Sahih al-Bukhari

Sahih al-Bukhari, hadithul 2661

Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)
صحيح البخاري

Relatarea

Text arab

حَدَّثَنَا أَبُو الرَّبِيعِ، سُلَيْمَانُ بْنُ دَاوُدَ وَأَفْهَمَنِي بَعْضَهُ أَحْمَدُ حَدَّثَنَا فُلَيْحُ بْنُ سُلَيْمَانَ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ الزُّهْرِيِّ، عَنْ عُرْوَةَ بْنِ الزُّبَيْرِ، وَسَعِيدِ بْنِ الْمُسَيَّبِ، وَعَلْقَمَةَ بْنِ وَقَّاصٍ اللَّيْثِيِّ، وَعُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ، عَنْ عَائِشَةَ ـ رضى الله عنها ـ زَوْجِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم حِينَ قَالَ لَهَا أَهْلُ الإِفْكِ مَا قَالُوا، فَبَرَّأَهَا اللَّهُ مِنْهُ، قَالَ الزُّهْرِيُّ، وَكُلُّهُمْ حَدَّثَنِي طَائِفَةً مِنْ حَدِيثِهَا وَبَعْضُهُمْ أَوْعَى مِنْ بَعْضٍ، وَأَثْبَتُ لَهُ اقْتِصَاصًا، وَقَدْ وَعَيْتُ عَنْ كُلِّ وَاحِدٍ مِنْهُمُ الْحَدِيثَ الَّذِي حَدَّثَنِي عَنْ عَائِشَةَ، وَبَعْضُ حَدِيثِهِمْ يُصَدِّقُ بَعْضًا‏.‏ زَعَمُوا أَنَّ عَائِشَةَ قَالَتْ كَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم إِذَا أَرَادَ أَنْ يَخْرُجَ سَفَرًا أَقْرَعَ بَيْنَ أَزْوَاجِهِ، فَأَيَّتُهُنَّ خَرَجَ سَهْمُهَا خَرَجَ بِهَا مَعَهُ، فَأَقْرَعَ بَيْنَنَا فِي غَزَاةٍ غَزَاهَا فَخَرَجَ سَهْمِي، فَخَرَجْتُ مَعَهُ بَعْدَ مَا أُنْزِلَ الْحِجَابُ، فَأَنَا أُحْمَلُ فِي هَوْدَجٍ وَأُنْزَلُ فِيهِ، فَسِرْنَا حَتَّى إِذَا فَرَغَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ غَزْوَتِهِ تِلْكَ، وَقَفَلَ وَدَنَوْنَا مِنَ الْمَدِينَةِ، آذَنَ لَيْلَةً بِالرَّحِيلِ، فَقُمْتُ حِينَ آذَنُوا بِالرَّحِيلِ، فَمَشَيْتُ حَتَّى جَاوَزْتُ الْجَيْشَ، فَلَمَّا قَضَيْتُ شَأْنِي أَقْبَلْتُ إِلَى الرَّحْلِ، فَلَمَسْتُ صَدْرِي، فَإِذَا عِقْدٌ لِي مِنْ جَزْعِ أَظْفَارٍ قَدِ انْقَطَعَ، فَرَجَعْتُ فَالْتَمَسْتُ عِقْدِي، فَحَبَسَنِي ابْتِغَاؤُهُ، فَأَقْبَلَ الَّذِينَ يَرْحَلُونَ لِي، فَاحْتَمَلُوا هَوْدَجِي فَرَحَلُوهُ عَلَى بَعِيرِي الَّذِي كُنْتُ أَرْكَبُ، وَهُمْ يَحْسِبُونَ أَنِّي فِيهِ، وَكَانَ النِّسَاءُ إِذْ ذَاكَ خِفَافًا لَمْ يَثْقُلْنَ وَلَمْ يَغْشَهُنَّ اللَّحْمُ، وَإِنَّمَا يَأْكُلْنَ الْعُلْقَةَ مِنَ الطَّعَامِ، فَلَمْ يَسْتَنْكِرِ الْقَوْمُ حِينَ رَفَعُوهُ ثِقَلَ الْهَوْدَجِ فَاحْتَمَلُوهُ وَكُنْتُ جَارِيَةً حَدِيثَةَ السِّنِّ، فَبَعَثُوا الْجَمَلَ وَسَارُوا، فَوَجَدْتُ عِقْدِي بَعْدَ مَا اسْتَمَرَّ الْجَيْشُ، فَجِئْتُ مَنْزِلَهُمْ وَلَيْسَ فِيهِ أَحَدٌ، فَأَمَمْتُ مَنْزِلِي الَّذِي كُنْتُ بِهِ فَظَنَنْتُ أَنَّهُمْ سَيَفْقِدُونِي فَيَرْجِعُونَ إِلَىَّ، فَبَيْنَا أَنَا جَالِسَةٌ غَلَبَتْنِي عَيْنَاىَ فَنِمْتُ، وَكَانَ صَفْوَانُ بْنُ الْمُعَطَّلِ السُّلَمِيُّ ثُمَّ الذَّكْوَانِيُّ مِنْ وَرَاءِ الْجَيْشِ، فَأَصْبَحَ عِنْدَ مَنْزِلِي فَرَأَى سَوَادَ إِنْسَانٍ نَائِمٍ فَأَتَانِي، وَكَانَ يَرَانِي قَبْلَ الْحِجَابِ فَاسْتَيْقَظْتُ بِاسْتِرْجَاعِهِ حِينَ أَنَاخَ رَاحِلَتَهُ، فَوَطِئَ يَدَهَا فَرَكِبْتُهَا فَانْطَلَقَ يَقُودُ بِي الرَّاحِلَةَ، حَتَّى أَتَيْنَا الْجَيْشَ بَعْدَ مَا نَزَلُوا مُعَرِّسِينَ فِي نَحْرِ الظَّهِيرَةِ، فَهَلَكَ مَنْ هَلَكَ، وَكَانَ الَّذِي تَوَلَّى الإِفْكَ عَبْدُ اللَّهِ بْنُ أُبَىٍّ ابْنُ سَلُولَ، فَقَدِمْنَا الْمَدِينَةَ فَاشْتَكَيْتُ بِهَا شَهْرًا، يُفِيضُونَ مِنْ قَوْلِ أَصْحَابِ الإِفْكِ، وَيَرِيبُنِي فِي وَجَعِي أَنِّي لاَ أَرَى مِنَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم اللُّطْفَ الَّذِي كُنْتُ أَرَى مِنْهُ حِينَ أَمْرَضُ، إِنَّمَا يَدْخُلُ فَيُسَلِّمُ ثُمَّ يَقُولُ ‏"‏ كَيْفَ تِيكُمْ ‏"‏‏.‏ لاَ أَشْعُرُ بِشَىْءٍ مِنْ ذَلِكَ حَتَّى نَقَهْتُ، فَخَرَجْتُ أَنَا وَأُمُّ مِسْطَحٍ قِبَلَ الْمَنَاصِعِ مُتَبَرَّزُنَا، لاَ نَخْرُجُ إِلاَّ لَيْلاً إِلَى لَيْلٍ، وَذَلِكَ قَبْلَ أَنْ نَتَّخِذَ الْكُنُفَ قَرِيبًا مِنْ بُيُوتِنَا، وَأَمْرُنَا أَمْرُ الْعَرَبِ الأُوَلِ فِي الْبَرِّيَّةِ أَوْ فِي التَّنَزُّهِ، فَأَقْبَلْتُ أَنَا وَأُمُّ مِسْطَحٍ بِنْتُ أَبِي رُهْمٍ نَمْشِي، فَعَثُرَتْ فِي مِرْطِهَا فَقَالَتْ تَعِسَ مِسْطَحٌ، فَقُلْتُ لَهَا بِئْسَ مَا قُلْتِ، أَتَسُبِّينَ رَجُلاً شَهِدَ بَدْرًا فَقَالَتْ يَا هَنْتَاهْ أَلَمْ تَسْمَعِي مَا قَالُوا فَأَخْبَرَتْنِي بِقَوْلِ أَهْلِ الإِفْكِ، فَازْدَدْتُ مَرَضًا إِلَى مَرَضِي، فَلَمَّا رَجَعْتُ إِلَى بَيْتِي دَخَلَ عَلَىَّ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَسَلَّمَ فَقَالَ ‏"‏ كَيْفَ تِيكُمْ ‏"‏‏.‏ فَقُلْتُ ائْذَنْ لِي إِلَى أَبَوَىَّ‏.‏ قَالَتْ وَأَنَا حِينَئِذٍ أُرِيدُ أَنْ أَسْتَيْقِنَ الْخَبَرَ مِنْ قِبَلِهِمَا، فَأَذِنَ لِي رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَأَتَيْتُ أَبَوَىَّ فَقُلْتُ لأُمِّي مَا يَتَحَدَّثُ بِهِ النَّاسُ فَقَالَتْ يَا بُنَيَّةُ هَوِّنِي عَلَى نَفْسِكِ الشَّأْنَ، فَوَاللَّهِ لَقَلَّمَا كَانَتِ امْرَأَةٌ قَطُّ وَضِيئَةٌ عِنْدَ رَجُلٍ يُحِبُّهَا وَلَهَا ضَرَائِرُ إِلاَّ أَكْثَرْنَ عَلَيْهَا‏.