Sahih al-Bukhari, hadithul 2772
Relatat de Abdullah ibn Umar. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Umar
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا مُسَدَّدٌ، حَدَّثَنَا يَزِيدُ بْنُ زُرَيْعٍ، حَدَّثَنَا ابْنُ عَوْنٍ، عَنْ نَافِعٍ، عَنِ ابْنِ عُمَرَ ـ رضى الله عنهما ـ قَالَ أَصَابَ عُمَرُ بِخَيْبَرَ أَرْضًا فَأَتَى النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ أَصَبْتُ أَرْضًا لَمْ أُصِبْ مَالاً قَطُّ أَنْفَسَ مِنْهُ، فَكَيْفَ تَأْمُرُنِي بِهِ قَالَ " إِنْ شِئْتَ حَبَّسْتَ أَصْلَهَا، وَتَصَدَّقْتَ بِهَا ". فَتَصَدَّقَ عُمَرُ أَنَّهُ لاَ يُبَاعُ أَصْلُهَا وَلاَ يُوهَبُ وَلاَ يُورَثُ، فِي الْفُقَرَاءِ وَالْقُرْبَى وَالرِّقَابِ وَفِي سَبِيلِ اللَّهِ وَالضَّيْفِ وَابْنِ السَّبِيلِ، وَلاَ جُنَاحَ عَلَى مَنْ وَلِيَهَا أَنْ يَأْكُلَ مِنْهَا بِالْمَعْرُوفِ، أَوْ يُطْعِمَ صَدِيقًا غَيْرَ مُتَمَوِّلٍ فِيهِ.
Ne-a relatat Musaddad, ne-a relatat Yazid ibn Zurai', ne-a relatat Ibn 'Awn, de la Nafi', de la Ibn 'Umar – Allah să fie mulțumit de amândoi – care a spus:
„Umar a dobândit un pământ la Khaibar și a venit la Profetul ﷺ spunând: «Am dobândit un pământ pe care nu l-am considerat niciodată mai prețios decât acesta. Ce îmi poruncești să fac cu el?» El ﷺ a răspuns: «Dacă dorești, poți păstra fondul bunului și să dai roadele sale ca milostenie.» Astfel, Umar a dat pământul ca milostenie, cu condiția ca fondul său să nu fie vândut, nici dăruit, nici moștenit, iar venitul să fie destinat săracilor, rudelor, eliberării sclavilor, cauzei lui Allah, oaspeților și călătorilor. Nu este niciun păcat pentru cel care administrează acest bun să mănânce din el în mod rezonabil sau să hrănească un prieten, fără intenția de a se îmbogăți din el.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Omar a păstrat terenul ca proprietate și a dedicat permanent veniturile sale unor scopuri caritabile.
Omar a dobândit un teren valoros în Khaybar și i-a cerut Profetului ﷺ sfatul cu privire la ce ar trebui să facă cu el.
Un bun al cărui capital este păstrat, iar veniturile sunt folosite pentru un scop caritabil stabilit.
Persoana care administrează bunul în numele beneficiarilor și distribuie veniturile conform condițiilor stabilite.
Administratorul poate folosi în mod rezonabil o parte din venituri sau poate hrăni un prieten, dar nu poate folosi bunul pentru a se îmbogăți.
Învățații deduc de aici că un waqf este valid atunci când capitalul este păstrat, iar veniturile sunt folosite în scopuri permise. Cele patru școli juridice sunnite recunosc waqf-ul, deși diferă în unele detalii juridice privind condițiile și administrarea acestuia. Potrivit prevederilor stabilite, administratorul poate folosi veniturile într-un mod rezonabil, fără să se favorizeze sau să acumuleze avere.
- Ia în considerare o contribuție caritabilă permanentă, în care bunul inițial este păstrat, iar veniturile îi ajută pe oameni.
- Când faci o donație, precizează clar cine beneficiază de ea și cum trebuie administrat bunul.
- Cine administrează un fond caritabil trebuie să folosească resursele cu grijă și să nu se îmbogățească.
Și această relatare îl descrie pe Omar și terenul din Khaybar și clarifică prevederile privind destinația sa caritabilă.
Sahih al-Bukhari · #2738 (Sahih)Această relatare a lui Ibn Umar se referă la redactarea atentă a unui testament, un subiect înrudit cu administrarea bunurilor.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.