Sahih al-Bukhari, hadithul 3364
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
وَحَدَّثَنِي عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ، حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، عَنْ أَيُّوبَ السَّخْتِيَانِيِّ، وَكَثِيرِ بْنِ كَثِيرِ بْنِ الْمُطَّلِبِ بْنِ أَبِي وَدَاعَةَ،، يَزِيدُ أَحَدُهُمَا عَلَى الآخَرِ عَنْ سَعِيدِ بْنِ جُبَيْرٍ، قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ أَوَّلَ مَا اتَّخَذَ النِّسَاءُ الْمِنْطَقَ مِنْ قِبَلِ أُمِّ إِسْمَاعِيلَ، اتَّخَذَتْ مِنْطَقًا لَتُعَفِّيَ أَثَرَهَا عَلَى سَارَةَ، ثُمَّ جَاءَ بِهَا إِبْرَاهِيمُ، وَبِابْنِهَا إِسْمَاعِيلَ وَهْىَ تُرْضِعُهُ حَتَّى وَضَعَهُمَا عِنْدَ الْبَيْتِ عِنْدَ دَوْحَةٍ، فَوْقَ زَمْزَمَ فِي أَعْلَى الْمَسْجِدِ، وَلَيْسَ بِمَكَّةَ يَوْمَئِذٍ أَحَدٌ، وَلَيْسَ بِهَا مَاءٌ، فَوَضَعَهُمَا هُنَالِكَ، وَوَضَعَ عِنْدَهُمَا جِرَابًا فِيهِ تَمْرٌ وَسِقَاءً فِيهِ مَاءٌ، ثُمَّ قَفَّى إِبْرَاهِيمُ مُنْطَلِقًا فَتَبِعَتْهُ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ فَقَالَتْ يَا إِبْرَاهِيمُ أَيْنَ تَذْهَبُ وَتَتْرُكُنَا بِهَذَا الْوَادِي الَّذِي لَيْسَ فِيهِ إِنْسٌ وَلاَ شَىْءٌ فَقَالَتْ لَهُ ذَلِكَ مِرَارًا، وَجَعَلَ لاَ يَلْتَفِتُ إِلَيْهَا فَقَالَتْ لَهُ آللَّهُ الَّذِي أَمَرَكَ بِهَذَا قَالَ نَعَمْ. قَالَتْ إِذًا لاَ يُضَيِّعُنَا. ثُمَّ رَجَعَتْ، فَانْطَلَقَ إِبْرَاهِيمُ حَتَّى إِذَا كَانَ عِنْدَ الثَّنِيَّةِ حَيْثُ لاَ يَرَوْنَهُ اسْتَقْبَلَ بِوَجْهِهِ الْبَيْتَ، ثُمَّ دَعَا بِهَؤُلاَءِ الْكَلِمَاتِ وَرَفَعَ يَدَيْهِ، فَقَالَ {رَبَّنَا إِنِّي أَسْكَنْتُ مِنْ ذُرِّيَّتِي بِوَادٍ غَيْرِ ذِي زَرْعٍ} حَتَّى بَلَغَ {يَشْكُرُونَ}. وَجَعَلَتْ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ تُرْضِعُ إِسْمَاعِيلَ، وَتَشْرَبُ مِنْ ذَلِكَ الْمَاءِ، حَتَّى إِذَا نَفِدَ مَا فِي السِّقَاءِ عَطِشَتْ وَعَطِشَ ابْنُهَا، وَجَعَلَتْ تَنْظُرُ إِلَيْهِ يَتَلَوَّى ـ أَوْ قَالَ يَتَلَبَّطُ ـ فَانْطَلَقَتْ كَرَاهِيَةَ أَنْ تَنْظُرَ إِلَيْهِ، فَوَجَدَتِ الصَّفَا أَقْرَبَ جَبَلٍ فِي الأَرْضِ يَلِيهَا، فَقَامَتْ عَلَيْهِ ثُمَّ اسْتَقْبَلَتِ الْوَادِيَ تَنْظُرُ هَلْ تَرَى أَحَدًا فَلَمْ تَرَ أَحَدًا، فَهَبَطَتْ مِنَ، الصَّفَا حَتَّى إِذَا بَلَغَتِ الْوَادِيَ رَفَعَتْ طَرَفَ دِرْعِهَا، ثُمَّ سَعَتْ سَعْىَ الإِنْسَانِ الْمَجْهُودِ، حَتَّى جَاوَزَتِ الْوَادِيَ، ثُمَّ أَتَتِ الْمَرْوَةَ، فَقَامَتْ عَلَيْهَا وَنَظَرَتْ هَلْ تَرَى أَحَدًا، فَلَمْ تَرَ أَحَدًا، فَفَعَلَتْ ذَلِكَ سَبْعَ مَرَّاتٍ ـ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " فَذَلِكَ سَعْىُ النَّاسِ بَيْنَهُمَا ". ـ فَلَمَّا أَشْرَفَتْ عَلَى الْمَرْوَةِ سَمِعَتْ صَوْتًا، فَقَالَتْ صَهٍ. تُرِيدَ نَفْسَهَا، ثُمَّ تَسَمَّعَتْ، فَسَمِعَتْ أَيْضًا، فَقَالَتْ قَدْ أَسْمَعْتَ، إِنْ كَانَ عِنْدَكَ غِوَاثٌ. فَإِذَا هِيَ بِالْمَلَكِ، عِنْدَ مَوْضِعِ زَمْزَمَ، فَبَحَثَ بِعَقِبِهِ ـ أَوْ قَالَ بِجَنَاحِهِ ـ حَتَّى ظَهَرَ الْمَاءُ، فَجَعَلَتْ تُحَوِّضُهُ وَتَقُولُ بِيَدِهَا هَكَذَا، وَجَعَلَتْ تَغْرِفُ مِنَ الْمَاءِ فِي سِقَائِهَا، وَهْوَ يَفُورُ بَعْدَ مَا تَغْرِفُ ـ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " يَرْحَمُ اللَّهُ أُمَّ إِسْمَاعِيلَ لَوْ تَرَكَتْ زَمْزَمَ ـ أَوْ قَالَ لَوْ لَمْ تَغْرِفْ مِنَ الْمَاءِ ـ لَكَانَتْ زَمْزَمُ عَيْنًا مَعِينًا ". ـ قَالَ فَشَرِبَتْ وَأَرْضَعَتْ وَلَدَهَا، فَقَالَ لَهَا الْمَلَكُ لاَ تَخَافُوا الضَّيْعَةَ، فَإِنَّ هَا هُنَا بَيْتَ اللَّهِ، يَبْنِي هَذَا الْغُلاَمُ، وَأَبُوهُ، وَإِنَّ اللَّهَ لاَ يُضِيعُ أَهْلَهُ. وَكَانَ الْبَيْتُ مُرْتَفِعًا مِنَ الأَرْضِ كَالرَّابِيَةِ، تَأْتِيهِ السُّيُولُ فَتَأْخُذُ عَنْ يَمِينِهِ وَشِمَالِهِ، فَكَانَتْ كَذَلِكَ، حَتَّى مَرَّتْ بِهِمْ رُفْقَةٌ مِنْ جُرْهُمَ ـ أَوْ أَهْلُ بَيْتٍ مِنْ جُرْهُمَ ـ مُقْبِلِينَ مِنْ طَرِيقِ كَدَاءٍ فَنَزَلُوا فِي أَسْفَلِ مَكَّةَ، فَرَأَوْا طَائِرًا عَائِفًا. فَقَالُوا إِنَّ هَذَا الطَّائِرَ لَيَدُورُ عَلَى مَاءٍ، لَعَهْدُنَا بِهَذَا الْوَادِي وَمَا فِيهِ مَاءٌ، فَأَرْسَلُوا جَرِيًّا أَوْ جَرِيَّيْنِ، فَإِذَا هُمْ بِالْمَاءِ، فَرَجَعُوا فَأَخْبَرُوهُمْ بِالْمَاءِ، فَأَقْبَلُوا، قَالَ وَأُمُّ إِسْمَاعِيلَ عِنْدَ الْمَاءِ فَقَالُوا أَتَأْذَنِينَ لَنَا أَنْ نَنْزِلَ عِنْدَكِ فَقَالَتْ نَعَمْ، وَلَكِنْ لاَ حَقَّ لَكُمْ فِي الْمَاءِ. قَالُوا نَعَمْ. قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " فَأَلْفَى ذَلِكَ أُمَّ إِسْمَاعِيلَ، وَهْىَ تُحِبُّ الإِنْسَ " فَنَزَلُوا وَأَرْسَلُوا إِلَى أَهْلِيهِمْ، فَنَزَلُوا مَعَهُمْ حَتَّى إِذَا كَانَ بِهَا أَهْلُ أَبْيَاتٍ مِنْهُمْ، وَشَبَّ الْغُلاَمُ، وَتَعَلَّمَ الْعَرَبِيَّةَ مِنْهُمْ، وَأَنْفَسَهُمْ وَأَعْجَبَهُمْ حِينَ شَبَّ، فَلَمَّا أَدْرَكَ زَوَّجُوهُ امْرَأَةً مِنْهُمْ، وَمَاتَتْ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ، فَجَاءَ إِبْرَاهِيمُ، بَعْدَ مَا تَزَوَّجَ إِسْمَاعِيلُ يُطَالِعُ تَرِكَتَهُ، فَلَمْ يَجِدْ إِسْمَاعِيلَ، فَسَأَلَ امْرَأَتَهُ عَنْهُ فَقَالَتْ خَرَجَ يَبْتَغِي لَنَا. ثُمَّ سَأَلَهَا عَنْ عَيْشِهِمْ وَهَيْئَتِهِمْ فَقَالَتْ نَحْنُ بِشَرٍّ، نَحْنُ فِي ضِيقٍ وَشِدَّةٍ. فَشَكَتْ إِلَيْهِ. قَالَ فَإِذَا جَاءَ زَوْجُكِ فَاقْرَئِي عَلَيْهِ السَّلاَمَ، وَقُولِي لَهُ يُغَيِّرْ عَتَبَةَ بَابِهِ. فَلَمَّا جَاءَ إِسْمَاعِيلُ، كَأَنَّهُ آنَسَ شَيْئًا، فَقَالَ هَلْ جَاءَكُمْ مِنْ أَحَدٍ قَالَتْ نَعَمْ، جَاءَنَا شَيْخٌ كَذَا وَكَذَا، فَسَأَلَنَا عَنْكَ فَأَخْبَرْتُهُ، وَسَأَلَنِي كَيْفَ عَيْشُنَا فَأَخْبَرْتُهُ أَنَّا فِي جَهْدٍ وَشِدَّةٍ. قَالَ فَهَلْ أَوْصَاكِ بِشَىْءٍ قَالَتْ نَعَمْ، أَمَرَنِي أَنْ أَقْرَأَ عَلَيْكَ السَّلاَمَ، وَيَقُولُ غَيِّرْ عَتَبَةَ بَابِكَ. قَالَ ذَاكِ أَبِي وَقَدْ أَمَرَنِي أَنْ أُفَارِقَكِ الْحَقِي بِأَهْلِكِ. فَطَلَّقَهَا، وَتَزَوَّجَ مِنْهُمْ أُخْرَى، فَلَبِثَ عَنْهُمْ إِبْرَاهِيمُ مَا شَاءَ اللَّهُ ثُمَّ أَتَاهُمْ بَعْدُ، فَلَمْ يَجِدْهُ، فَدَخَلَ عَلَى امْرَأَتِهِ، فَسَأَلَهَا عَنْهُ. فَقَالَتْ خَرَجَ يَبْتَغِي لَنَا. قَالَ كَيْفَ أَنْتُمْ وَسَأَلَهَا عَنْ عَيْشِهِمْ، وَهَيْئَتِهِمْ. فَقَالَتْ نَحْنُ بِخَيْرٍ وَسَعَةٍ. وَأَثْنَتْ عَلَى اللَّهِ. فَقَالَ مَا طَعَامُكُمْ قَالَتِ اللَّحْمُ. قَالَ فَمَا شَرَابُكُمْ قَالَتِ الْمَاءُ. فَقَالَ اللَّهُمَّ بَارِكْ لَهُمْ فِي اللَّحْمِ وَالْمَاءِ. قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " وَلَمْ يَكُنْ لَهُمْ يَوْمَئِذٍ حَبٌّ، وَلَوْ كَانَ لَهُمْ دَعَا لَهُمْ فِيهِ ". قَالَ فَهُمَا لاَ يَخْلُو عَلَيْهِمَا أَحَدٌ بِغَيْرِ مَكَّةَ إِلاَّ لَمْ يُوَافِقَاهُ. قَالَ فَإِذَا جَاءَ زَوْجُكِ فَاقْرَئِي عَلَيْهِ السَّلاَمَ، وَمُرِيهِ يُثْبِتُ عَتَبَةَ بَابِهِ، فَلَمَّا جَاءَ إِسْمَاعِيلُ قَالَ هَلْ أَتَاكُمْ مِنْ أَحَدٍ قَالَتْ نَعَمْ أَتَانَا شَيْخٌ حَسَنُ الْهَيْئَةِ، وَأَثْنَتْ عَلَيْهِ، فَسَأَلَنِي عَنْكَ فَأَخْبَرْتُهُ، فَسَأَلَنِي كَيْفَ عَيْشُنَا فَأَخْبَرْتُهُ أَنَّا بِخَيْرٍ. قَالَ فَأَوْصَاكِ بِشَىْءٍ قَالَتْ نَعَمْ، هُوَ يَقْرَأُ عَلَيْكَ السَّلاَمَ، وَيَأْمُرُكَ أَنْ تُثْبِتَ عَتَبَةَ بَابِكَ. قَالَ ذَاكِ أَبِي، وَأَنْتِ الْعَتَبَةُ، أَمَرَنِي أَنْ أُمْسِكَكِ. ثُمَّ لَبِثَ عَنْهُمْ مَا شَاءَ اللَّهُ، ثُمَّ جَاءَ بَعْدَ ذَلِكَ، وَإِسْمَاعِيلُ يَبْرِي نَبْلاً لَهُ تَحْتَ دَوْحَةٍ قَرِيبًا مِنْ زَمْزَمَ، فَلَمَّا رَآهُ قَامَ إِلَيْهِ، فَصَنَعَا كَمَا يَصْنَعُ الْوَالِدُ بِالْوَلَدِ وَالْوَلَدُ بِالْوَالِدِ، ثُمَّ قَالَ يَا إِسْمَاعِيلُ، إِنَّ اللَّهَ أَمَرَنِي بِأَمْرٍ. قَالَ فَاصْنَعْ مَا أَمَرَكَ رَبُّكَ. قَالَ وَتُعِينُنِي قَالَ وَأُعِينُكَ. قَالَ فَإِنَّ اللَّهَ أَمَرَنِي أَنْ أَبْنِيَ هَا هُنَا بَيْتًا. وَأَشَارَ إِلَى أَكَمَةٍ مُرْتَفِعَةٍ عَلَى مَا حَوْلَهَا. قَالَ فَعِنْدَ ذَلِكَ رَفَعَا الْقَوَاعِدَ مِنَ الْبَيْتِ، فَجَعَلَ إِسْمَاعِيلُ يَأْتِي بِالْحِجَارَةِ، وَإِبْرَاهِيمُ يَبْنِي، حَتَّى إِذَا ارْتَفَعَ الْبِنَاءُ جَاءَ بِهَذَا الْحَجَرِ فَوَضَعَهُ لَهُ، فَقَامَ عَلَيْهِ وَهْوَ يَبْنِي، وَإِسْمَاعِيلُ يُنَاوِلُهُ الْحِجَارَةَ، وَهُمَا يَقُولاَنِ {رَبَّنَا تَقَبَّلْ مِنَّا إِنَّكَ أَنْتَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ}. قَالَ فَجَعَلاَ يَبْنِيَانِ حَتَّى يَدُورَا حَوْلَ الْبَيْتِ، وَهُمَا يَقُولاَنِ {رَبَّنَا تَقَبَّلْ مِنَّا إِنَّكَ أَنْتَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ }.