‏ فَقُلْتُ سُبْحَانَ اللَّهِ وَلَقَدْ يَتَحَدَّثُ النَّاسُ بِهَذَا قَالَتْ فَبِتُّ تِلْكَ اللَّيْلَةَ حَتَّى أَصْبَحْتُ لاَ يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ وَلاَ أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ، ثُمَّ أَصْبَحْتُ فَدَعَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم عَلِيَّ بْنَ أَبِي طَالِبٍ وَأُسَامَةَ بْنَ زَيْدٍ حِينَ اسْتَلْبَثَ الْوَحْىُ، يَسْتَشِيرُهُمَا فِي فِرَاقِ أَهْلِهِ، فَأَمَّا أُسَامَةُ فَأَشَارَ عَلَيْهِ بِالَّذِي يَعْلَمُ فِي نَفْسِهِ مِنَ الْوُدِّ لَهُمْ، فَقَالَ أُسَامَةُ أَهْلُكَ يَا رَسُولَ اللَّهِ وَلاَ نَعْلَمُ وَاللَّهِ إِلاَّ خَيْرًا، وَأَمَّا عَلِيُّ بْنُ أَبِي طَالِبٍ فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ لَمْ يُضَيِّقِ اللَّهُ عَلَيْكَ وَالنِّسَاءُ سِوَاهَا كَثِيرٌ، وَسَلِ الْجَارِيَةَ تَصْدُقْكَ‏.‏ فَدَعَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَرِيرَةَ فَقَالَ ‏"‏ يَا بَرِيرَةُ هَلْ رَأَيْتِ فِيهَا شَيْئًا يَرِيبُكِ ‏"‏‏.‏ فَقَالَتْ بَرِيرَةُ لاَ وَالَّذِي بَعَثَكَ بِالْحَقِّ، إِنْ رَأَيْتُ مِنْهَا أَمْرًا أَغْمِصُهُ عَلَيْهَا أَكْثَرَ مِنْ أَنَّهَا جَارِيَةٌ حَدِيثَةُ السِّنِّ تَنَامُ عَنِ الْعَجِينَ فَتَأْتِي الدَّاجِنُ فَتَأْكُلُهُ‏.‏ فَقَامَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ يَوْمِهِ، فَاسْتَعْذَرَ مِنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أُبَىٍّ ابْنِ سَلُولَ فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏"‏ مَنْ يَعْذِرُنِي مِنْ رَجُلٍ بَلَغَنِي أَذَاهُ فِي أَهْلِي، فَوَاللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَى أَهْلِي إِلاَّ خَيْرًا، وَقَدْ ذَكَرُوا رَجُلاً مَا عَلِمْتُ عَلَيْهِ إِلاَّ خَيْرًا، وَمَا كَانَ يَدْخُلُ عَلَى أَهْلِي إِلاَّ مَعِي ‏"‏‏.‏ فَقَامَ سَعْدُ بْنُ مُعَاذٍ فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ أَنَا وَاللَّهِ أَعْذِرُكَ مِنْهُ، إِنْ كَانَ مِنَ الأَوْسِ ضَرَبْنَا عُنُقَهُ، وَإِنْ كَانَ مِنْ إِخْوَانِنَا مِنَ الْخَزْرَجِ أَمَرْتَنَا فَفَعَلْنَا فِيهِ أَمْرَكَ‏.‏ فَقَامَ سَعْدُ بْنُ عُبَادَةَ وَهُوَ سَيِّدُ الْخَزْرَجِ، وَكَانَ قَبْلَ ذَلِكَ رَجُلاً صَالِحًا وَلَكِنِ احْتَمَلَتْهُ الْحَمِيَّةُ فَقَالَ كَذَبْتَ لَعَمْرُ اللَّهِ، لاَ تَقْتُلُهُ وَلاَ تَقْدِرُ عَلَى ذَلِكَ، فَقَامَ أُسَيْدُ بْنُ الْحُضَيْرِ فَقَالَ كَذَبْتَ لَعَمْرُ اللَّهِ، وَاللَّهِ لَنَقْتُلَنَّهُ، فَإِنَّكَ مُنَافِقٌ تُجَادِلُ عَنِ الْمُنَافِقِينَ‏.