Sahih al-Bukhari, hadithul 2730
Relatat de Abdullah ibn Umar. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Umar
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا أَبُو أَحْمَدَ، حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ يَحْيَى أَبُو غَسَّانَ الْكِنَانِيُّ، أَخْبَرَنَا مَالِكٌ، عَنْ نَافِعٍ، عَنِ ابْنِ عُمَرَ ـ رضى الله عنهما ـ قَالَ لَمَّا فَدَعَ أَهْلُ خَيْبَرَ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ عُمَرَ، قَامَ عُمَرُ خَطِيبًا فَقَالَ إِنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم كَانَ عَامَلَ يَهُودَ خَيْبَرَ عَلَى أَمْوَالِهِمْ، وَقَالَ " نُقِرُّكُمْ مَا أَقَرَّكُمُ اللَّهُ ". وَإِنَّ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ عُمَرَ خَرَجَ إِلَى مَالِهِ هُنَاكَ فَعُدِيَ عَلَيْهِ مِنَ اللَّيْلِ، فَفُدِعَتْ يَدَاهُ وَرِجْلاَهُ، وَلَيْسَ لَنَا هُنَاكَ عَدُوٌّ غَيْرُهُمْ، هُمْ عَدُوُّنَا وَتُهَمَتُنَا، وَقَدْ رَأَيْتُ إِجْلاَءَهُمْ، فَلَمَّا أَجْمَعَ عُمَرُ عَلَى ذَلِكَ أَتَاهُ أَحَدُ بَنِي أَبِي الْحُقَيْقِ، فَقَالَ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ، أَتُخْرِجُنَا وَقَدْ أَقَرَّنَا مُحَمَّدٌ صلى الله عليه وسلم وَعَامَلَنَا عَلَى الأَمْوَالِ، وَشَرَطَ ذَلِكَ لَنَا فَقَالَ عُمَرُ أَظَنَنْتَ أَنِّي نَسِيتُ قَوْلَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " كَيْفَ بِكَ إِذَا أُخْرِجْتَ مِنْ خَيْبَرَ تَعْدُو بِكَ قَلُوصُكَ، لَيْلَةً بَعْدَ لَيْلَةٍ ". فَقَالَ كَانَتْ هَذِهِ هُزَيْلَةً مِنْ أَبِي الْقَاسِمِ. قَالَ كَذَبْتَ يَا عَدُوَّ اللَّهِ. فَأَجْلاَهُمْ عُمَرُ وَأَعْطَاهُمْ قِيمَةَ مَا كَانَ لَهُمْ مِنَ الثَّمَرِ مَالاً وَإِبِلاً وَعُرُوضًا، مِنْ أَقْتَابٍ وَحِبَالٍ وَغَيْرِ ذَلِكَ. رَوَاهُ حَمَّادُ بْنُ سَلَمَةَ عَنْ عُبَيْدِ اللَّهِ، أَحْسِبُهُ عَنْ نَافِعٍ، عَنِ ابْنِ عُمَرَ، عَنْ عُمَرَ، عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم، اخْتَصَرَهُ.
Ne-a relatat Abu Ahmad, ne-a relatat Muhammad ibn Yahya Abu Ghassan al-Kinani, ne-a informat Malik, de la Nafi', de la Ibn Umar – Allah să fie mulțumit de amândoi – care a spus: Când locuitorii din Khaibar i-au luxat mâinile și picioarele lui Abdullah ibn Umar, Umar s-a ridicat și a ținut o predică spunând:
„Trimisul lui Allah ﷺ a încheiat un acord cu evreii din Khaibar cu privire la proprietățile lor și le-a spus: «Vă lăsăm să rămâneți atât timp cât vă lasă Allah». Iar Abdullah ibn Umar a mers la proprietatea sa de acolo și a fost atacat noaptea, fiindu-i luxate mâinile și picioarele. Nu avem alt dușman acolo în afară de ei; ei sunt dușmanii noștri și singurii pe care îi suspectăm. De aceea, am hotărât să-i alung.” Când Umar a luat această decizie, unul dintre fiii lui Abu Al-Huqaiq a venit la el și i-a spus: „O, Amir al-Mu'minin, ne alungi deși Muhammad ﷺ ne-a permis să rămânem, a făcut un acord cu noi privind proprietățile noastre și a acceptat condiția șederii noastre pe pământul nostru?” Umar a răspuns: „Crezi că am uitat cuvintele Trimisului lui Allah ﷺ: «Cum va fi situația ta când vei fi alungat din Khaibar și cămila te va purta noapte după noapte»?” Evreul a zis: „Aceasta a fost doar o glumă din partea lui Abul-Qasim.” Umar a replicat: „Minciuni spui, o, vrăjmaș al lui Allah!” Astfel, Umar i-a alungat și le-a plătit valoarea recoltelor și bunurilor pe care le aveau, în bani, cămile, șei, frânghii și alte lucruri. Hammad ibn Salama a relatat acest hadith de la Ubaidullah, cred că de la Nafi', de la Ibn Umar, de la Umar, de la Profetul ﷺ, într-o formă prescurtată.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Omar i-a alungat pe evreii din Khaibar după un atac și i-a despăgubit pentru bunurile lor.
Abdullah ibn Omar a fost atacat noaptea în timpul unei vizite la proprietatea sa din Khaibar și a suferit răni la mâini și la picioare. Atunci Omar a hotărât să-i alunge pe locuitorii evrei; la punerea în aplicare a deciziei, a făcut trimitere la cuvintele Profetului ﷺ despre plecarea lor viitoare și le-a plătit valoarea recoltelor și bunurilor lor.
O oază și o regiune agricolă la nord de Medina.
A obliga oamenii să părăsească o anumită regiune.
Plata valorii bunurilor pe care cineva le lasă în urmă.
Învățații discută această relatare în legătură cu regulile privind tratatele, guvernarea și statutul terenurilor. Ei deduc că un acord se aplică potrivit condițiilor sale, însă, în acest caz, Profetul ﷺ a condiționat rămânerea locuitorilor de voia lui Allah. Decizia lui Omar a urmat atacului asupra lui Abdullah și amintirii cuvintelor Profetului ﷺ; locuitorii nu au fost lăsați să plece fără despăgubire. Relatarea nu constituie o autorizare generală a pedepsirii colective a comunităților: asemenea decizii țin de autoritățile competente și trebuie puse în aplicare cu dreptate.
- Citește cu atenție acordurile și respectă condițiile convenite efectiv.
- Când conducătorii iau decizii cu efecte importante, ei trebuie să cerceteze faptele și să acționeze cu dreptate.
- Când oamenii sunt obligați să plece, bunurile și drepturile lor legitime trebuie soluționate în mod echitabil.
Această relatare descrie acordul Profetului ﷺ cu locuitorii din Khaibar și ajută la înțelegerea condițiilor șederii lor.
Sahih al-Bukhari · #2732 (Sahih)Relatarea despre al-Hudaibiya arată câtă grijă se acorda respectării acordurilor și oferă un context înrudit pentru tema tratatelor.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.