Sahih al-Bukhari, hadithul 2732
Relatat de Al-Miswar ibn Makhrama and Marwan. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Al-Miswar ibn Makhrama and Marwan
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ، حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، قَالَ أَخْبَرَنِي الزُّهْرِيُّ، قَالَ أَخْبَرَنِي عُرْوَةُ بْنُ الزُّبَيْرِ، عَنِ الْمِسْوَرِ بْنِ مَخْرَمَةَ، وَمَرْوَانَ، يُصَدِّقُ كُلُّ وَاحِدٍ مِنْهُمَا حَدِيثَ صَاحِبِهِ قَالَ خَرَجَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم زَمَنَ الْحُدَيْبِيَةِ، حَتَّى كَانُوا بِبَعْضِ الطَّرِيقِ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " إِنَّ خَالِدَ بْنَ الْوَلِيدِ بِالْغَمِيمِ فِي خَيْلٍ لِقُرَيْشٍ طَلِيعَةً فَخُذُوا ذَاتَ الْيَمِينِ ". فَوَاللَّهِ مَا شَعَرَ بِهِمْ خَالِدٌ حَتَّى إِذَا هُمْ بِقَتَرَةِ الْجَيْشِ، فَانْطَلَقَ يَرْكُضُ نَذِيرًا لِقُرَيْشٍ، وَسَارَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم حَتَّى إِذَا كَانَ بِالثَّنِيَّةِ الَّتِي يُهْبَطُ عَلَيْهِمْ مِنْهَا، بَرَكَتْ بِهِ رَاحِلَتُهُ. فَقَالَ النَّاسُ حَلْ حَلْ. فَأَلَحَّتْ، فَقَالُوا خَلأَتِ الْقَصْوَاءُ، خَلأَتِ الْقَصْوَاءُ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " مَا خَلأَتِ الْقَصْوَاءُ، وَمَا ذَاكَ لَهَا بِخُلُقٍ، وَلَكِنْ حَبَسَهَا حَابِسُ الْفِيلِ، ثُمَّ قَالَ وَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ لاَ يَسْأَلُونِي خُطَّةً يُعَظِّمُونَ فِيهَا حُرُمَاتِ اللَّهِ إِلاَّ أَعْطَيْتُهُمْ إِيَّاهَا ". ثُمَّ زَجَرَهَا فَوَثَبَتْ، قَالَ فَعَدَلَ عَنْهُمْ حَتَّى نَزَلَ بِأَقْصَى الْحُدَيْبِيَةِ، عَلَى ثَمَدٍ قَلِيلِ الْمَاءِ يَتَبَرَّضُهُ النَّاسُ تَبَرُّضًا، فَلَمْ يُلَبِّثْهُ النَّاسُ حَتَّى نَزَحُوهُ، وَشُكِيَ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم الْعَطَشُ، فَانْتَزَعَ سَهْمًا مِنْ كِنَانَتِهِ، ثُمَّ أَمَرَهُمْ أَنْ يَجْعَلُوهُ فِيهِ، فَوَاللَّهِ مَا زَالَ يَجِيشُ لَهُمْ بِالرِّيِّ حَتَّى صَدَرُوا عَنْهُ، فَبَيْنَمَا هُمْ كَذَلِكَ، إِذْ جَاءَ بُدَيْلُ بْنُ وَرْقَاءَ الْخُزَاعِيُّ فِي نَفَرٍ مِنْ قَوْمِهِ مِنْ خُزَاعَةَ، وَكَانُوا عَيْبَةَ نُصْحِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ أَهْلِ تِهَامَةَ، فَقَالَ إِنِّي تَرَكْتُ كَعْبَ بْنَ لُؤَىٍّ وَعَامِرَ بْنَ لُؤَىٍّ نَزَلُوا أَعْدَادَ مِيَاهِ الْحُدَيْبِيَةِ، وَمَعَهُمُ الْعُوذُ الْمَطَافِيلُ، وَهُمْ مُقَاتِلُوكَ وَصَادُّوكَ عَنِ الْبَيْتِ. فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " إِنَّا لَمْ نَجِئْ لِقِتَالِ أَحَدٍ، وَلَكِنَّا جِئْنَا مُعْتَمِرِينَ، وَإِنَّ قُرَيْشًا قَدْ نَهِكَتْهُمُ الْحَرْبُ، وَأَضَرَّتْ بِهِمْ، فَإِنْ شَاءُوا مَادَدْتُهُمْ مُدَّةً، وَيُخَلُّوا بَيْنِي وَبَيْنَ النَّاسِ، فَإِنْ أَظْهَرْ فَإِنْ شَاءُوا أَنْ يَدْخُلُوا فِيمَا دَخَلَ فِيهِ النَّاسُ فَعَلُوا، وَإِلاَّ فَقَدْ جَمُّوا، وَإِنْ هُمْ أَبَوْا فَوَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ، لأُقَاتِلَنَّهُمْ عَلَى أَمْرِي هَذَا حَتَّى تَنْفَرِدَ سَالِفَتِي، وَلَيُنْفِذَنَّ اللَّهُ أَمْرَهُ ". فَقَالَ بُدَيْلٌ سَأُبَلِّغُهُمْ مَا تَقُولُ. قَالَ فَانْطَلَقَ حَتَّى أَتَى قُرَيْشًا قَالَ إِنَّا قَدْ جِئْنَاكُمْ مِنْ هَذَا