‏ فَثَارَ الْحَيَّانِ الأَوْسُ وَالْخَزْرَجُ حَتَّى هَمُّوا، وَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم عَلَى الْمِنْبَرِ فَنَزَلَ فَخَفَّضَهُمْ حَتَّى سَكَتُوا وَسَكَتَ، وَبَكَيْتُ يَوْمِي لاَ يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ وَلاَ أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ، فَأَصْبَحَ عِنْدِي أَبَوَاىَ، قَدْ بَكَيْتُ لَيْلَتَيْنِ وَيَوْمًا حَتَّى أَظُنُّ أَنَّ الْبُكَاءَ فَالِقٌ كَبِدِي ـ قَالَتْ ـ فَبَيْنَا هُمَا جَالِسَانِ عِنْدِي وَأَنَا أَبْكِي إِذِ اسْتَأْذَنَتِ امْرَأَةٌ مِنَ الأَنْصَارِ فَأَذِنْتُ لَهَا، فَجَلَسَتْ تَبْكِي مَعِي، فَبَيْنَا نَحْنُ كَذَلِكَ إِذْ دَخَلَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَجَلَسَ، وَلَمْ يَجْلِسْ عِنْدِي مِنْ يَوْمِ قِيلَ فِيَّ مَا قِيلَ قَبْلَهَا، وَقَدْ مَكُثَ شَهْرًا لاَ يُوحَى إِلَيْهِ فِي شَأْنِي شَىْءٌ ـ قَالَتْ ـ فَتَشَهَّدَ ثُمَّ قَالَ ‏"‏ يَا عَائِشَةُ فَإِنَّهُ بَلَغَنِي عَنْكِ كَذَا وَكَذَا، فَإِنْ كُنْتِ بَرِيئَةً فَسَيُبَرِّئُكِ اللَّهُ، وَإِنْ كُنْتِ أَلْمَمْتِ فَاسْتَغْفِرِي اللَّهَ وَتُوبِي إِلَيْهِ، فَإِنَّ الْعَبْدَ إِذَا اعْتَرَفَ بِذَنْبِهِ ثُمَّ تَابَ تَابَ اللَّهُ عَلَيْهِ ‏"‏‏.‏ فَلَمَّا قَضَى رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَقَالَتَهُ قَلَصَ دَمْعِي حَتَّى مَا أُحِسُّ مِنْهُ قَطْرَةً وَقُلْتُ لأَبِي أَجِبْ عَنِّي رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم‏.‏ قَالَ وَاللَّهِ مَا أَدْرِي مَا أَقُولُ لِرَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم‏.‏ فَقُلْتُ لأُمِّي أَجِيبِي عَنِّي رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فِيمَا قَالَ‏.‏ قَالَتْ وَاللَّهِ مَا أَدْرِي مَا أَقُولُ لِرَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم‏.‏ قَالَتْ وَأَنَا جَارِيَةٌ حَدِيثَةُ السِّنِّ لاَ أَقْرَأُ كَثِيرًا مِنَ الْقُرْآنِ فَقُلْتُ إِنِّي وَاللَّهِ لَقَدْ عَلِمْتُ أَنَّكُمْ سَمِعْتُمْ مَا يَتَحَدَّثُ بِهِ النَّاسُ، وَوَقَرَ فِي أَنْفُسِكُمْ وَصَدَّقْتُمْ بِهِ، وَلَئِنْ قُلْتُ لَكُمْ إِنِّي بَرِيئَةٌ‏.‏ وَاللَّهُ يَعْلَمُ إِنِّي لَبَرِيئَةٌ لاَ تُصَدِّقُونِي بِذَلِكَ، وَلَئِنِ اعْتَرَفْتُ لَكُمْ بِأَمْرٍ، وَاللَّهُ يَعْلَمُ أَنِّي بَرِيئَةٌ لَتُصَدِّقُنِّي وَاللَّهِ مَا أَجِدُ لِي وَلَكُمْ مَثَلاً إِلاَّ أَبَا يُوسُفَ إِذْ قَالَ ‏{‏فَصَبْرٌ جَمِيلٌ وَاللَّهُ الْمُسْتَعَانُ عَلَى مَا تَصِفُونَ‏}‏ ثُمَّ تَحَوَّلْتُ عَلَى فِرَاشِي، وَأَنَا أَرْجُو أَنْ يُبَرِّئَنِي اللَّهُ، وَلَكِنْ وَاللَّهِ مَا ظَنَنْتُ أَنْ يُنْزِلَ فِي شَأْنِي وَحْيًا، وَلأَنَا أَحْقَرُ فِي نَفْسِي مِنْ أَنْ يُتَكَلَّمَ بِالْقُرْآنِ فِي أَمْرِي، وَلَكِنِّي كُنْتُ أَرْجُو أَنْ يَرَى رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فِي النَّوْمِ رُؤْيَا يُبَرِّئُنِي اللَّهُ، فَوَاللَّهِ مَا رَامَ مَجْلِسَهُ وَلاَ خَرَجَ أَحَدٌ مِنْ أَهْلِ الْبَيْتِ حَتَّى أُنْزِلَ عَلَيْهِ، فَأَخَذَهُ مَا كَانَ يَأْخُذُهُ مِنَ الْبُرَحَاءِ، حَتَّى إِنَّهُ لَيَتَحَدَّرُ مِنْهُ مِثْلُ الْجُمَانِ مِنَ الْعَرَقِ فِي يَوْمٍ شَاتٍ، فَلَمَّا سُرِّيَ عَنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَهُوَ يَضْحَكُ، فَكَانَ أَوَّلَ كَلِمَةٍ تَكَلَّمَ بِهَا أَنْ قَالَ لِي ‏"‏ يَا عَائِشَةُ، احْمَدِي اللَّهَ فَقَدْ بَرَّأَكِ اللَّهُ ‏"‏‏.‏ فَقَالَتْ لِي أُمِّي قُومِي إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم‏.‏ فَقُلْتُ لاَ وَاللَّهِ، لاَ أَقُومُ إِلَيْهِ، وَلاَ أَحْمَدُ إِلاَّ اللَّهَ فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى ‏{‏إِنَّ الَّذِينَ جَاءُوا بِالإِفْكِ عُصْبَةٌ مِنْكُمْ‏}‏ الآيَاتِ، فَلَمَّا أَنْزَلَ اللَّهُ هَذَا فِي بَرَاءَتِي قَالَ أَبُو بَكْرٍ الصِّدِّيقُ ـ رضى الله عنه ـ وَكَانَ يُنْفِقُ عَلَى مِسْطَحِ بْنِ أُثَاثَةَ لِقَرَابَتِهِ مِنْهُ وَاللَّهِ لاَ أُنْفِقُ عَلَى مِسْطَحٍ شَيْئًا أَبَدًا بَعْدَ مَا قَالَ لِعَائِشَةَ‏.‏ فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى ‏{‏وَلاَ يَأْتَلِ أُولُو الْفَضْلِ مِنْكُمْ وَالسَّعَةِ‏}‏ إِلَى قَوْلِهِ ‏{‏غَفُورٌ رَحِيمٌ‏}‏ فَقَالَ أَبُو بَكْرٍ بَلَى، وَاللَّهِ إِنِّي لأُحِبُّ أَنْ يَغْفِرَ اللَّهُ لِي، فَرَجَعَ إِلَى مِسْطَحٍ الَّذِي كَانَ يُجْرِي عَلَيْهِ‏.‏ وَكَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَسْأَلُ زَيْنَبَ بِنْتَ جَحْشٍ عَنْ أَمْرِي، فَقَالَ ‏"‏ يَا زَيْنَبُ، مَا عَلِمْتِ مَا رَأَيْتِ ‏"‏‏.‏ فَقَالَتْ يَا رَسُولَ اللَّهِ، أَحْمِي سَمْعِي وَبَصَرِي، وَاللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَيْهَا إِلاَّ خَيْرًا، قَالَتْ وَهْىَ الَّتِي كَانَتْ تُسَامِينِي، فَعَصَمَهَا اللَّهُ بِالْوَرَعِ‏.‏ قَالَ وَحَدَّثَنَا فُلَيْحٌ، عَنْ هِشَامِ بْنِ عُرْوَةَ، عَنْ عُرْوَةَ، عَنْ عَائِشَةَ، وَعَبْدِ اللَّهِ بْنِ الزُّبَيْرِ، مِثْلَهُ‏.‏ قَالَ وَحَدَّثَنَا فُلَيْحٌ، عَنْ رَبِيعَةَ بْنِ أَبِي عَبْدِ الرَّحْمَنِ، وَيَحْيَى بْنِ سَعِيدٍ، عَنِ الْقَاسِمِ بْنِ مُحَمَّدِ بْنِ أَبِي بَكْرٍ، مِثْلَهُ‏.‏

