Sahih al-Bukhari, hadithul 2731
Relatat de Al-Miswar ibn Makhrama. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Al-Miswar ibn Makhrama
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ، حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، قَالَ أَخْبَرَنِي الزُّهْرِيُّ، قَالَ أَخْبَرَنِي عُرْوَةُ بْنُ الزُّبَيْرِ، عَنِ الْمِسْوَرِ بْنِ مَخْرَمَةَ، وَمَرْوَانَ، يُصَدِّقُ كُلُّ وَاحِدٍ مِنْهُمَا حَدِيثَ صَاحِبِهِ قَالَ خَرَجَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم زَمَنَ الْحُدَيْبِيَةِ، حَتَّى كَانُوا بِبَعْضِ الطَّرِيقِ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " إِنَّ خَالِدَ بْنَ الْوَلِيدِ بِالْغَمِيمِ فِي خَيْلٍ لِقُرَيْشٍ طَلِيعَةً فَخُذُوا ذَاتَ الْيَمِينِ ". فَوَاللَّهِ مَا شَعَرَ بِهِمْ خَالِدٌ حَتَّى إِذَا هُمْ بِقَتَرَةِ الْجَيْشِ، فَانْطَلَقَ يَرْكُضُ نَذِيرًا لِقُرَيْشٍ، وَسَارَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم حَتَّى إِذَا كَانَ بِالثَّنِيَّةِ الَّتِي يُهْبَطُ عَلَيْهِمْ مِنْهَا، بَرَكَتْ بِهِ رَاحِلَتُهُ. فَقَالَ النَّاسُ حَلْ حَلْ. فَأَلَحَّتْ، فَقَالُوا خَلأَتِ الْقَصْوَاءُ، خَلأَتِ الْقَصْوَاءُ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " مَا خَلأَتِ الْقَصْوَاءُ، وَمَا ذَاكَ لَهَا بِخُلُقٍ، وَلَكِنْ حَبَسَهَا حَابِسُ الْفِيلِ، ثُمَّ قَالَ وَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ لاَ يَسْأَلُونِي خُطَّةً يُعَظِّمُونَ فِيهَا حُرُمَاتِ اللَّهِ إِلاَّ أَعْطَيْتُهُمْ إِيَّاهَا ". ثُمَّ زَجَرَهَا فَوَثَبَتْ، قَالَ فَعَدَلَ عَنْهُمْ حَتَّى نَزَلَ بِأَقْصَى الْحُدَيْبِيَةِ، عَلَى ثَمَدٍ قَلِيلِ الْمَاءِ يَتَبَرَّضُهُ النَّاسُ تَبَرُّضًا، فَلَمْ يُلَبِّثْهُ النَّاسُ حَتَّى نَزَحُوهُ، وَشُكِيَ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم الْعَطَشُ، فَانْتَزَعَ سَهْمًا مِنْ كِنَانَتِهِ، ثُمَّ أَمَرَهُمْ أَنْ يَجْعَلُوهُ فِيهِ، فَوَاللَّهِ مَا زَالَ يَجِيشُ لَهُمْ بِالرِّيِّ حَتَّى صَدَرُوا عَنْهُ، فَبَيْنَمَا هُمْ كَذَلِكَ، إِذْ جَاءَ بُدَيْلُ بْنُ وَرْقَاءَ الْخُزَاعِيُّ فِي نَفَرٍ مِنْ قَوْمِهِ مِنْ خُزَاعَةَ، وَكَانُوا عَيْبَةَ نُصْحِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ أَهْلِ تِهَامَةَ، فَقَالَ إِنِّي تَرَكْتُ كَعْبَ بْنَ لُؤَىٍّ وَعَامِرَ بْنَ لُؤَىٍّ نَزَلُوا أَعْدَادَ مِيَاهِ الْحُدَيْبِيَةِ، وَمَعَهُمُ الْعُوذُ الْمَطَافِيلُ، وَهُمْ مُقَاتِلُوكَ وَصَادُّوكَ عَنِ الْبَيْتِ. فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " إِنَّا لَمْ نَجِئْ لِقِتَالِ أَحَدٍ، وَلَكِنَّا جِئْنَا مُعْتَمِرِينَ، وَإِنَّ قُرَيْشًا قَدْ نَهِكَتْهُمُ الْحَرْبُ، وَأَضَرَّتْ بِهِمْ، فَإِنْ شَاءُوا مَادَدْتُهُمْ مُدَّةً، وَيُخَلُّوا بَيْنِي وَبَيْنَ النَّاسِ، فَإِنْ أَظْهَرْ فَإِنْ شَاءُوا أَنْ يَدْخُلُوا فِيمَا دَخَلَ فِيهِ النَّاسُ فَعَلُوا، وَإِلاَّ فَقَدْ جَمُّوا، وَإِنْ هُمْ أَبَوْا فَوَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ، لأُقَاتِلَنَّهُمْ عَلَى أَمْرِي هَذَا حَتَّى تَنْفَرِدَ سَالِفَتِي، وَلَيُنْفِذَنَّ اللَّهُ أَمْرَهُ ". فَقَالَ بُدَيْلٌ سَأُبَلِّغُهُمْ مَا تَقُولُ. قَالَ فَانْطَلَقَ حَتَّى أَتَى قُرَيْشًا قَالَ إِنَّا قَدْ جِئْنَاكُمْ مِنْ هَذَا الرَّجُلِ، وَسَمِعْنَاهُ يَقُولُ قَوْلاً، فَإِنْ شِئْتُمْ أَنْ نَعْرِضَهُ عَلَيْكُمْ فَعَلْنَا، فَقَالَ سُفَهَاؤُهُمْ لاَ حَاجَةَ لَنَا أَنْ تُخْبِرَنَا عَنْهُ بِشَىْءٍ. وَقَالَ ذَوُو الرَّأْىِ مِنْهُمْ هَاتِ مَا سَمِعْتَهُ يَقُولُ. قَالَ سَمِعْتُهُ يَقُولُ كَذَا وَكَذَا، فَحَدَّثَهُمْ بِمَا قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم. فَقَامَ عُرْوَةُ بْنُ مَسْعُودٍ فَقَالَ أَىْ قَوْمِ أَلَسْتُمْ بِالْوَالِدِ قَالُوا بَلَى. قَالَ أَوَلَسْتُ بِالْوَلَدِ قَالُوا بَلَى. قَالَ فَهَلْ تَتَّهِمُونِي. قَالُوا لاَ. قَالَ أَلَسْتُمْ تَعْلَمُونَ أَنِّي اسْتَنْفَرْتُ أَهْلَ عُكَاظٍ، فَلَمَّا بَلَّحُوا عَلَىَّ جِئْتُكُمْ بِأَهْلِي وَوَلَدِي وَمَنْ أَطَاعَنِي قَالُوا بَلَى. قَالَ فَإِنَّ هَذَا قَدْ عَرَضَ لَكُمْ خُطَّةَ رُشْدٍ، اقْبَلُوهَا وَدَعُونِي آتِهِ. قَالُوا ائْتِهِ. فَأَتَاهُ فَجَعَلَ يُكَلِّمُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم نَحْوًا مِنْ قَوْلِهِ لِبُدَيْلٍ، فَقَالَ عُرْوَةُ عِنْدَ ذَلِكَ أَىْ مُحَمَّدُ، أَرَأَيْتَ إِنِ اسْتَأْصَلْتَ أَمْرَ قَوْمِكَ هَلْ سَمِعْتَ بِأَحَدٍ مِنَ الْعَرَبِ اجْتَاحَ أَهْلَهُ قَبْلَكَ وَإِنْ تَكُنِ الأُخْرَى، فَإِنِّي وَاللَّهِ لأَرَى وُجُوهًا، وَإِنِّي لأَرَى أَوْشَابًا مِنَ النَّاسِ خَلِيقًا أَنْ يَفِرُّوا وَيَدَعُوكَ. فَقَالَ لَهُ أَبُو بَكْرٍ امْصُصْ بَظْرَ اللاَّتِ، أَنَحْنُ نَفِرُّ عَنْهُ وَنَدَعُهُ فَقَالَ مَنْ ذَا قَالُوا أَبُو بَكْرٍ. قَالَ أَمَا وَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ لَوْلاَ يَدٌ كَانَتْ لَكَ عِنْدِي لَمْ أَجْزِكَ بِهَا لأَجَبْتُكَ. قَالَ وَجَعَلَ يُكَلِّمُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم فَكُلَّمَا تَكَلَّمَ أَخَذَ بِلِحْيَتِهِ، وَالْمُغِيرَةُ بْنُ شُعْبَةَ قَائِمٌ عَلَى رَأْسِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَمَعَهُ السَّيْفُ وَعَلَيْهِ الْمِغْفَرُ، فَكُلَّمَا أَهْوَى عُرْوَةُ بِيَدِهِ إِلَى لِحْيَةِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم ضَرَبَ يَدَهُ بِنَعْلِ السَّيْفِ، وَقَالَ لَهُ أَخِّرْ يَدَكَ عَنْ لِحْيَةِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم. فَرَفَعَ عُرْوَةُ رَأْسَهُ فَقَالَ مَنْ هَذَا قَالُوا الْمُغِيرَةُ بْنُ شُعْبَةَ. فَقَالَ أَىْ غُدَرُ، أَلَسْتُ أَسْعَى فِي غَدْرَتِكَ وَكَانَ الْمُغِيرَةُ صَحِبَ قَوْمًا فِي الْجَاهِلِيَّةِ، فَقَتَلَهُمْ، وَأَخَذَ أَمْوَالَهُمْ، ثُمَّ جَاءَ فَأَسْلَمَ فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " أَمَّا الإِسْلاَمَ فَأَقْبَلُ، وَأَمَّا الْمَالَ فَلَسْتُ مِنْهُ فِي شَىْءٍ ". ثُمَّ إِنَّ عُرْوَةَ جَعَلَ يَرْمُقُ أَصْحَابَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم بِعَيْنَيْهِ. قَالَ فَوَاللَّهِ مَا تَنَخَّمَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم نُخَامَةً إِلاَّ وَقَعَتْ فِي كَفِّ رَجُلٍ مِنْهُمْ فَدَلَكَ بِهَا وَجْهَهُ وَجِلْدَهُ، وَإِذَا أَمَرَهُمُ ابْتَدَرُوا أَمْرَهُ، وَإِذَا تَوَضَّأَ كَادُوا يَقْتَتِلُونَ عَلَى وَضُوئِهِ، وَإِذَا تَكَلَّمَ خَفَضُوا أَصْوَاتَهُمْ عِنْدَهُ، وَمَا يُحِدُّونَ إِلَيْهِ النَّظَرَ تَعْظِيمًا لَهُ، فَرَجَعَ عُرْوَةُ إِلَى أَصْحَابِهِ، فَقَالَ أَىْ قَوْمِ، وَاللَّهِ لَقَدْ وَفَدْتُ عَلَى الْمُلُوكِ، وَوَفَدْتُ عَلَى قَيْصَرَ وَكِسْرَى وَالنَّجَاشِيِّ وَاللَّهِ إِنْ رَأَيْتُ مَلِكًا قَطُّ، يُعَظِّمُهُ أَصْحَابُهُ مَا يُعَظِّمُ أَصْحَابُ مُحَمَّدٍ صلى الله عليه وسلم مُحَمَّدًا، وَاللَّهِ إِنْ تَنَخَّمَ نُخَامَةً إِلاَّ وَقَعَتْ فِي كَفِّ رَجُلٍ مِنْهُمْ، فَدَلَكَ بِهَا وَجْهَهُ وَجِلْدَهُ، وَإِذَا أَمَرَهُمُ ابْتَدَرُوا أَمْرَهُ وَإِذَا تَوَضَّأَ كَادُوا يَقْتَتِلُونَ عَلَى وَضُوئِهِ، وَإِذَا تَكَلَّمَ خَفَضُوا أَصْوَاتَهُمْ عِنْدَهُ، وَمَا يُحِدُّونَ إِلَيْهِ النَّظَرَ تَعْظِيمًا لَهُ، وَإِنَّهُ قَدْ عَرَضَ عَلَيْكُمْ خُطَّةَ رُشْدٍ، فَاقْبَلُوهَا. فَقَالَ رَجُلٌ مِنْ بَنِي كِنَانَةَ دَعُونِي آتِهِ. فَقَالُوا ائْتِهِ. فَلَمَّا أَشْرَفَ عَلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَأَصْحَابِهِ، قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " هَذَا فُلاَنٌ، وَهْوَ مِنْ قَوْمٍ يُعَظِّمُونَ الْبُدْنَ فَابْعَثُوهَا لَهُ ". فَبُعِثَتْ لَهُ وَاسْتَقْبَلَهُ النَّاسُ يُلَبُّونَ، فَلَمَّا رَأَى ذَلِكَ قَالَ سُبْحَانَ اللَّهِ مَا يَنْبَغِي لِهَؤُلاَءِ أَنْ يُصَدُّوا عَنِ الْبَيْتِ، فَلَمَّا رَجَعَ إِلَى أَصْحَابِهِ قَالَ رَأَيْتُ الْبُدْنَ قَدْ قُلِّدَتْ وَأُشْعِرَتْ، فَمَا أَرَى أَنْ يُصَدُّوا عَنِ الْبَيْتِ. فَقَامَ رَجُلٌ مِنْهُمْ يُقَالُ لَهُ مِكْرَزُ بْنُ حَفْصٍ. فَقَالَ دَعُونِي آتِهِ. فَقَالُوا ائْتِهِ. فَلَمَّا أَشْرَفَ عَلَيْهِمْ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " هَذَا مِكْرَزٌ وَهْوَ رَجُلٌ فَاجِرٌ ". فَجَعَلَ يُكَلِّمُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم، فَبَيْنَمَا هُوَ يُكَلِّمُهُ إِذْ جَاءَ سُهَيْلُ بْنُ عَمْرٍو. قَالَ مَعْمَرٌ فَأَخْبَرَنِي أَيُّوبُ عَنْ عِكْرِمَةَ، أَنَّهُ لَمَّا جَاءَ سُهَيْلُ بْنُ عَمْرٍو قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " لَقَدْ سَهُلَ لَكُمْ مِنْ أَمْرِكُمْ ". قَالَ مَعْمَرٌ قَالَ الزُّهْرِيُّ فِي حَدِيثِهِ فَجَاءَ سُهَيْلُ بْنُ عَمْرٍو فَقَالَ هَاتِ، اكْتُبْ بَيْنَنَا وَبَيْنَكُمْ كِتَابًا، فَدَعَا النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم الْكَاتِبَ، فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ ". قَالَ سُهَيْلٌ أَمَّا الرَّحْمَنُ فَوَاللَّهِ مَا أَدْرِي مَا هُوَ وَلَكِنِ اكْتُبْ بِاسْمِكَ اللَّهُمَّ. كَمَا كُنْتَ تَكْتُبُ. فَقَالَ الْمُسْلِمُونَ وَاللَّهِ لاَ نَكْتُبُهَا إِلاَّ بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " اكْتُبْ بِاسْمِكَ اللَّهُمَّ ". ثُمَّ قَالَ " هَذَا مَا قَاضَى عَلَيْهِ مُحَمَّدٌ رَسُولُ اللَّهِ ". فَقَالَ سُهَيْلٌ وَاللَّهِ لَوْ كُنَّا نَعْلَمُ أَنَّكَ رَسُولُ اللَّهِ مَا صَدَدْنَاكَ عَنِ الْبَيْتِ وَلاَ قَاتَلْنَاكَ، وَلَكِنِ اكْتُبْ مُحَمَّدُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " وَاللَّهِ إِنِّي لَرَسُولُ اللَّهِ وَإِنْ كَذَّبْتُمُونِي. اكْتُبْ مُحَمَّدُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ ". قَالَ الزُّهْرِيُّ وَذَلِكَ لِقَوْلِهِ " لاَ يَسْأَلُونِي خُطَّةً يُعَظِّمُونَ فِيهَا حُرُمَاتِ اللَّهِ إِلاَّ أَعْطَيْتُهُمْ إِيَّاهَا ". فَقَالَ لَهُ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " عَلَى أَنْ تُخَلُّوا بَيْنَنَا وَبَيْنَ الْبَيْتِ فَنَطُوفَ بِهِ ". فَقَالَ سُهَيْلٌ وَاللَّهِ لاَ تَتَحَدَّثُ الْعَرَبُ أَنَّا أُخِذْنَا ضُغْطَةً