الرَّجُلِ، وَسَمِعْنَاهُ يَقُولُ قَوْلاً، فَإِنْ شِئْتُمْ أَنْ نَعْرِضَهُ عَلَيْكُمْ فَعَلْنَا، فَقَالَ سُفَهَاؤُهُمْ لاَ حَاجَةَ لَنَا أَنْ تُخْبِرَنَا عَنْهُ بِشَىْءٍ. وَقَالَ ذَوُو الرَّأْىِ مِنْهُمْ هَاتِ مَا سَمِعْتَهُ يَقُولُ. قَالَ سَمِعْتُهُ يَقُولُ كَذَا وَكَذَا، فَحَدَّثَهُمْ بِمَا قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم. فَقَامَ عُرْوَةُ بْنُ مَسْعُودٍ فَقَالَ أَىْ قَوْمِ أَلَسْتُمْ بِالْوَالِدِ قَالُوا بَلَى. قَالَ أَوَلَسْتُ بِالْوَلَدِ قَالُوا بَلَى. قَالَ فَهَلْ تَتَّهِمُونِي. قَالُوا لاَ. قَالَ أَلَسْتُمْ تَعْلَمُونَ أَنِّي اسْتَنْفَرْتُ أَهْلَ عُكَاظٍ، فَلَمَّا بَلَّحُوا عَلَىَّ جِئْتُكُمْ بِأَهْلِي وَوَلَدِي وَمَنْ أَطَاعَنِي قَالُوا بَلَى. قَالَ فَإِنَّ هَذَا قَدْ عَرَضَ لَكُمْ خُطَّةَ رُشْدٍ، اقْبَلُوهَا وَدَعُونِي آتِهِ. قَالُوا ائْتِهِ. فَأَتَاهُ فَجَعَلَ يُكَلِّمُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم نَحْوًا مِنْ قَوْلِهِ لِبُدَيْلٍ، فَقَالَ عُرْوَةُ عِنْدَ ذَلِكَ أَىْ مُحَمَّدُ، أَرَأَيْتَ إِنِ اسْتَأْصَلْتَ أَمْرَ قَوْمِكَ هَلْ سَمِعْتَ بِأَحَدٍ مِنَ الْعَرَبِ اجْتَاحَ أَهْلَهُ قَبْلَكَ وَإِنْ تَكُنِ الأُخْرَى، فَإِنِّي وَاللَّهِ لأَرَى وُجُوهًا، وَإِنِّي لأَرَى أَوْشَابًا مِنَ النَّاسِ خَلِيقًا أَنْ يَفِرُّوا وَيَدَعُوكَ. فَقَالَ لَهُ أَبُو بَكْرٍ امْصُصْ بَظْرَ اللاَّتِ، أَنَحْنُ نَفِرُّ عَنْهُ وَنَدَعُهُ فَقَالَ مَنْ ذَا قَالُوا أَبُو بَكْرٍ. قَالَ أَمَا وَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ لَوْلاَ يَدٌ كَانَتْ لَكَ عِنْدِي لَمْ أَجْزِكَ بِهَا لأَجَبْتُكَ. قَالَ وَجَعَلَ يُكَلِّمُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم فَكُلَّمَا تَكَلَّمَ أَخَذَ بِلِحْيَتِهِ، وَالْمُغِيرَةُ بْنُ شُعْبَةَ قَائِمٌ عَلَى رَأْسِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَمَعَهُ السَّيْفُ وَعَلَيْهِ الْمِغْفَرُ، فَكُلَّمَا أَهْوَى عُرْوَةُ بِيَدِهِ إِلَى لِحْيَةِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم ضَرَبَ يَدَهُ بِنَعْلِ السَّيْفِ، وَقَالَ لَهُ أَخِّرْ يَدَكَ عَنْ لِحْيَةِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم. فَرَفَعَ عُرْوَةُ رَأْسَهُ فَقَالَ مَنْ هَذَا قَالُوا الْمُغِيرَةُ بْنُ شُعْبَةَ. فَقَالَ أَىْ غُدَرُ، أَلَسْتُ أَسْعَى فِي غَدْرَتِكَ وَكَانَ الْمُغِيرَةُ صَحِبَ قَوْمًا فِي الْجَاهِلِيَّةِ، فَقَتَلَهُمْ، وَأَخَذَ أَمْوَالَهُمْ، ثُمَّ جَاءَ فَأَسْلَمَ فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " أَمَّا الإِسْلاَمَ فَأَقْبَلُ، وَأَمَّا الْمَالَ فَلَسْتُ مِنْهُ فِي شَىْءٍ ". ثُمَّ إِنَّ عُرْوَةَ جَعَلَ يَرْمُقُ أَصْحَابَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم بِعَيْنَيْهِ. قَالَ فَوَاللَّهِ مَا تَنَخَّمَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم نُخَامَةً إِلاَّ وَقَعَتْ فِي كَفِّ رَجُلٍ مِنْهُمْ فَدَلَكَ بِهَا وَجْهَهُ وَجِلْدَهُ، وَإِذَا أَمَرَهُمُ ابْتَدَرُوا أَمْرَهُ، وَإِذَا تَوَضَّأَ كَادُوا يَقْتَتِلُونَ عَلَى وَضُوئِهِ، وَإِذَا تَكَلَّمَ خَفَضُوا أَصْوَاتَهُمْ عِنْدَهُ، وَمَا يُحِدُّونَ إِلَيْهِ النَّظَرَ تَعْظِيمًا لَهُ، فَرَجَعَ عُرْوَةُ إِلَى أَصْحَابِهِ، فَقَالَ أَىْ قَوْمِ، وَاللَّهِ لَقَدْ وَفَدْتُ عَلَى الْمُلُوكِ، وَوَفَدْتُ عَلَى قَيْصَرَ وَكِسْرَى وَالنَّجَاشِيِّ وَاللَّهِ إِنْ رَأَيْتُ مَلِكًا قَطُّ، يُعَظِّمُهُ أَصْحَابُهُ مَا يُعَظِّمُ أَصْحَابُ مُحَمَّدٍ صلى الله عليه وسلم مُحَمَّدًا، وَاللَّهِ إِنْ تَنَخَّمَ نُخَامَةً إِلاَّ وَقَعَتْ فِي كَفِّ رَجُلٍ مِنْهُمْ، فَدَلَكَ بِهَا وَجْهَهُ وَجِلْدَهُ، وَإِذَا أَمَرَهُمُ ابْتَدَرُوا أَمْرَهُ وَإِذَا تَوَضَّأَ كَادُوا يَقْتَتِلُونَ عَلَى وَضُوئِهِ، وَإِذَا تَكَلَّمَ خَفَضُوا أَصْوَاتَهُمْ عِنْدَهُ، وَمَا يُحِدُّونَ إِلَيْهِ النَّظَرَ تَعْظِيمًا لَهُ، وَإِنَّهُ قَدْ عَرَضَ عَلَيْكُمْ خُطَّةَ رُشْدٍ، فَاقْبَلُوهَا. فَقَالَ رَجُلٌ مِنْ بَنِي كِنَانَةَ دَعُونِي آتِهِ. فَقَالُوا ائْتِهِ. فَلَمَّا أَشْرَفَ عَلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَأَصْحَابِهِ، قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " هَذَا فُلاَنٌ، وَهْوَ مِنْ قَوْمٍ يُعَظِّمُونَ الْبُدْنَ فَابْعَثُوهَا لَهُ ". فَبُعِثَتْ لَهُ وَاسْتَقْبَلَهُ النَّاسُ يُلَبُّونَ، فَلَمَّا رَأَى ذَلِكَ قَالَ سُبْحَانَ اللَّهِ مَا يَنْبَغِي لِهَؤُلاَءِ أَنْ يُصَدُّوا عَنِ الْبَيْتِ، فَلَمَّا رَجَعَ إِلَى أَصْحَابِهِ قَالَ رَأَيْتُ الْبُدْنَ قَدْ قُلِّدَتْ وَأُشْعِرَتْ، فَمَا أَرَى أَنْ يُصَدُّوا عَنِ الْبَيْتِ. فَقَامَ رَجُلٌ مِنْهُمْ يُقَالُ لَهُ مِكْرَزُ بْنُ حَفْصٍ. فَقَالَ دَعُونِي آتِهِ. فَقَالُوا ائْتِهِ. فَلَمَّا أَشْرَفَ عَلَيْهِمْ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " هَذَا مِكْرَزٌ وَهْوَ رَجُلٌ فَاجِرٌ ". فَجَعَلَ يُكَلِّمُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم، فَبَيْنَمَا هُوَ يُكَلِّمُهُ إِذْ جَاءَ سُهَيْلُ بْنُ عَمْرٍو. قَالَ مَعْمَرٌ فَأَخْبَرَنِي أَيُّوبُ عَنْ عِكْرِمَةَ، أَنَّهُ لَمَّا جَاءَ سُهَيْلُ بْنُ عَمْرٍو قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " لَقَدْ سَهُلَ لَكُمْ مِنْ أَمْرِكُمْ ". قَالَ مَعْمَرٌ قَالَ الزُّهْرِيُّ فِي حَدِيثِهِ فَجَاءَ سُهَيْلُ بْنُ عَمْرٍو فَقَالَ هَاتِ، اكْتُبْ بَيْنَنَا وَبَيْنَكُمْ كِتَابًا، فَدَعَا النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم الْكَاتِبَ، فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ ". قَالَ سُهَيْلٌ أَمَّا الرَّحْمَنُ فَوَاللَّهِ مَا أَدْرِي مَا هُوَ وَلَكِنِ اكْتُبْ بِاسْمِكَ اللَّهُمَّ. كَمَا كُنْتَ تَكْتُبُ. فَقَالَ الْمُسْلِمُونَ وَاللَّهِ لاَ نَكْتُبُهَا إِلاَّ بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " اكْتُبْ بِاسْمِكَ اللَّهُمَّ ". ثُمَّ قَالَ " هَذَا مَا قَاضَى عَلَيْهِ مُحَمَّدٌ رَسُولُ اللَّهِ ". فَقَالَ سُهَيْلٌ وَاللَّهِ لَوْ كُنَّا نَعْلَمُ أَنَّكَ رَسُولُ اللَّهِ مَا صَدَدْنَاكَ عَنِ الْبَيْتِ وَلاَ قَاتَلْنَاكَ، وَلَكِنِ اكْتُبْ مُحَمَّدُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " وَاللَّهِ إِنِّي لَرَسُولُ اللَّهِ وَإِنْ كَذَّبْتُمُونِي. اكْتُبْ مُحَمَّدُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ ". قَالَ الزُّهْرِيُّ وَذَلِكَ لِقَوْلِهِ " لاَ يَسْأَلُونِي خُطَّةً يُعَظِّمُونَ فِيهَا حُرُمَاتِ اللَّهِ إِلاَّ أَعْطَيْتُهُمْ إِيَّاهَا ". فَقَالَ لَهُ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " عَلَى أَنْ تُخَلُّوا بَيْنَنَا وَبَيْنَ الْبَيْتِ فَنَطُوفَ بِهِ ". فَقَالَ سُهَيْلٌ وَاللَّهِ لاَ تَتَحَدَّثُ الْعَرَبُ أَنَّا أُخِذْنَا ضُغْطَةً وَلَكِنْ ذَلِكَ مِنَ الْعَامِ الْمُقْبِلِ فَكَتَبَ. فَقَالَ سُهَيْلٌ وَعَلَى أَنَّهُ لاَ يَأْتِيكَ مِنَّا رَجُلٌ، وَإِنْ كَانَ عَلَى دِينِكَ، إِلاَّ رَدَدْتَهُ إِلَيْنَا. قَالَ الْمُسْلِمُونَ سُبْحَانَ اللَّهِ كَيْفَ يُرَدُّ إِلَى الْمُشْرِكِينَ وَقَدْ جَاءَ مُسْلِمًا فَبَيْنَمَا هُمْ كَذَلِكَ إِذْ دَخَلَ أَبُو جَنْدَلِ بْنُ سُهَيْلِ بْنِ عَمْرٍو يَرْسُفُ فِي قُيُودِهِ، وَقَدْ خَرَجَ مِنْ أَسْفَلِ مَكَّةَ، حَتَّى رَمَى بِنَفْسِهِ بَيْنَ أَظْهُرِ الْمُسْلِمِينَ. فَقَالَ سُهَيْلٌ هَذَا يَا مُحَمَّدُ أَوَّلُ مَا أُقَاضِيكَ عَلَيْهِ أَنْ تَرُدَّهُ إِلَىَّ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " إِنَّا لَمْ نَقْضِ الْكِتَابَ بَعْدُ ". قَالَ فَوَاللَّهِ إِذًا لَمْ أُصَالِحْكَ عَلَى شَىْءٍ أَبَدًا. قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " فَأَجِزْهُ لِي ". قَالَ مَا أَنَا بِمُجِيزِهِ لَكَ. قَالَ " بَلَى، فَافْعَلْ ". قَالَ مَا أَنَا بِفَاعِلٍ. قَالَ مِكْرَزٌ بَلْ قَدْ أَجَزْنَاهُ لَكَ. قَالَ أَبُو جَنْدَلٍ أَىْ مَعْشَرَ الْمُسْلِمِينَ، أُرَدُّ إِلَى الْمُشْرِكِينَ وَقَدْ جِئْتُ مُسْلِمًا أَلاَ تَرَوْنَ مَا قَدْ لَقِيتُ وَكَانَ قَدْ عُذِّبَ عَذَابًا شَدِيدًا فِي اللَّهِ. قَالَ فَقَالَ عُمَرُ بْنُ الْخَطَّابِ فَأَتَيْتُ نَبِيَّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقُلْتُ أَلَسْتَ نَبِيَّ اللَّهِ حَقًّا قَالَ " بَلَى ". قُلْتُ أَلَسْنَا عَلَى الْحَقِّ وَعَدُوُّنَا عَلَى الْبَاطِلِ قَالَ " بَلَى ". قُلْتُ فَلِمَ نُعْطِي الدَّنِيَّةَ فِي دِينِنَا إِذًا قَالَ " إِنِّي رَسُولُ اللَّهِ، وَلَسْتُ أَعْصِيهِ وَهْوَ نَاصِرِي ". قُلْتُ أَوَلَيْسَ كُنْتَ تُحَدِّثُنَا أَنَّا سَنَأْتِي الْبَيْتَ فَنَطُوفُ بِهِ قَالَ " بَلَى، فَأَخْبَرْتُكَ أَنَّا نَأْتِيهِ الْعَامَ ". قَالَ قُلْتُ لاَ. قَالَ " فَإِنَّكَ آتِيهِ وَمُطَّوِّفٌ بِهِ ". قَالَ فَأَتَيْتُ أَبَا بَكْرٍ فَقُلْتُ يَا أَبَا بَكْرٍ، أَلَيْسَ هَذَا نَبِيَّ اللَّهِ حَقًّا قَالَ بَلَى. قُلْتُ أَلَسْنَا عَلَى الْحَقِّ وَعَدُوُّنَا عَلَى الْبَاطِلِ قَالَ بَلَى. قُلْتُ فَلِمَ نُعْطِي الدَّنِيَّةَ فِي دِينِنَا إِذًا قَالَ أَيُّهَا الرَّجُلُ، إِنَّهُ لَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَلَيْسَ يَعْصِي رَبَّهُ وَهْوَ نَاصِرُهُ، فَاسْتَمْسِكْ بِغَرْزِهِ، فَوَاللَّهِ إِنَّهُ عَلَى الْحَقِّ. قُلْتُ أَلَيْسَ كَانَ يُحَدِّثُنَا أَنَّا سَنَأْتِي الْبَيْتَ وَنَطُوفُ بِهِ قَالَ بَلَى، أَفَأَخْبَرَكَ أَنَّكَ تَأْتِيهِ الْعَامَ قُلْتُ لاَ. قَالَ فَإِنَّكَ آتِيهِ وَمُطَّوِّفٌ بِهِ. قَالَ الزُّهْرِيِّ قَالَ عُمَرُ فَعَمِلْتُ لِذَلِكَ أَعْمَالاً. قَالَ فَلَمَّا فَرَغَ مِنْ قَضِيَّةِ الْكِتَابِ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم لأَصْحَابِهِ " قُومُوا فَانْحَرُوا، ثُمَّ احْلِقُوا ". قَالَ فَوَاللَّهِ مَا قَامَ مِنْهُمْ رَجُلٌ حَتَّى قَالَ ذَلِكَ ثَلاَثَ مَرَّاتٍ، فَلَمَّا لَمْ يَقُمْ مِنْهُمْ أَحَدٌ دَخَلَ عَلَى أُمِّ سَلَمَةَ، فَذَكَرَ لَهَا مَا لَقِيَ مِنَ النَّاسِ. فَقَالَتْ أُمُّ سَلَمَةَ يَا نَبِيَّ اللَّهِ، أَتُحِبُّ ذَلِكَ اخْرُجْ ثُمَّ لاَ تُكَلِّمْ أَحَدًا مِنْهُمْ كَلِمَةً حَتَّى تَنْحَرَ بُدْنَكَ، وَتَدْعُوَ حَالِقَكَ فَيَحْلِقَكَ. فَخَرَجَ فَلَمْ يُكَلِّمْ أَحَدًا مِنْهُمْ، حَتَّى فَعَلَ ذَلِكَ نَحَرَ بُدْنَهُ، وَدَعَا حَالِقَهُ فَحَلَقَهُ. فَلَمَّا رَأَوْا ذَلِكَ، قَامُوا فَنَحَرُوا، وَجَعَلَ بَعْضُهُمْ يَحْلِقُ بَعْضًا، حَتَّى كَادَ بَعْضُهُمْ يَقْتُلُ بَعْضًا غَمًّا، ثُمَّ جَاءَهُ نِسْوَةٌ مُؤْمِنَاتٌ فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى {يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا جَاءَكُمُ الْمُؤْمِنَاتُ مُهَاجِرَاتٍ فَامْتَحِنُوهُنَّ} حَتَّى بَلَغَ {بِعِصَمِ الْكَوَافِرِ} فَطَلَّقَ عُمَرُ يَوْمَئِذٍ امْرَأَتَيْنِ كَانَتَا لَهُ فِي الشِّرْكِ، فَتَزَوَّجَ إِحْدَاهُمَا مُعَاوِيَةُ بْنُ أَبِي سُفْيَانَ، وَالأُخْرَى صَفْوَانُ بْنُ أُمَيَّةَ، ثُمَّ رَجَعَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم إِلَى الْمَدِينَةِ، فَجَاءَهُ أَبُو بَصِيرٍ ـ رَجُلٌ مِنْ قُرَيْشٍ ـ وَهْوَ مُسْلِمٌ فَأَرْسَلُوا فِي طَلَبِهِ رَجُلَيْنِ، فَقَالُوا الْعَهْدَ الَّذِي جَعَلْتَ لَنَا. فَدَفَعَهُ إِلَى الرَّجُلَيْنِ، فَخَرَجَا بِهِ حَتَّى بَلَغَا ذَا الْحُلَيْفَةِ، فَنَزَلُوا يَأْكُلُونَ مِنْ تَمْرٍ لَهُمْ، فَقَالَ أَبُو بَصِيرٍ لأَحَدِ الرَّجُلَيْنِ وَاللَّهِ إِنِّي لأَرَى سَيْفَكَ هَذَا يَا فُلاَنُ جَيِّدًا. فَاسْتَلَّهُ الآخَرُ فَقَالَ أَجَلْ، وَاللَّهِ إِنَّهُ لَجَيِّدٌ، لَقَدْ جَرَّبْتُ بِهِ ثُمَّ جَرَّبْتُ. فَقَالَ أَبُو بَصِيرٍ أَرِنِي أَنْظُرْ إِلَيْهِ، فَأَمْكَنَهُ مِنْهُ، فَضَرَبَهُ حَتَّى بَرَدَ، وَفَرَّ الآخَرُ، حَتَّى أَتَى الْمَدِينَةَ، فَدَخَلَ الْمَسْجِدَ يَعْدُو. فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حِينَ رَآهُ " لَقَدْ رَأَى هَذَا ذُعْرًا ". فَلَمَّا انْتَهَى إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ قُتِلَ وَاللَّهِ صَاحِبِي وَإِنِّي لَمَقْتُولٌ، فَجَاءَ أَبُو بَصِيرٍ فَقَالَ يَا نَبِيَّ اللَّهِ، قَدْ وَاللَّهِ أَوْفَى اللَّهُ ذِمَّتَكَ، قَدْ رَدَدْتَنِي إِلَيْهِمْ ثُمَّ أَنْجَانِي اللَّهُ مِنْهُمْ. قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " وَيْلُ أُمِّهِ مِسْعَرَ حَرْبٍ، لَوْ كَانَ لَهُ أَحَدٌ ". فَلَمَّا سَمِعَ ذَلِكَ عَرَفَ أَنَّهُ سَيَرُدُّهُ إِلَيْهِمْ، فَخَرَجَ حَتَّى أَتَى سِيفَ الْبَحْرِ. قَالَ وَيَنْفَلِتُ مِنْهُمْ أَبُو جَنْدَلِ بْنُ سُهَيْلٍ، فَلَحِقَ بِأَبِي بَصِيرٍ، فَجَعَلَ لاَ يَخْرُجُ مِنْ قُرَيْشٍ رَجُلٌ قَدْ أَسْلَمَ إِلاَّ لَحِقَ بِأَبِي بَصِيرٍ، حَتَّى اجْتَمَعَتْ مِنْهُمْ عِصَابَةٌ، فَوَاللَّهِ مَا يَسْمَعُونَ بِعِيرٍ خَرَجَتْ لِقُرَيْشٍ إِلَى الشَّأْمِ إِلاَّ اعْتَرَضُوا لَهَا، فَقَتَلُوهُمْ، وَأَخَذُوا أَمْوَالَهُمْ، فَأَرْسَلَتْ قُرَيْشٌ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم تُنَاشِدُهُ بِاللَّهِ وَالرَّحِمِ لَمَّا أَرْسَلَ، فَمَنْ أَتَاهُ فَهْوَ آمِنٌ، فَأَرْسَلَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم إِلَيْهِمْ، فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى {وَهُوَ الَّذِي كَفَّ أَيْدِيَهُمْ عَنْكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ عَنْهُمْ بِبَطْنِ مَكَّةَ مِنْ بَعْدِ أَنْ أَظْفَرَكُمْ عَلَيْهِمْ} حَتَّى بَلَغَ {الْحَمِيَّةَ حَمِيَّةَ الْجَاهِلِيَّةِ} وَكَانَتْ حَمِيَّتُهُمْ أَنَّهُمْ لَمْ يُقِرُّوا أَنَّهُ نَبِيُّ اللَّهِ، وَلَمْ يُقِرُّوا بِبِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ، وَحَالُوا بَيْنَهُمْ وَبَيْنَ الْبَيْتِ.
