tale.
Umar ibn al-Khattab a citat aceste cuvinte ale Profetului ﷺ în timpul unei cuvântări publice de la minbar, în Medina, oferind drept exemplu hijra din Mecca la Medina — cel mai mare sacrificiu făcut de primii musulmani.
Hotărârea conștientă din inimă: atât cea care deosebește o faptă de alta (de exemplu, rugăciunea obligatorie de cea voluntară), cât și cea care arată pentru cine o faci (ikhlas).
Părăsirea Meccăi și plecarea la Medina de dragul credinței; în sens mai larg, renunțarea la ceea ce Allah a interzis.
Imamul ash-Shafi'i și imamul Ahmad au spus că acest hadis cuprinde o treime din întreaga cunoaștere islamică, deoarece omul acționează cu inima, limba și membrele sale — iar intenția inimii este prima și hotărâtoarea verigă. Învățații disting două funcții ale intenției: 1. În jurisprudență (fiqh): intenția din inimă este o condiție de validitate pentru acte de adorare precum abluțiunea (wudu), rugăciunea, postul și zakatul. 2. În trăirea credinței (ikhlas): o faptă bună în aparență aduce răsplată în Viața de Apoi numai dacă este făcută pentru Allah, nu pentru reputație sau interese lumești.
- Înainte să începi rugăciunea, să faci o donație sau o faptă bună, oprește-te o clipă și întreabă-te conștient: pentru cine fac asta?
- Amintește-ți că și activitățile obișnuite — munca pentru familie, studiul sau ajutorarea cuiva — devin acte de adorare când le faci pentru Allah cu o intenție curată.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.