وَلَكِنْ ذَلِكَ مِنَ الْعَامِ الْمُقْبِلِ فَكَتَبَ. فَقَالَ سُهَيْلٌ وَعَلَى أَنَّهُ لاَ يَأْتِيكَ مِنَّا رَجُلٌ، وَإِنْ كَانَ عَلَى دِينِكَ، إِلاَّ رَدَدْتَهُ إِلَيْنَا. قَالَ الْمُسْلِمُونَ سُبْحَانَ اللَّهِ كَيْفَ يُرَدُّ إِلَى الْمُشْرِكِينَ وَقَدْ جَاءَ مُسْلِمًا فَبَيْنَمَا هُمْ كَذَلِكَ إِذْ دَخَلَ أَبُو جَنْدَلِ بْنُ سُهَيْلِ بْنِ عَمْرٍو يَرْسُفُ فِي قُيُودِهِ، وَقَدْ خَرَجَ مِنْ أَسْفَلِ مَكَّةَ، حَتَّى رَمَى بِنَفْسِهِ بَيْنَ أَظْهُرِ الْمُسْلِمِينَ. فَقَالَ سُهَيْلٌ هَذَا يَا مُحَمَّدُ أَوَّلُ مَا أُقَاضِيكَ عَلَيْهِ أَنْ تَرُدَّهُ إِلَىَّ. فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " إِنَّا لَمْ نَقْضِ الْكِتَابَ بَعْدُ ". قَالَ فَوَاللَّهِ إِذًا لَمْ أُصَالِحْكَ عَلَى شَىْءٍ أَبَدًا. قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " فَأَجِزْهُ لِي ". قَالَ مَا أَنَا بِمُجِيزِهِ لَكَ. قَالَ " بَلَى، فَافْعَلْ ". قَالَ مَا أَنَا بِفَاعِلٍ. قَالَ مِكْرَزٌ بَلْ قَدْ أَجَزْنَاهُ لَكَ. قَالَ أَبُو جَنْدَلٍ أَىْ مَعْشَرَ الْمُسْلِمِينَ، أُرَدُّ إِلَى الْمُشْرِكِينَ وَقَدْ جِئْتُ مُسْلِمًا أَلاَ تَرَوْنَ مَا قَدْ لَقِيتُ وَكَانَ قَدْ عُذِّبَ عَذَابًا شَدِيدًا فِي اللَّهِ. قَالَ فَقَالَ عُمَرُ بْنُ الْخَطَّابِ فَأَتَيْتُ نَبِيَّ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقُلْتُ أَلَسْتَ نَبِيَّ اللَّهِ حَقًّا قَالَ " بَلَى ". قُلْتُ أَلَسْنَا عَلَى الْحَقِّ وَعَدُوُّنَا عَلَى الْبَاطِلِ قَالَ " بَلَى ". قُلْتُ فَلِمَ نُعْطِي الدَّنِيَّةَ فِي دِينِنَا إِذًا قَالَ " إِنِّي رَسُولُ اللَّهِ، وَلَسْتُ أَعْصِيهِ وَهْوَ نَاصِرِي ". قُلْتُ أَوَلَيْسَ كُنْتَ تُحَدِّثُنَا أَنَّا سَنَأْتِي الْبَيْتَ فَنَطُوفُ بِهِ قَالَ " بَلَى، فَأَخْبَرْتُكَ أَنَّا نَأْتِيهِ الْعَامَ ". قَالَ قُلْتُ لاَ. قَالَ " فَإِنَّكَ آتِيهِ وَمُطَّوِّفٌ بِهِ ". قَالَ فَأَتَيْتُ أَبَا بَكْرٍ فَقُلْتُ يَا أَبَا بَكْرٍ، أَلَيْسَ هَذَا نَبِيَّ اللَّهِ حَقًّا قَالَ بَلَى. قُلْتُ أَلَسْنَا عَلَى الْحَقِّ وَعَدُوُّنَا عَلَى الْبَاطِلِ قَالَ بَلَى. قُلْتُ فَلِمَ نُعْطِي الدَّنِيَّةَ فِي دِينِنَا إِذًا قَالَ أَيُّهَا الرَّجُلُ، إِنَّهُ لَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَلَيْسَ يَعْصِي رَبَّهُ وَهْوَ نَاصِرُهُ، فَاسْتَمْسِكْ بِغَرْزِهِ، فَوَاللَّهِ إِنَّهُ عَلَى الْحَقِّ. قُلْتُ أَلَيْسَ كَانَ يُحَدِّثُنَا أَنَّا سَنَأْتِي الْبَيْتَ وَنَطُوفُ بِهِ قَالَ بَلَى، أَفَأَخْبَرَكَ أَنَّكَ تَأْتِيهِ الْعَامَ قُلْتُ لاَ. قَالَ فَإِنَّكَ آتِيهِ وَمُطَّوِّفٌ بِهِ. قَالَ الزُّهْرِيِّ قَالَ عُمَرُ فَعَمِلْتُ لِذَلِكَ أَعْمَالاً. قَالَ فَلَمَّا فَرَغَ مِنْ قَضِيَّةِ الْكِتَابِ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم لأَصْحَابِهِ " قُومُوا فَانْحَرُوا، ثُمَّ احْلِقُوا ". قَالَ فَوَاللَّهِ مَا قَامَ مِنْهُمْ رَجُلٌ حَتَّى قَالَ ذَلِكَ ثَلاَثَ مَرَّاتٍ، فَلَمَّا لَمْ يَقُمْ مِنْهُمْ أَحَدٌ دَخَلَ عَلَى أُمِّ سَلَمَةَ، فَذَكَرَ لَهَا مَا لَقِيَ مِنَ النَّاسِ. فَقَالَتْ أُمُّ سَلَمَةَ يَا نَبِيَّ اللَّهِ، أَتُحِبُّ ذَلِكَ اخْرُجْ ثُمَّ لاَ تُكَلِّمْ أَحَدًا مِنْهُمْ كَلِمَةً حَتَّى تَنْحَرَ بُدْنَكَ، وَتَدْعُوَ حَالِقَكَ فَيَحْلِقَكَ. فَخَرَجَ فَلَمْ يُكَلِّمْ أَحَدًا مِنْهُمْ، حَتَّى فَعَلَ ذَلِكَ نَحَرَ بُدْنَهُ، وَدَعَا حَالِقَهُ فَحَلَقَهُ. فَلَمَّا رَأَوْا ذَلِكَ، قَامُوا فَنَحَرُوا، وَجَعَلَ بَعْضُهُمْ يَحْلِقُ بَعْضًا، حَتَّى كَادَ بَعْضُهُمْ يَقْتُلُ بَعْضًا غَمًّا، ثُمَّ جَاءَهُ نِسْوَةٌ مُؤْمِنَاتٌ فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى {يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا جَاءَكُمُ الْمُؤْمِنَاتُ مُهَاجِرَاتٍ فَامْتَحِنُوهُنَّ} حَتَّى بَلَغَ {بِعِصَمِ الْكَوَافِرِ} فَطَلَّقَ عُمَرُ يَوْمَئِذٍ امْرَأَتَيْنِ كَانَتَا لَهُ فِي الشِّرْكِ، فَتَزَوَّجَ إِحْدَاهُمَا مُعَاوِيَةُ بْنُ أَبِي سُفْيَانَ، وَالأُخْرَى صَفْوَانُ بْنُ أُمَيَّةَ، ثُمَّ رَجَعَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم إِلَى الْمَدِينَةِ، فَجَاءَهُ أَبُو بَصِيرٍ ـ رَجُلٌ مِنْ قُرَيْشٍ ـ وَهْوَ مُسْلِمٌ فَأَرْسَلُوا فِي طَلَبِهِ رَجُلَيْنِ، فَقَالُوا الْعَهْدَ الَّذِي جَعَلْتَ لَنَا. فَدَفَعَهُ إِلَى الرَّجُلَيْنِ، فَخَرَجَا بِهِ حَتَّى بَلَغَا ذَا الْحُلَيْفَةِ، فَنَزَلُوا يَأْكُلُونَ مِنْ تَمْرٍ لَهُمْ، فَقَالَ أَبُو بَصِيرٍ لأَحَدِ الرَّجُلَيْنِ وَاللَّهِ إِنِّي لأَرَى سَيْفَكَ هَذَا يَا فُلاَنُ جَيِّدًا. فَاسْتَلَّهُ الآخَرُ فَقَالَ أَجَلْ، وَاللَّهِ إِنَّهُ لَجَيِّدٌ، لَقَدْ جَرَّبْتُ بِهِ ثُمَّ جَرَّبْتُ. فَقَالَ أَبُو بَصِيرٍ أَرِنِي أَنْظُرْ إِلَيْهِ، فَأَمْكَنَهُ مِنْهُ، فَضَرَبَهُ حَتَّى بَرَدَ، وَفَرَّ الآخَرُ، حَتَّى أَتَى الْمَدِينَةَ، فَدَخَلَ الْمَسْجِدَ يَعْدُو. فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حِينَ رَآهُ " لَقَدْ رَأَى هَذَا ذُعْرًا ". فَلَمَّا انْتَهَى إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ قُتِلَ وَاللَّهِ صَاحِبِي وَإِنِّي لَمَقْتُولٌ، فَجَاءَ أَبُو بَصِيرٍ فَقَالَ يَا نَبِيَّ اللَّهِ، قَدْ وَاللَّهِ أَوْفَى اللَّهُ ذِمَّتَكَ، قَدْ رَدَدْتَنِي إِلَيْهِمْ ثُمَّ أَنْجَانِي اللَّهُ مِنْهُمْ. قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " وَيْلُ أُمِّهِ مِسْعَرَ حَرْبٍ، لَوْ كَانَ لَهُ أَحَدٌ ". فَلَمَّا سَمِعَ ذَلِكَ عَرَفَ أَنَّهُ سَيَرُدُّهُ إِلَيْهِمْ، فَخَرَجَ حَتَّى أَتَى سِيفَ الْبَحْرِ. قَالَ وَيَنْفَلِتُ مِنْهُمْ أَبُو جَنْدَلِ بْنُ سُهَيْلٍ، فَلَحِقَ بِأَبِي بَصِيرٍ، فَجَعَلَ لاَ يَخْرُجُ مِنْ قُرَيْشٍ رَجُلٌ قَدْ أَسْلَمَ إِلاَّ لَحِقَ بِأَبِي بَصِيرٍ، حَتَّى اجْتَمَعَتْ مِنْهُمْ عِصَابَةٌ، فَوَاللَّهِ مَا يَسْمَعُونَ بِعِيرٍ خَرَجَتْ لِقُرَيْشٍ إِلَى الشَّأْمِ إِلاَّ اعْتَرَضُوا لَهَا، فَقَتَلُوهُمْ، وَأَخَذُوا أَمْوَالَهُمْ، فَأَرْسَلَتْ قُرَيْشٌ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم تُنَاشِدُهُ بِاللَّهِ وَالرَّحِمِ لَمَّا أَرْسَلَ، فَمَنْ أَتَاهُ فَهْوَ آمِنٌ، فَأَرْسَلَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم إِلَيْهِمْ، فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى {وَهُوَ الَّذِي كَفَّ أَيْدِيَهُمْ عَنْكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ عَنْهُمْ بِبَطْنِ مَكَّةَ مِنْ بَعْدِ أَنْ أَظْفَرَكُمْ عَلَيْهِمْ} حَتَّى بَلَغَ {الْحَمِيَّةَ حَمِيَّةَ الْجَاهِلِيَّةِ} وَكَانَتْ حَمِيَّتُهُمْ أَنَّهُمْ لَمْ يُقِرُّوا أَنَّهُ نَبِيُّ اللَّهِ، وَلَمْ يُقِرُّوا بِبِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ، وَحَالُوا بَيْنَهُمْ وَبَيْنَ الْبَيْتِ.
