Sahih al-Bukhari, hadithul 1288
Relatat de Aisha bint Abi Bakr. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Aisha bint Abi Bakr
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا عَبْدَانُ، حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ، أَخْبَرَنَا ابْنُ جُرَيْجٍ، قَالَ أَخْبَرَنِي عَبْدُ اللَّهِ بْنُ عُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ أَبِي مُلَيْكَةَ، قَالَ تُوُفِّيَتِ ابْنَةٌ لِعُثْمَانَ ـ رضى الله عنه ـ بِمَكَّةَ وَجِئْنَا لِنَشْهَدَهَا، وَحَضَرَهَا ابْنُ عُمَرَ وَابْنُ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهم ـ وَإِنِّي لَجَالِسٌ بَيْنَهُمَا ـ أَوْ قَالَ جَلَسْتُ إِلَى أَحَدِهِمَا. ثُمَّ جَاءَ الآخَرُ، فَجَلَسَ إِلَى جَنْبِي فَقَالَ عَبْدُ اللَّهِ بْنُ عَمَرَ ـ رضى الله عنهما ـ لِعَمْرِو بْنِ عُثْمَانَ أَلاَ تَنْهَى عَنِ الْبُكَاءِ، فَإِنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " إِنَّ الْمَيِّتَ لَيُعَذَّبُ بِبُكَاءِ أَهْلِهِ عَلَيْهِ ". فَقَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهما ـ قَدْ كَانَ عُمَرُ ـ رضى الله عنه ـ يَقُولُ بَعْضَ ذَلِكَ، ثُمَّ حَدَّثَ قَالَ صَدَرْتُ مَعَ عُمَرَ ـ رضى الله عنه ـ مِنْ مَكَّةَ حَتَّى إِذَا كُنَّا بِالْبَيْدَاءِ، إِذَا هُوَ بِرَكْبٍ تَحْتَ ظِلِّ سَمُرَةٍ فَقَالَ اذْهَبْ، فَانْظُرْ مَنْ هَؤُلاَءِ الرَّكْبُ قَالَ فَنَظَرْتُ فَإِذَا صُهَيْبٌ، فَأَخْبَرْتُهُ فَقَالَ ادْعُهُ لِي. فَرَجَعْتُ إِلَى صُهَيْبٍ فَقُلْتُ ارْتَحِلْ فَالْحَقْ أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ. فَلَمَّا أُصِيبَ عُمَرُ دَخَلَ صُهَيْبٌ يَبْكِي يَقُولُ وَاأَخَاهُ، وَاصَاحِبَاهُ. فَقَالَ عُمَرُ ـ رضى الله عنه ـ يَا صُهَيْبُ أَتَبْكِي عَلَىَّ وَقَدْ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " إِنَّ الْمَيِّتَ يُعَذَّبُ بِبَعْضِ بُكَاءِ أَهْلِهِ عَلَيْهِ ". قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهما فَلَمَّا مَاتَ عُمَرُ ـ رضى الله عنه ـ ذَكَرْتُ ذَلِكَ لِعَائِشَةَ ـ رضى الله عنها ـ فَقَالَتْ رَحِمَ اللَّهُ عُمَرَ، وَاللَّهِ مَا حَدَّثَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم إِنَّ اللَّهَ لَيُعَذِّبُ الْمُؤْمِنَ بِبُكَاءِ أَهْلِهِ عَلَيْهِ. وَلَكِنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " إِنَّ اللَّهَ لَيَزِيدُ الْكَافِرَ عَذَابًا بِبُكَاءِ أَهْلِهِ عَلَيْهِ ". وَقَالَتْ حَسْبُكُمُ الْقُرْآنُ {وَلاَ تَزِرُ وَازِرَةٌ وِزْرَ أُخْرَى}. قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهما ـ عِنْدَ ذَلِكَ وَاللَّهُ هُوَ أَضْحَكَ وَأَبْكَى. قَالَ ابْنُ أَبِي مُلَيْكَةَ وَاللَّهِ مَا قَالَ ابْنُ عُمَرَ ـ رضى الله عنهما ـ شَيْئًا.