Traducere

Narrată de Aisha: (soția Profetului)

"Ori de câte ori Messengerul lui Allah (ﷺ) intenționa să plece într-o călătorie, el arunca sortul între soțiile sale și lua cu el pe cea asupra căreia cădea sortiul. În timpul unei Ghazwa a sa, a aruncat sortiul între noi și sortiul a căzut asupra mea, și am plecat cu el după ce Allah a decretat utilizarea vălului de către femei. Mă purtau într-un Howdah (pe cămilă) și am coborât în timp ce eram încă în el. Când Messengerul lui Allah (ﷺ) a terminat cu Ghazwa sa și s-a întors acasă, și am ajuns în apropierea orașului Medina, Messengerul lui Allah (ﷺ) ne-a ordonat să plecăm noaptea. Când s-a dat ordinul de a porni, am mers până am trecut de armată pentru a răspunde chemării naturii. După ce am terminat, m-am întors (în tabără) pentru a pleca (cu ceilalți) și am realizat brusc că mi-a lipsit colierul de la piept. Așa că m-am întors să-l caut și am întârziat din cauza asta. Oamenii care mă purtau pe cămilă au venit la Howdah-ul meu și l-au pus pe spatele cămilei, crezând că sunt în el, deoarece, în acea vreme, femeile erau ușor de greutate, subțiri și slabe, și nu mâncau mult. Așadar, acei oameni nu au simțit diferența de greutate a Howdah-ului în timpul ridicării și l-au pus peste cămilă. În acea vreme eram o tânără doamnă. Au pus cămila în mișcare și au continuat. Am găsit colierul meu după ce armata plecase, și am mers la cortul lor să nu fie nimeni. Așa că am mers la locul unde obișnuiam să stau, gândindu-mă că vor descoperi absența mea și se vor întoarce în căutarea mea. În timp ce eram în această stare, m-am simțit somnoros și am adormit. Safwan bin Mu'attal As-Sulami Adh-Dhakwani era în spatele armatei și a ajuns la locuința mea dimineața. Când a văzut o persoană adormită, a venit la mine, și obișnuia să mă vadă înainte de văl. Așa că m-am ridicat când l-am auzit spunând: "Inna lil-lah wa inna ilayhi rajiun (Noi suntem pentru Allah și către El ne întoarcem)." A făcut cămila să se aplece. A coborât de pe cămilă și și-a pus piciorul pe picioarele din față ale cămilei și apoi am călărit și m-am așezat peste ea. Safwan a pornit mergând, conducând cămila cu frânghia până am ajuns la armata care se oprise pentru a se odihni la amiază. Apoi, cine era destinat distrugerii, a căzut în distrugere, (unii oameni m-au acuzat mincinos) și conducătorul acuzatorilor mincinoși a fost `Abdullah bin Ubai bin Salul. După aceea, ne-am întors la Medina, și am fost bolnavă timp de o lună în timp ce oamenii răspândeau declarațiile false ale acuzatorilor mincinoși. Mă simțeam în timpul bolii mele ca și cum nu aș primi bunătatea obișnuită de la Profet (ﷺ), pe care obișnuiam să o primesc de la el când eram bolnavă. Dar el venea, mă saluta și spunea: 'Ce face acea (fată)?' Nu știam nimic despre ce se întâmpla până când m-am însănătoșit și am ieșit cu Um Mistah la Manasi, unde obișnuiam să răspundem chemării naturii, și nu mergeam să răspundem chemării naturii decât noaptea, și asta înainte de a avea toalete aproape de casele noastre. Iar această obișnuință a noastră era similară cu obiceiul vechilor 'Arabi din țara deschisă (sau departe de case). Așa că eu și Um Mistah bint Ruhm am ieșit plimbându-ne. Um Mistah s-a împiedicat din cauza rochiei sale lungi și pe acea a spus: 'Mistah să fie distrus.' I-am spus: 'Spui un cuvânt rău. De ce insulți un bărbat care a participat la (bătălia de) Badr?' Ea a spus: 'O Hanata (tu acolo), nu auzi ce au spus?' Apoi mi-a spus zvonurile acuzatorilor mincinoși. Boala mea s-a agravat, și când m-am întors acasă, Messengerul lui Allah (ﷺ) a venit la mine, și după salut a spus: 'Ce face acea (fată)?' I-am cerut permisiunea să merg la părinții mei. Am vrut atunci să fiu sigură de veste prin ei. Messengerul lui Allah (ﷺ) mi-a permis, și am mers la părinții mei și am întrebat-o pe mama mea: 'Despre ce vorbesc oamenii?' Ea a spus: 'O fiică a mea! Nu te îngrijora prea mult de această chestiune. Pe Allah, niciodată nu există o femeie fermecătoare iubită de soțul ei care are alte soții, dar femeile vor inventa zvonuri false despre ea.' I-am spus: 'Slăvit fie Allah! Oamenii vorbesc cu adevărat despre această chestiune?' În acea noapte am plâns continuu și nu am putut dormi până dimineața. Dimineața, Messengerul lui Allah (ﷺ) a chemat pe `Ali bin Abu Talib și Usama bin Zaid când a văzut că Revelația Divină întârzie, pentru a-i sfătui despre divorțul de soția sa (adică `Aisha). Usama bin Zaid a spus ce știa despre buna reputație a soțiilor sale și a adăugat: 'O Messenger al lui Allah (ﷺ)! Păstrează-ți soția, căci, pe Allah, nu știm nimic despre ea decât bine.' `Ali bin Abu Talib a spus: 'O Messenger al lui Allah (ﷺ)! Allah nu ți-a impus restricții, și sunt multe femei în afară de ea, dar poți întreba slujitoarea care îți va spune adevărul.' În acel moment, Messengerul lui Allah (ﷺ) a chemat-o pe Barirah și a spus: 'O Barirah, ai văzut vreodată ceva care să-ți trezească suspiciuni despre ea?' Barirah a spus: 'Nu, pe Allah Care te-a trimis cu Adevărul, nu am văzut în ea nimic defectuos decât că este o fată de vârstă imatură, care uneori doarme și lasă aluatul pentru capre să-l mănânce.' În acea zi, Messengerul lui Allah (ﷺ) a urcat pe tribună și a cerut ca cineva să-l sprijine în pedepsirea lui `Abdullah bin Ubai bin Salul. Profetul lui Allah a spus: 'Cine mă va ajuta să-l pedepsesc pe acea persoană (`Abdullah bin Ubai bin Salul) care m-a rănit prin defăimarea reputației