Mi-a relatat Abdullah ibn Muhammad, ne-a relatat Abdur-Razzaq, ne-a informat Ma'mar, care a spus: M-a informat Az-Zuhri, care a spus: M-a informat Urwa ibn Az-Zubair, de la Al-Miswar ibn Makhrama și Marwan, fiecare dintre ei confirmând relatarea celuilalt. Ei au spus: Trimisul lui Allah ﷺ a pornit la vremea Al-Hudaibiyyah, iar când au parcurs o parte din drum, Profetul ﷺ a spus:
„Khalid ibn Al-Walid se află la Al-Ghamim, în fruntea unei cete de călăreți ai Quraișilor, ca avangardă; așadar, luați-o pe calea din dreapta.” Pe Allah, Khalid nu i-a observat până când praful ridicat de marșul armatei musulmane nu a ajuns la el; atunci s-a întors în grabă să-i anunțe pe Quraiși. Profetul ﷺ a continuat să înainteze până când a ajuns la trecătoarea muntoasă prin care se cobora spre ei. Atunci, cămila sa s-a așezat. Oamenii au încercat din răsputeri să o facă să se ridice, dar în zadar, așa că au spus: „Al-Qaswa' s-a încăpățânat! Al-Qaswa' s-a încăpățânat!” Profetul ﷺ a spus: „Al-Qaswa' nu s-a încăpățânat, căci aceasta nu este firea ei, ci a fost oprită de Cel ce a oprit elefantul.” Apoi a adăugat: „Jur pe Cel în a Cărui Mână se află sufletul meu, dacă îmi vor cere ceva prin care sunt respectate hotărârile sacre ale lui Allah, le voi da acel lucru.” Apoi Profetul ﷺ a certat cămila, iar aceasta s-a ridicat. El și-a schimbat traseul până când a descălecat la capătul îndepărtat al Al-Hudaibiyyah, lângă o fântână cu puțină apă, din care oamenii luau cu zgârcenie; în scurt timp, apa s-a terminat și s-au plâns Trimisului lui Allah ﷺ de sete. Profetul ﷺ a scos o săgeată din tocul său și le-a poruncit să o pună în fântână. Pe Allah, apa a început să țâșnească și a continuat să curgă până când toți oamenii s-au adăpat și au plecat mulțumiți. În timp ce erau încă acolo, Budail ibn Warqa' Al-Khuza'i a venit împreună cu câțiva bărbați din tribul său, Khuza'a – ei fiind sfătuitorii de nădejde ai Trimisului lui Allah ﷺ din ținutul Tihama, care nu ascundeau nimic față de el. Budail a spus: „I-am lăsat pe Ka'b ibn Luai și 'Amir ibn Luai stabiliți la apele abundente ale Al-Hudaibiyyah, împreună cu femeile și copiii lor, și ei vă vor ataca și vă vor opri de la Casa Sacră.” Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: „Nu am venit să luptăm cu nimeni, ci să facem Umra. Războiul i-a slăbit pe Quraiși și le-a pricinuit mari pierderi. Dacă doresc, voi încheia un armistițiu cu ei, timp în care să nu se interpună între mine și ceilalți oameni; iar dacă voi ieși victorios asupra celorlalți necredincioși, Quraișii vor avea opțiunea de a îmbrățișa Islamul, la fel ca ceilalți, dacă vor dori; altfel, vor fi deja epuizați. Dar dacă refuză armistițiul, jur pe Cel în a Cărui Mână se află sufletul meu, îi voi lupta pentru cauza mea până când mi se va tăia gâtul, iar Allah își va împlini negreșit porunca Sa.” Budail a spus: „Le voi transmite ceea ce ai spus.” Așadar, a plecat până a ajuns la Quraiși și le-a spus: „Am venit de la acest om și l-am auzit spunând ceva ce vă vom dezvălui dacă doriți.” Unii nesăbuiți dintre Quraiși au strigat că nu au nevoie de astfel de informații, dar cei înțelepți dintre ei au spus: „Relatează ce l-ai auzit spunând.” Budail a repetat cuvintele Profetului ﷺ. Atunci Urwa ibn Mas'ud s-a ridicat și a spus: „O, poporule! Nu sunteți voi fiii?” Ei au răspuns: „Ba da.” El a adăugat: „Și nu sunt eu tatăl?” Au răspuns: „Ba da.” A întrebat: „Mă suspectați de ceva?” Au spus: „Nu.” El a continuat: „Nu știți că am chemat oamenii din Ukaz în ajutorul vostru și, când au refuzat, am venit cu rudele mele, copiii mei și cei care m-au ascultat?” Au răspuns: „Ba da.” El a spus: „Acest om v-a oferit o propunere rezonabilă; acceptați-o și lăsați-mă să merg la el.” Ei au spus: „Du-te.” A mers la Profet ﷺ și a început să discute cu el, iar Profetul ﷺ i-a spus aproape același lucru ca lui Budail. Urwa a spus: „O, Muhammad! Nu te temi că îți vei nimici propriul neam? Ai mai auzit de vreun arab care să-și fi distrus rudele înainte de tine? Iar dacă se întâmplă contrariul, pe Allah, nu văd lângă tine oameni nobili, ci o adunătură de oameni din diverse triburi, gata să fugă și să te lase singur.” Auzind acestea, Abu Bakr l-a ocărât spunând: „Sugătorule al clitorisului lui Al-Lat! Noi să fugim de el și să-l părăsim?” Urwa a întrebat: „Cine este acesta?” I s-a răspuns: „Este Abu Bakr.” Urwa i-a spus: „Pe Cel în a Cărui Mână se află sufletul meu, dacă nu ar fi fost binefacerea pe care mi-ai făcut-o și pe care nu am răsplătit-o încă, ți-aș fi răspuns pe măsură.” Urwa a continuat să vorbească cu Profetul ﷺ și, de fiecare dată când vorbea, îi apuca barba. Al-Mughira ibn Shu'ba stătea în picioare lângă capul Profetului ﷺ, cu sabia în mână și purtând coif. De fiecare dată când Urwa întindea mâna spre barba Profetului ﷺ, Al-Mughira îl lovea peste mână cu mânerul sabiei și spunea: „Ia mâna de pe barba Trimisului lui Allah ﷺ!” Urwa a ridicat privirea și a întrebat: „Cine este acesta?” I s-a răspuns: „Este Al-Mughira ibn Shu'ba.” Urwa a spus: „O, trădătorule! Nu mă străduiesc eu oare să repar consecințele trădării tale?” (Înainte de Islam, Al-Mughira însoțise niște oameni în perioada Jahiliyyah, îi ucisese și le luase averea, apoi venise să îmbrățișeze Islamul. Profetul ﷺ îi spusese: „Islamul tău îl accept, dar din avere nu iau nimic.”) Apoi Urwa a început să observe cu atenție companionii Profetului ﷺ. Pe Allah, ori de câte ori Trimisul lui Allah ﷺ scuipa, saliva cădea în palma unuia dintre