Mi-a relatat Abdullah ibn Muhammad, ne-a relatat Abdur-Razzaq, ne-a informat Ma'mar, care a spus: M-a informat Az-Zuhri, care a spus: M-a informat Urwa ibn Az-Zubair, de la Al-Miswar ibn Makhrama și Marwan, fiecare confirmând relatarea celuilalt. Ei au spus: Trimisul lui Allah ﷺ a pornit la vremea Al-Hudaibiyyah, iar când au parcurs o parte din drum, Profetul ﷺ a spus:
„Khalid ibn Al-Walid se află la Al-Ghamim, în fruntea unei cete de călăreți ai Quraișilor, ca avangardă; așadar, luați-o pe drumul din dreapta.” Pe Allah, Khalid nu i-a observat decât atunci când praful ridicat de armata musulmană a ajuns până la el; atunci s-a întors în grabă să-i vestească pe Quraiși. Profetul ﷺ a continuat să înainteze până a ajuns la trecătoarea muntoasă prin care se cobora spre ei. Atunci, cămila sa s-a oprit și s-a culcat. Oamenii au încercat să o facă să se ridice, dar ea a refuzat, așa că au spus: „Al-Qaswa s-a încăpățânat! Al-Qaswa s-a încăpățânat!” Profetul ﷺ a spus: „Al-Qaswa nu s-a încăpățânat, căci aceasta nu este firea ei, ci a fost oprită de Cel ce a oprit elefantul.” Apoi a adăugat: „Jur pe Cel în a Cărui Mână este sufletul meu, că dacă îmi vor cere ceva prin care să respecte cele sacre ale lui Allah, le voi da.” Apoi a îndemnat cămila, iar aceasta s-a ridicat. El s-a abătut de la drumul lor până a poposit la capătul îndepărtat al Al-Hudaibiyyah, lângă o fântână cu puțină apă, din care oamenii luau cu greu; curând, apa s-a epuizat și s-au plâns Trimisului lui Allah ﷺ de sete. Profetul ﷺ a scos o săgeată din tocul său și le-a poruncit să o pună în fântână. Pe Allah, apa a început să țâșnească și a curs neîncetat până când toți oamenii s-au adăpat și au plecat mulțumiți. În timp ce erau acolo, Budail ibn Warqa Al-Khuza'i a venit împreună cu un grup din tribul său, Khuza'a – ei fiind sfătuitorii de nădejde ai Trimisului lui Allah ﷺ din ținutul Tihama. El a spus: „I-am lăsat pe Ka'b ibn Luai și 'Amir ibn Luai stabiliți la izvoarele abundente ale Al-Hudaibiyyah, împreună cu femeile și copiii lor, și ei sunt hotărâți să vă lupte și să vă oprească de la Casa sacră.” Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: „Noi nu am venit să luptăm cu nimeni, ci să facem Umra. Războiul i-a sleit pe Quraiși și le-a pricinuit mari pierderi. Dacă doresc, voi încheia un armistițiu cu ei, timp în care să nu se interpună între mine și ceilalți oameni; iar dacă voi ieși biruitor asupra celorlalți, Quraișii vor avea opțiunea de a îmbrățișa Islamul, ca și ceilalți, dacă vor dori; altfel, vor fi deja slăbiți. Dar dacă refuză armistițiul, jur pe Cel în a Cărui Mână este sufletul meu, îi voi lupta pentru cauza mea până mi se va tăia gâtul, iar Allah Își va împlini negreșit porunca.” Budail a spus: „Le voi transmite ceea ce ai spus.” Așadar, a plecat și a ajuns la Quraiși, spunându-le: „Am venit de la acest om și l-am auzit spunând ceva ce vă putem dezvălui, dacă doriți.” Nebunii dintre ei au strigat că nu au nevoie de astfel de vești, dar cei înțelepți au spus: „Spune-ne ce ai auzit.” El a relatat cuvintele Profetului ﷺ. Atunci Urwa ibn Mas'ud s-a ridicat și a zis: „O, oameni! Nu sunteți voi fiii?” Au răspuns: „Ba da.” A continuat: „Și nu sunt eu tatăl vostru?” Au răspuns: „Ba da.” A întrebat: „Mă bănuiți cumva?” Au răspuns: „Nu.” A adăugat: „Nu știți că am chemat oamenii din Ukaz în ajutorul vostru și, când au refuzat, am venit cu familia, copiii și cei ce m-au ascultat?” Au confirmat. Atunci el a spus: „Acest om v-a oferit o propunere chibzuită; acceptați-o și lăsați-mă să merg la el.” Ei au încuviințat. S-a dus la Profet ﷺ și a vorbit cu el, iar Profetul ﷺ i-a spus aproape aceleași cuvinte ca lui Budail. Urwa a zis: „O, Muhammad! Chiar vrei să-ți distrugi propriul neam? Ai mai auzit de vreun arab care să-și fi nimicit rudele înaintea ta? Iar dacă soarta se va întoarce împotriva ta, pe Allah, nu văd lângă tine oameni de seamă, ci o adunătură de oameni din tot felul de triburi, gata să fugă și să te lase singur.” Abu Bakr l-a mustrat aspru: „Să sugi sânul zeiței Lat! Noi să fugim de el și să-l părăsim?” Urwa a întrebat: „Cine e acesta?” I s-a răspuns: „Abu Bakr.” Urwa a zis: „Pe Cel în a Cărui Mână este sufletul meu, dacă nu ar fi fost binefacerea ta față de mine, pe care nu am apucat să o răsplătesc, ți-aș fi răspuns pe măsură.” Urwa continua să vorbească cu Profetul ﷺ și, de fiecare dată când vorbea, îi apuca barba. Al-Mughira ibn Shu'ba stătea în picioare lângă capul Profetului ﷺ, cu sabia în mână și coiful pe cap. De câte ori Urwa întindea mâna spre barba Profetului ﷺ, Al-Mughira îl lovea peste mână cu mânerul sabiei, spunând: „Ia mâna de pe barba Trimisului lui Allah ﷺ!” Urwa a ridicat privirea și a întrebat: „Cine e acesta?” I s-a răspuns: „Al-Mughira ibn Shu'ba.” Urwa a exclamat: „O, trădătorule! Nu mă străduiesc eu oare să repar consecințele trădării tale?” (Înainte de Islam, Al-Mughira însoțise niște