familiei mele? Pe Allah, nu știu nimic despre familia mea decât bine, și au acuzat o persoană despre care nu știu nimic decât bine, și ea nu a intrat niciodată în casa mea decât în compania mea.' Sa`d bin Mu`adh s-a ridicat și a spus: 'O Messenger al lui Allah (ﷺ)! Pe Allah, te voi scuti de el. Dacă acel om este din tribul Aus, atunci vom tăia capul lui, și dacă este din frații noștri, Khazraj, atunci poruncește-ne, și vom îndeplini porunca ta.' În acel moment, Sa`d bin 'Ubada, conducătorul Khazraj, și înainte de acest incident, fiind un om evlavios, s-a ridicat, motivat de zel pentru tribul său și a spus: 'Pe Allah, ai mințit; nu-l poți ucide, și nu vei putea niciodată să-l ucizi.' În acel moment, Usaid bin Al-Hudair s-a ridicat și a spus (lui Sa`d bin 'Ubada): 'Pe Allah! Ești mincinos. Pe Allah, îl vom ucide; și ești ipocrit, apărând ipocriții.' În acest mod, cele două triburi, Aus și Khazraj, s-au aprins și erau pe cale să se lupte între ele, în timp ce Messengerul lui Allah (ﷺ) stătea pe tribună. A coborât și i-a liniștit până au tăcut, și a rămas tăcut. În acea zi, am plâns atât de mult încât nici lacrimile mele nu s-au oprit, nici nu am putut dormi. Dimineața, părinții mei erau cu mine și am plâns două nopți și o zi, până am crezut că ficatul meu se va sparge de plâns. În timp ce stăteau cu mine și plângeam, o femeie ansar a cerut permisiunea să intre, și i-am permis să intre. S-a așezat și a început să plângă împreună cu mine. În timp ce eram în această stare, Messengerul lui Allah (ﷺ) a venit și s-a așezat, și nu s-a așezat cu mine din ziua în care au fabricat acuzația. Nici o revelație despre cazul meu nu i-a venit timp de o lună. A recitat Tashah-hud (adică Nimeni nu are dreptul de a fi adorat în afară de Allah și Muhammad este Trimisul Său) și apoi a spus: 'O `Aisha! Am fost informat despre tine cu anumite lucruri; dacă ești nevinovată, atunci Allah îți va dezvălui curând nevinovăția, și dacă ai comis un păcat, atunci pocăiește-te înaintea lui Allah și roagă-L să te ierte, căci atunci când o persoană își mărturisește păcatul și cere iertare lui Allah, Allah acceptă pocăința sa.' Când Profetul lui Allah (ﷺ) și-a încheiat discursul, lacrimile mele au încetat complet și nu a mai rămas nici o picătură din ele. L-am rugat pe tatăl meu să-i răspundă lui Allah's Messenger (ﷺ) în numele meu. Tatăl meu a spus: 'Pe Allah, nu știu ce să-i spun lui Allah's Messenger (ﷺ).' I-am spus mamei mele: 'Vorbește tu în numele meu cu Allah's Messenger (ﷺ).' Ea a spus: 'Pe Allah, nu știu ce să-i spun lui Allah's Apostle. Eram o fată tânără și nu aveam multă cunoaștere a Coranului. I-am spus: 'Știu, pe Allah, că ai ascultat ce spun oamenii și asta a fost plantată în mintea ta și ai luat-o ca pe o adevăr. Acum, dacă îți spun că sunt nevinovată și Allah știe că sunt nevinovată, nu m-ai crede, și dacă mărturisesc fals că sunt vinovată și Allah știe că sunt nevinovată, ai crede-mă. Pe Allah, nu compar situația mea cu a ta decât cu situația lui Iosif (până la) tatăl său (adică Iacob), care a spus: 'Așadar, răbdarea este cea mai potrivită față de ceea ce susții și numai Allah (Singur) poate fi căutat pentru ajutor.' Apoi m-am întors pe cealaltă parte a patului meu, sperând ca Allah să-mi dovedească nevinovăția. Pe Allah, nu m-am gândit niciodată că Allah va dezvălui Revelația Divină în cazul meu, deoarece m-am considerat prea inferioară pentru a fi vorbită despre în Coranul Sfânt. Speram ca Profetul lui Allah (ﷺ) să aibă un vis în care Allah să-mi dovedească nevinovăția. Pe Allah, Profetul lui Allah (ﷺ) nu s-a ridicat și nimeni nu a părăsit casa înainte ca Revelația Divină să vină la Profetul lui Allah (ﷺ). Așa că, a fost cuprins de aceeași stare care îl cuprindea de obicei când era inspirat divin. A transpirat atât de mult încât picăturile de sudoare cădeau ca perlele, chiar dacă era o zi rece de iarnă. Când acea stare a Profetului lui Allah (ﷺ) s-a încheiat, a zâmbit și primul cuvânt pe care l-a spus a fost: `Aisha! Mulțumește lui Allah, căci Allah a declarat nevinovăția ta.' Mama mea mi-a spus să merg la Profetul lui Allah (ﷺ). I-am răspuns: 'Pe Allah, nu mă voi duce la el și nu voi mulțumi decât lui Allah.' Așa că Allah a revelat: "Verily! Those who spread the slander are a gang among you..." (24.11) Când Allah a dat declarația nevinovăției mele, Abu Bakr, care obișnuia să asigure Mistah bin Uthatha pentru că era ruda lui, a spus: 'Pe Allah, nu voi mai oferi nimic lui Mistah din cauza ceea ce a spus despre Aisha.' Dar Allah a revelat mai târziu: -- "And let not those who are good and wealthy among you swear not to help their kinsmen, those in need and those who left their homes in Allah's Cause. Let them forgive and overlook. Do you not wish that Allah should forgive you? Verily! Allah is Oft-forgiving, Most Merciful." (24.22) După aceea, Abu Bakr a spus: 'Da! Pe Allah! Îmi place ca Allah să mă ierte,' și a reluat să-l ajute pe Mistah, așa cum o făcea înainte. Profetul lui Allah (ﷺ) l-a întrebat și pe Zainab bint Jahsh (adică soția Profetului) despre mine, spunând: 'Ce știi și ce ai văzut?' Ea a răspuns: 'O Messenger al lui Allah (ﷺ)! Mă abțin să afirm că am auzit sau am văzut ceea ce nu am auzit sau văzut. Pe Allah, nu știu nimic decât bine despre Aisha." Aisha a adăugat în plus: "Zainab concura cu mine (în frumusețe și iubirea Profetului), totuși Allah a protejat-o (de a fi rău intenționată), pentru că avea evlavie"