Ne-a relatat Abdan, ne-a relatat Abdullah, ne-a informat Ibn Juraij, care a spus: M-a informat Abdullah ibn Ubaidullah ibn Abi Mulaika, spunând: O fiică a lui Uthman – Allah să fie mulțumit de el – a murit la Mecca, iar noi am mers să participăm la înmormântarea ei. La aceasta au fost prezenți Ibn Umar și Ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de ei – iar eu stăteam așezat între ei doi (sau a spus: m-am așezat lângă unul dintre ei). Apoi a venit celălalt și s-a așezat lângă mine. Abdullah ibn Umar – Allah să fie mulțumit de ei amândoi – i-a spus lui Amr ibn Uthman:
„Oare nu vei interzice plânsul? Căci Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Cu adevărat, mortul este chinuit din cauza plânsului familiei sale pentru el».” Atunci Ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de ei amândoi – a spus: „Umar – Allah să fie mulțumit de el – obișnuia să spună ceva asemănător.” Apoi a continuat relatând: „Am plecat împreună cu Umar – Allah să fie mulțumit de el – din Mecca, până când am ajuns la Al-Baida. Acolo, el a zărit un grup de călători odihnindu-se la umbra unui copac Samura. Mi-a spus: «Mergi și vezi cine sunt acești călători.» M-am dus și am văzut că printre ei era Suhaib. L-am anunțat pe Umar, iar el mi-a spus: «Cheamă-l la mine.» M-am întors la Suhaib și i-am spus: «Pleacă și alătură-te Comandantului Credincioșilor.» Mai târziu, când Umar a fost înjunghiat, Suhaib a intrat plângând și spunând: «Vai, fratele meu! Vai, prietenul meu!» Atunci Umar – Allah să fie mulțumit de el – i-a spus: «O, Suhaib! Plângi tu pentru mine, când Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: „Cu adevărat, mortul este chinuit din cauza unei părți din plânsul familiei sale pentru el”?»” Ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de ei amândoi – a adăugat: „Când Umar – Allah să fie mulțumit de el – a murit, i-am menționat toate acestea Aișei – Allah să fie mulțumit de ea –, iar ea a spus: «Allah să-l ierte pe Umar! Pe Allah, Mesagerul lui Allah ﷺ nu a spus niciodată că un credincios este chinuit din cauza plânsului familiei sale. Ci Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: „Cu adevărat, Allah mărește chinul necredinciosului din cauza plânsului familiei sale pentru el”.» Și a mai spus: «Vă este suficient Coranul: „Niciun suflet purtător de poveri nu va purta povara altuia” [Fatir: 18].»” Ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de ei amândoi – a spus atunci: „Doar Allah este Cel Care face să râdă și să plângă.” Ibn Abi Mulaika a spus: „Pe Allah, Ibn Umar – Allah să fie mulțumit de ei amândoi – nu a mai spus nimic după aceea.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Cel decedat nu poartă vina pentru tristețea permisă a celor apropiați.
Relatarea menționează că o fiică a lui Uthman a murit la Mecca. La înmormântarea ei, Ibn Umar a discutat despre plânsul celor apropiați; apoi Ibn Abbas a transmis explicația A’ișei.
Un loc de pe drumul dintre Mecca și Medina.
O specie de copac sub care s-au odihnit călătorii din relatare.
Un principiu coranic: fiecare om răspunde pentru propriile fapte.
Savanții clasici explică această relatare împreună cu celelalte texte despre doliu. Plânsul obișnuit și exprimarea tristeții sunt permise; lamentările funerare interzise, precum bocetul cu voce tare și cuvintele de împotrivire față de hotărârea lui Allah, sunt altceva. Explicația A’ișei clarifică faptul că un credincios nu este pedepsit pentru tristețea familiei sale. Savanții au discutat diferitele formulări și contexte ale relatărilor, iar cele patru școli juridice sunnite fac, de asemenea, distincție între plânsul firesc și lamentarea interzisă.
- Sprijină persoana îndoliată prin prezență și cuvinte liniștitoare, fără să condamni plânsul firesc.
- Evită bocetele și afirmațiile care resping hotărârea lui Allah.
- Evaluează textele despre doliu împreună cu principiul coranic potrivit căruia nimeni nu poartă păcatul altuia.
Această relatare înrudită abordează, de asemenea, afirmația despre plânsul celor apropiați și ajută la înțelegerea contextului discuției.
Sahih al-Bukhari · #1289 (Sahih)Această relatare se leagă de explicația A’ișei despre cuvintele referitoare la plâns și pedeapsă.
Sahih al-Bukhari · #1290 (Sahih)Acest hadith subliniază că tristețea și lacrimile la moartea cuiva nu sunt, în sine, interzise.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.