oameni în perioada Jahiliyyah, îi ucisese și le luase averea, apoi venise să îmbrățișeze Islamul. Profetul ﷺ îi spusese: „Islamul tău îl primesc, dar de avere nu mă ating.”) Urwa a început apoi să observe cu atenție companionii Profetului ﷺ. Pe Allah, ori de câte ori Trimisul lui Allah ﷺ scuipa, saliva cădea în palma unuia dintre ei, care își freca fața și pielea cu ea. Când le poruncea ceva, se grăbeau să împlinească ordinul. Când făcea abluțiune, aproape că se băteau pentru apa rămasă. Când vorbea, își coborau vocile în prezența lui și nu îndrăzneau să-l privească fix, din prea mare respect. Urwa s-a întors la ai săi și a spus: „O, oameni! Pe Allah, am fost la regi, la Cezar, la Khosrau și la Negus, dar pe Allah, nu am văzut niciodată un rege onorat de supușii săi așa cum este Muhammad onorat de companionii săi. Pe Allah, dacă scuipă, saliva cade în palma unuia dintre ei, care își freacă fața și pielea cu ea. Când le poruncește, se grăbesc să execute. Când face abluțiune, aproape că se luptă pentru apa lui. Când vorbește, își coboară vocile și nu-l privesc fix, din respect. V-a făcut o propunere chibzuită; acceptați-o!” Un bărbat din Bani Kinana a cerut voie să meargă la Profet ﷺ. Când s-a apropiat, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Acesta este cutare, dintr-un neam care cinstește animalele de sacrificiu; aduceți-le în fața lui.” Animalele au fost aduse, iar oamenii l-au întâmpinat rostind Talbiya. Văzând aceasta, el a spus: „SubhanAllah! Nu se cuvine ca aceștia să fie opriți de la Casa sacră.” Întorcându-se, a spus: „Am văzut animalele de sacrificiu împodobite și însemnate; nu cred că ar trebui să fie opriți de la Ka'ba.” Apoi Mikraz ibn Hafs a cerut voie să meargă. Când s-a apropiat, Profetul ﷺ a spus: „Acesta este Mikraz, un om nelegiuit.” În timp ce vorbea cu Profetul ﷺ, a sosit Suhail ibn Amr. Profetul ﷺ a spus: „Acum lucrurile s-au ușurat pentru voi.” Suhail a spus: „Hai, scrie un acord între noi și voi.” Profetul ﷺ a chemat scribul și a dictat: „Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim.” Suhail a obiectat: „Cât despre Ar-Rahman, pe Allah, nu știu ce înseamnă. Scrie: «Bi-ismika Allahumma», cum obișnuiai să scrii.” Musulmanii au protestat: „Pe Allah, nu vom scrie decât «Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim»!” Profetul ﷺ a cedat: „Scrie: «Bi-ismika Allahumma».” Apoi a continuat: „Aceasta este înțelegerea pe care a încheiat-o Muhammad, Trimisul lui Allah.” Suhail a replicat: „Pe Allah, dacă am fi știut că ești Trimisul lui Allah, nu te-am fi oprit de la Ka'ba și nici nu ne-am fi luptat cu tine. Scrie: «Muhammad ibn Abdullah».” Profetul ﷺ a spus: „Pe Allah, eu sunt Trimisul lui Allah, chiar dacă voi mă mințiți. Scrie: «Muhammad ibn Abdullah».” (Az-Zuhri a explicat că Profetul ﷺ a acceptat acestea deoarece spusese anterior că va accepta orice cerere care respectă cele sacre ale lui Allah.) Profetul ﷺ i-a cerut lui Suhail: „Cu condiția să ne lăsați liberi să mergem la Casă și să facem Tawaf.” Suhail a răspuns: „Pe Allah, nu, ca să nu spună arabii că am cedat presiunii; dar o vom face anul viitor.” Și s-a scris astfel. Suhail a adăugat: „Și cu condiția ca, dacă vine la tine cineva dintre noi, chiar și de este pe religia ta, să ni-l returnezi.” Musulmanii au exclamat: „SubhanAllah! Cum să fie returnat la politeiști unul care a venit musulman?” În acel moment, Abu Jandal ibn Suhail ibn Amr a intrat târându-se în lanțuri, venind din valea Meccăi, și s-a aruncat printre musulmani. Suhail a spus: „O, Muhammad! Aceasta este prima condiție a păcii: să mi-l returnezi.” Profetul ﷺ a răspuns: „Încă nu am terminat de scris acordul.” Suhail a insistat: „Pe Allah, atunci nu voi face pace cu tine niciodată!” Profetul ﷺ a rugat: „Lasă-mi-l mie.” Suhail a refuzat categoric. Mikraz a intervenit: „Ba da, ți-l lăsăm.” Abu Jandal a strigat: „O, comunitate a musulmanilor! Să fiu returnat la politeiști după ce am venit musulman? Nu vedeți cât am suferit?” Fusese torturat crunt pentru Allah. Umar ibn Al-Khattab a povestit: „Am mers la Profetul lui Allah ﷺ și l-am întrebat: «Nu ești tu cu adevărat Profetul lui Allah?» A răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Nu suntem noi pe dreptate, iar dușmanii noștri pe nedreptate?» A răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Atunci de ce acceptăm umilința în religia noastră?» A răspuns: «Eu sunt Trimisul lui Allah, nu Îl nesocotesc, iar El mă va ajuta.» Am întrebat: «Nu ne-ai spus că vom merge la Casă și vom face Tawaf?» A răspuns: «Da, dar ți-am spus că vom merge anul acesta?» Am răspuns: «Nu.» A concluzionat: «Vei merge la ea și vei face Tawaf.»” Umar a continuat: „Am mers la Abu Bakr și l-am întrebat același lucru. Mi-a răspuns: «El este Trimisul lui Allah ﷺ, nu Îl nesocotește pe Domnul său, iar El îl va ajuta. Ține-te de scara șeii sale, căci pe Allah, el este pe dreptate!» L-am întrebat și