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Allah a absolvit-o pe Aisha de calomnie și i-a ocrotit onoarea.

Context și împrejurări

Hadithul descrie episodul calomniei împotriva Aishei după o călătorie cu Profetul ﷺ. Versetele coranice 24:11–20 au declarat-o nevinovată, iar versetul 24:22 l-a îndemnat pe Abu Bakr să-l sprijine din nou pe Mistah și să-l ierte.

Explicarea termenilor dificili
ifk

O acuzație gravă, inventată, sau o calomnie.

tragere la sorți

O modalitate echitabilă de a hotărî care dintre soțiile Profetului ﷺ îl însoțea în călătorie.

tawbah

Căință sinceră, cererea iertării lui Allah și renunțarea la păcat.

Ce au dedus învățații

Învățații clasici subliniază că onoarea și castitatea nu trebuie atacate pe baza unor zvonuri neverificate. Modul în care Coranul tratează episodul calomniei evidențiază obligația de a verifica atent acuzațiile și de a nu răspândi calomnia. Ei indică, de asemenea, iertarea lui Abu Bakr și reluarea ajutorului acordat lui Mistah ca exemplu de noblețe. Tragerea la sorți între soții este considerată o modalitate echitabilă de a alege o însoțitoare de călătorie.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Nu răspândi o acuzație înainte de a verifica atent faptele.
  2. Când cineva îți atacă onoarea, caută sprijin la oameni de încredere și răspunde fără să lași situația să escaladeze.
  3. Ia în considerare iertarea și reluarea ajutorului când cineva se căiește și nădăjduiești în iertarea lui Allah.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.