ei, care își freca apoi fața și pielea cu ea; când le poruncea ceva, se grăbeau să execute; când făcea abluțiune, aproape că se băteau pentru apa rămasă; iar când vorbea, își coborau vocile și nu îl priveau fix, din respect. Urwa s-a întors la ai săi și a spus: „O, poporule! Pe Allah, am fost delegat la regi, la Cezar, Khosrau și Negus, dar pe Allah, nu am văzut niciodată un rege respectat de supușii săi așa cum este Muhammad respectat de companionii săi. Pe Allah, dacă scuipă, saliva cade în palma unuia dintre ei, care își freacă fața și pielea cu ea; când le poruncește, execută imediat; când face abluțiune, aproape că se bat pentru apa rămasă; iar când vorbește, își coboară vocile și nu îl privesc fix, din respect. V-a oferit o propunere bună și dreaptă, așa că acceptați-o.” Un bărbat din Banu Kinana a spus: „Lăsați-mă să merg la el.” I-au dat voie. Când s-a apropiat de Profet ﷺ și de companionii săi, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Acesta este cutare, dintr-un trib care prețuiește animalele de sacrificiu; aduceți-le în fața lui.” Animalele au fost aduse, iar oamenii l-au întâmpinat recitând Talbiya. Văzând aceasta, a spus: „SubhanAllah! Nu se cuvine ca acești oameni să fie opriți de la Casa Sacră.” Întorcându-se la ai săi, a spus: „Am văzut animalele de sacrificiu împodobite și însemnate; nu cred că ar trebui să fie opriți de la Casa Sacră.” S-a ridicat apoi Mikraz ibn Hafs, spunând: „Lăsați-mă să merg la el.” I-au dat voie. Când s-a apropiat, Profetul ﷺ a spus: „Acesta este Mikraz, un om nelegiuit.” A început să vorbească cu Profetul ﷺ, iar în timp ce vorbeau, a sosit Suhail ibn Amr. Când a venit Suhail, Profetul ﷺ a spus: „Acum situația voastră a devenit ușoară.” Suhail a spus: „Haidă, scrie între noi și voi o învoială.” Profetul ﷺ l-a chemat pe scrib și a dictat: „Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim” (În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător). Suhail a spus: „Cât despre Ar-Rahman, pe Allah, nu știu ce înseamnă. Scrie: «Bi-ismika Allahumma» (În Numele Tău, O Allah), așa cum obișnuiai să scrii.” Musulmanii au spus: „Pe Allah, nu vom scrie decât «Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim».” Profetul ﷺ a spus: „Scrie: «Bi-ismika Allahumma».” Apoi a dictat: „Aceasta este învoiala pe care a încheiat-o Muhammad, Trimisul lui Allah.” Suhail a spus: „Pe Allah, dacă am fi știut că ești Trimisul lui Allah, nu te-am fi oprit de la Casa Sacră și nici nu ne-am fi luptat cu tine. Scrie: Muhammad ibn Abdullah.” Profetul ﷺ a spus: „Pe Allah, eu sunt Trimisul lui Allah chiar dacă voi mă mințiți. Scrie: Muhammad ibn Abdullah.” (Az-Zuhri a explicat că aceasta s-a întâmplat deoarece Profetul ﷺ spusese anterior că va accepta orice cerere care respectă hotărârile sacre ale lui Allah.) Profetul ﷺ i-a spus lui Suhail: „Cu condiția să ne lăsați liberi să mergem la Casă și să facem Tawaf în jurul ei.” Suhail a spus: „Pe Allah, nu, ca să nu spună arabii că am cedat presiunii voastre; dar aceasta se va întâmpla anul viitor.” Și a scris aceasta. Suhail a adăugat: „De asemenea, condiționăm ca orice bărbat care vine la tine de la noi, chiar dacă este de religia ta, să ni-l returnezi.” Musulmanii au exclamat: „SubhanAllah! Cum să fie returnat la politeiști cineva care a venit ca musulman?” În timp ce discutau astfel, a intrat Abu Jandal ibn Suhail ibn Amr, târându-se în lanțuri, venind din valea Meccăi, și s-a aruncat printre musulmani. Suhail a spus: „O, Muhammad! Aceasta este prima condiție a păcii cu tine: să mi-l returnezi.” Profetul ﷺ a spus: „Încă nu am terminat de scris învoiala.” Suhail a răspuns: „Atunci, pe Allah, nu voi face pace cu tine niciodată.” Profetul ﷺ a spus: „Lasă-mi-l mie.” Suhail a spus: „Nu ți-l las.” Profetul ﷺ a insistat: „Ba da, fă-o.” Suhail a refuzat: „Nu voi face asta.” Mikraz a intervenit: „Ba da, ți-l lăsăm.” Abu Jandal a strigat: „O, comunitate de musulmani! Să fiu returnat la politeiști după ce am venit ca musulman? Nu vedeți cât am suferit?” (Fusese torturat aspru pentru cauza lui Allah.) Umar ibn Al-Khattab a relatat: „Am mers la Profetul lui Allah ﷺ și l-am întrebat: «Nu ești tu cu adevărat Profetul lui Allah?» A răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Nu suntem noi pe dreptate, iar dușmanul nostru pe nedreptate?» A răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Atunci de ce acceptăm umilința în religia noastră?» A răspuns: «Eu sunt Trimisul lui Allah și nu Îl nesocotesc, iar El este Ajutorul meu.» Am întrebat: «Nu ne-ai spus că vom merge la Casă și vom face Tawaf?» A răspuns: «Ba da, dar ți-am spus că vom merge anul acesta?» Am spus: «Nu.» A spus: «Vei merge la ea și vei face Tawaf în jurul ei.»” Umar a continuat: „Am mers la Abu Bakr și l-am întrebat: «O, Abu Bakr, nu este acesta cu adevărat Profetul lui Allah?» A răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Nu suntem noi pe dreptate, iar dușmanul nostru pe nedreptate?» A răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Atunci de ce acceptăm umilința în religia noastră?» A spus: «O, omule, el este Trimisul lui Allah ﷺ și nu Îl nesocotește pe Domnul său, iar El este Ajutorul lui. Ține-te strâns de el, căci, pe Allah, este pe dreptate!» Am întrebat: «Nu ne spunea că vom merge la Casă și vom face Tawaf?» A răspuns: «Ba da, dar ți-a spus că vei merge anul acesta?» Am spus: «Nu.» A spus: «Vei merge la ea și vei face Tawaf în jurul ei.»” (Az-Zuhri a menționat că Umar a spus ulterior: „Am făcut multe fapte bune ca ispășire pentru întrebările nepotrivite pe care le-am pus.”) Când scrierea învoirii s-a încheiat, Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus companionilor săi: „Ridicați-vă, sacrificați animalele și radeți-vă capetele.” Pe Allah, niciunul nu s-a ridicat, deși a repetat porunca de trei ori. Văzând că nimeni nu se mișcă, a intrat la Umm Salama și i-a povestit reacția oamenilor. Ea a spus: „O, Profet al lui Allah ﷺ! Dorești ca porunca ta să fie îndeplinită? Ieși afară și nu vorbi cu nimeni niciun cuvânt până când nu îți sacrifici animalul și nu cheamă frizerul să te radă.” Profetul ﷺ a ieșit, nu a vorbit cu nimeni, a sacrificat animalul și a chemat frizerul care l-a ras. Văzând aceasta, companionii s-au ridicat, au sacrificat animalele și au început să se radă unii pe alții într-o grabă atât de mare încât aproape că s-au rănit între ei din cauza emoției. Apoi au venit femei credincioase, iar Allah Preaînaltul a revelat versetele: „O, voi cei care credeți, când vin la voi femei credincioase emigrante, cercetați-le...” până la „...de legătura de căsătorie cu femeile necredincioase”. În acea zi, Umar a divorțat de două soții ale sale care erau încă în politeism; una a fost ulterior căsătorită de Muawiya ibn Abi Sufyan, iar cealaltă de Safwan ibn Umayya. Apoi Profetul ﷺ s-a întors la Medina. A venit la el Abu Basir, un bărbat din Quraiș care era musulman, iar Quraișii au trimis doi bărbați să-l ceară înapoi, spunând: „Respectă pactul pe care ni l-ai făcut.” Profetul ﷺ l-a predat celor doi. Au plecat cu el până au ajuns la Dhul-Hulaifa, unde au descălecat să mănânce curmale. Abu Basir i-a spus unuia dintre ei: „Pe Allah, o, cutare, văd că ai o sabie frumoasă.” Celălalt a scos-o și a spus: „Da, pe Allah, este foarte bună; am încercat-o de multe ori.” Abu Basir a spus: „Lasă-mă să o văd.” Când i-a dat-o, l-a lovit cu ea până a murit, iar celălalt a fugit până la Medina, intrând în moschee alergând. Când Trimisul lui Allah ﷺ l-a văzut, a spus: „Acesta pare să fi văzut ceva înspăimântător.” Când a ajuns la Profet ﷺ, a spus: „Tovarășul meu a fost ucis, iar eu aș fi fost ucis și eu.” A sosit și Abu Basir, spunând: „O, Trimis al lui Allah ﷺ, pe Allah, Allah ți-a onorat promisiunea; m-ai returnat lor, dar Allah m-a salvat de ei.” Profetul ﷺ a spus: „Vai de mama lui! Ce bun aprinzător de război ar fi, dacă ar avea susținători!” Auzind aceasta, Abu Basir a înțeles că va fi returnat din nou, așa că a plecat până a ajuns la malul mării. Abu Jandal ibn Suhail a scăpat și el și s-a alăturat lui Abu Basir. De fiecare dată când un bărbat din Quraiș îmbrățișa Islamul, se alătura lui Abu Basir, până s-a format o grupă puternică. Pe Allah, ori de câte ori auzeau de o caravană a Quraișilor mergând spre Sham, o interceptau, îi ucideau și le luau averile. Quraișii au trimis mesaj la Profetul ﷺ, implorându-l pe Allah și pe baza rudelor, să trimită după ei, promițând că oricine dintre ei vine la Profet ﷺ va fi în siguranță. Astfel, Profetul ﷺ a trimis după ei, iar Allah Preaînaltul a revelat: „El este Cel Care a oprit mâinile lor de la voi și mâinile voastre de la ei, în valea Meccăi, după ce v-a făcut biruitori asupra lor...” până la „...fanatismul, fanatismul ignoranței”. Fanatismul lor consta în faptul că nu au recunoscut că el este Profetul lui Allah, nu au acceptat să se scrie „Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim” și i-au oprit pe musulmani de la Casa Sacră.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
La Hudaybiyya, Profetul ﷺ a ales răbdarea și a încheiat un tratat de pace.
Hadithul descrie evenimentele din jurul tratatului de la Hudaybiyya, când Profetul ﷺ și însoțitorii săi au mers la Mecca pentru a împlini ‘Umra, dar au fost opriți de Quraysh.
Un loc de lângă Mecca unde musulmanii au încheiat un tratat cu Quraysh în al șaselea an de la Hijra.
Ritualul în care se înconjoară Ka‘ba de șapte ori.
O perioadă convenită în care părțile încetează luptele.
Învățații clasici deduc din tratatul de la Hudaybiyya că un conducător musulman poate încheia un acord de pace dacă acesta nu stabilește neascultarea față de Allah și servește binele comunității. Profetul ﷺ a acceptat modificarea formulării titlului său și a introducerii documentului, fără să se lepede de credința sau de profeția sa. Relatarea ne învață, de asemenea, că înțelegerile trebuie respectate și că sunt necesare răbdarea și încrederea în Allah atunci când înțelepciunea unei hotărâri nu este imediat limpede. Școlile juridice discută condițiile și competențele privind tratatele în capitolele despre guvernare și jihad; această relatare, luată singură, nu oferă o autorizație nelimitată de a ignora condițiile tratatelor.
- Într-un conflict, caută mai întâi o soluție dreaptă și pașnică și respectă cu grijă înțelegerile.
- Când o hotărâre a unui conducător de încredere te dezamăgește, cere lămuriri și nu judeca pripit.
- Transformă un plan înțelept în fapte: Profetul ﷺ le-a dat însoțitorilor săi exemplu începând el însuși cu sacrificiul.
Această relatare vorbește, de asemenea, despre negocierile și înțelegerile dintre musulmani și Quraysh.
Sahih al-Bukhari · #2730 (Sahih)Acest hadith tratează tot evenimentele de la Hudaybiyya și completează contextul tratatului de pace.
Sahih al-Bukhari · #2733 (Sahih)Această relatare tratează verificarea femeilor care au emigrat la musulmani ca credincioase după tratat.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.