pe el despre vizita la Ka'ba, iar el mi-a dat același răspuns.” (Az-Zuhri a menționat că Umar a făcut ulterior multe fapte bune ca ispășire pentru aceste întrebări.) După încheierea acordului, Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus companionilor: „Ridicați-vă, sacrificați animalele și radeți-vă capetele.” Pe Allah, nimeni nu s-a ridicat, deși a repetat porunca de trei ori. Văzând că nimeni nu se mișcă, a intrat la Umm Salama și i-a povestit reacția oamenilor. Ea i-a spus: „O, Profet al lui Allah! Vrei să fie împlinită porunca ta? Ieși și nu vorbi cu nimeni până nu îți sacrifici animalul și nu chemi bărbierul să te radă.” Profetul ﷺ a ieșit, nu a vorbit cu nimeni, a sacrificat animalul și s-a ras. Văzând aceasta, companionii s-au ridicat, au sacrificat și s-au ras unii pe alții într-o grabă atât de mare încât erau pe cale să se rănească reciproc. Apoi au venit femei credincioase, iar Allah a revelat versetele: „O, voi cei care credeți, când vin la voi femei credincioase emigrante, cercetați-le...” până la „...de legătura necredincioaselor”. În acea zi, Umar a divorțat de două soții necredincioase; una s-a căsătorit ulterior cu Muawiya ibn Abi Sufyan, iar cealaltă cu Safwan ibn Umayya. După ce Profetul ﷺ s-a întors la Medina, a venit Abu Basir, un bărbat din Quraiș devenit musulman. Necredincioșii au trimis doi bărbați să-l ceară înapoi, invocând pactul. Profetul ﷺ l-a predat celor doi. Aceștia au plecat cu el până la Dhu Al-Hulaifa, unde s-au oprit să mănânce curmale. Abu Basir i-a spus unuia: „Pe Allah, văd că ai o sabie bună.” Celălalt a scos-o și a spus: „Da, pe Allah, e foarte bună, am încercat-o de multe ori.” Abu Basir a cerut: „Lasă-mă să o văd.” Când i-a dat-o, l-a lovit cu ea până l-a ucis, iar celălalt a fugit până la Medina, intrând alergând în moschee. Trimisul lui Allah ﷺ, văzându-l, a spus: „Acesta pare speriat.” Ajuns la Profet ﷺ, a spus: „Tovarășul meu a fost ucis, iar eu aș fi fost următorul.” Abu Basir a sosit și a spus: „O, Trimis al lui Allah, pe Allah, Allah ți-a împlinit promisiunea; m-ai returnat lor, dar Allah m-a salvat.” Profetul ﷺ a spus: „Vai de mama lui! Ce bun aprinzător de război ar fi, dacă ar avea susținători!” Auzind aceasta, Abu Basir a înțeles că va fi returnat din nou, așa că a fugit la malul mării. Abu Jandal ibn Suhail a scăpat și el și s-a alăturat lui Abu Basir. Orice bărbat din Quraiș care îmbrățișa Islamul li se alătura, formând o ceată puternică. Pe Allah, ori de câte ori auzeau de o caravană a Quraișilor spre Sham, o interceptau, îi ucideau și le luau averea. Quraișii au trimis vorbă Profetului ﷺ, implorându-l pe Allah și pe legăturile de rudenie să-i cheme la el, promițând siguranță oricui venea. Profetul ﷺ i-a chemat, iar Allah a revelat: „El este Cel Care a oprit mâinile lor de la voi și mâinile voastre de la ei, în inima Meccăi, după ce v-a făcut biruitori asupra lor...” până la „...fanatismul ignoranței”. Fanatismul lor consta în refuzul de a recunoaște că el este Profetul lui Allah, refuzul de a scrie „Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim” și oprirea musulmanilor de la Casa sacră.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
La Hudaybiyya, Profetul ﷺ a ales pacea fără să-și piardă încrederea în Allah.
Hadithul descrie evenimentele din timpul expediției la Hudaybiyya: musulmanii au venit pentru umra, Quraysh i-a oprit, iar după negocieri a fost încheiat un tratat de pace.
Loc lângă Mecca, unde musulmanii au încheiat un tratat cu Quraysh în al șaselea an după hijra.
Limitele și lucrurile sacre rânduite de Allah, inclusiv respectul cuvenit Casei Sfinte.
Cuvintele prin care pelerinii Îi răspund lui Allah în timpul pelerinajului: „Labbaik Allahumma labbaik.”
Învățații deduc de aici că un conducător musulman poate încheia pacea dacă aceasta nu presupune încălcarea limitelor lui Allah și că tratatele trebuie respectate. Profetul ﷺ a acceptat condiții care păreau dificile la prima vedere, deoarece a avut în vedere interesul mai larg și sfințenia Casei. Explicația lui Ibn Hajar subliniază și că încrederea în Allah merge mână în mână cu acțiunea chibzuită, consultarea și răbdarea. Umar a pus întrebări din îngrijorare, dar a învățat să urmeze îndrumarea Profetului ﷺ.
- Într-un conflict, caută mai întâi o soluție dreaptă și respectă înțelegerile care nu încalcă limitele lui Allah.
- Când iei decizii dificile, acordă-ți timp să le analizezi consecințele și cere sfatul oamenilor înțelepți.
- Când rezultatul este dezamăgitor, rămâi fidel binelui și încrede-te în Allah fără să devii pasiv.
Această relatare sahih vorbește din nou despre expediție și negocieri și completează relatarea tratatului de pace.
Sahih al-Bukhari · #2733 (Sahih)Această relatare abordează o consecință a tratatului: verificarea femeilor care au venit la musulmani în calitate de credincioase.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.