Mi-a relatat Abdullah ibn Muhammad, ne-a relatat Abd ar-Razzaq, ne-a informat Ma'mar, de la Ayyub as-Sakhtiyani și Kathir ibn Kathir ibn al-Muttalib ibn Abi Wada'a – unul dintre ei adăugând la relatarea celuilalt – de la Sa'id ibn Jubayr. Ibn Abbas a spus: Prima femeie care a purtat un brâu a fost mama lui Ismail. Ea a pus un brâu pentru a-și ascunde urmele față de Sara. Apoi Ibrahim a adus-o pe ea și pe fiul său Ismail, pe când aceasta îl alăpta, până lângă Casa (Ka'ba), sub un copac, deasupra izvorului Zamzam, în partea cea mai înaltă a moscheii. În acea vreme nu era nimeni în Mecca și nici apă. I-a așezat acolo și a lăsat lângă ei o traistă cu curmale și un burduf cu apă. Apoi Ibrahim s-a întors și a plecat. Mama lui Ismail l-a urmat și i-a zis:
«O, Ibrahim! Unde mergi și ne lași în această vale unde nu este om și nici nimic?» I-a spus aceasta de mai multe ori, dar el nu se uita înapoi la ea. Atunci ea l-a întrebat: «Allah ți-a poruncit aceasta?» El a răspuns: «Da.» Ea a zis: «Atunci El nu ne va părăsi.» Și s-a întors. Ibrahim a mers mai departe până când a ajuns la trecătoare, unde ei nu-l mai puteau vedea, s-a întors cu fața spre Casa, apoi a ridicat mâinile și a făcut această rugăciune: {Doamne al nostru! Eu am așezat o parte din urmașii mei într-o vale fără semănături, lângă Casa Ta cea Sfântă...} până la versetul {...ca ei să mulțumească.} Mama lui Ismail continua să-l alăpteze pe Ismail și să bea din acea apă, până când apa din burduf s-a terminat. I s-a făcut sete și fiului său i s-a făcut sete. Îl privea cum se zvârcolea de sete – sau a spus: se tăvălea – așa că a plecat, neputând suporta să-l vadă astfel. A găsit că Safa era cel mai apropiat munte de ea. S-a urcat pe el și a privit spre vale, sperând să vadă pe cineva, dar nu a văzut pe nimeni. A coborât de pe Safa și, când a ajuns în vale, și-a ridicat poala hainei și a alergat ca un om istovit, traversând valea până a ajuns la Marwa. S-a urcat pe ea și a privit, dar nu a văzut pe nimeni. A făcut aceasta de șapte ori. Ibn Abbas a spus: Profetul ﷺ a zis: «De aceea oamenii aleargă între cele două (Safa și Marwa).» Când a ajuns ultima dată pe Marwa, a auzit un glas. Și-a spus sieși: «Taci!» și a ascultat cu atenție. L-a auzit din nou și a strigat: «Te-am auzit! Dacă ai ceva de ajutor, ajută-ne!» Și iată că a văzut Îngerul la locul Zamzam-ului, care săpa cu călcâiul – sau a spus: cu aripa sa – până când a apărut apa. Ea a început să facă un bazin în jurul ei cu mâna, spunând «așa», și aduna apa în burduf, iar apa țâșnea chiar și după ce lua din ea. Ibn Abbas a spus: Profetul ﷺ a zis: «Allah să o binecuvânteze pe mama lui Ismail! Dacă ar fi lăsat Zamzam-ul în pace – sau dacă nu ar fi luat din apă – Zamzam ar fi fost un râu curgător la suprafață.» Apoi ea a băut și și-a alăptat copilul. Îngerul i-a spus: «Nu te teme că vei fi părăsită, căci aici este Casa lui Allah, pe care acest băiat și tatăl său o vor construi, iar Allah nu îi părăsește pe ai Săi.» Casa era atunci ridicată de la pământ ca o colină; veneau torenții și treceau prin dreapta și prin stânga ei. Așa au stat lucrurile până când a trecut pe acolo un grup din Jurhum – sau o familie din Jurhum – venind dinspre Kada'. Au poposit în partea de jos a Meccăi și au văzut o pasăre dând târcoale. Au spus: «Această pasăre dă târcoale apei, dar noi știm că în această vale nu este apă.» Au trimis unul sau doi cercetași care au găsit apa și s-au întors să le vestească. Astfel, au venit cu toții. Mama lui Ismail era lângă apă. Ei au întrebat-o: «Ne îngădui să ne așezăm lângă tine?» Ea a răspuns: «Da, dar nu aveți drept asupra apei.» Ei au acceptat. Ibn Abbas a spus: Profetul ﷺ a zis: «Aceasta a bucurat-o pe mama lui Ismail, căci ea iubea tovărășia oamenilor.» S-au așezat acolo și au trimis după familiile lor, care au venit și s-au stabilit împreună cu ei, până când au ajuns mai multe gospodării. Băiatul a crescut, a învățat limba arabă de la ei și, când a devenit tânăr, le-a câștigat admirația și afecțiunea. Când a ajuns la maturitate, l-au însurat cu o femeie dintre ei. După ce mama lui Ismail a murit, Ibrahim a venit, după ce Ismail se căsătorise, pentru a-și vizita familia lăsată acolo, dar nu l-a găsit pe Ismail. A întrebat-o pe soția lui despre el, iar ea a răspuns: «A plecat să ne caute de trai.» Apoi a întrebat-o despre viața și starea lor, iar ea s-a plâns: «Trăim în rău, suntem în strâmtorare și grea suferință.» El i-a spus: «Când vine soțul tău, transmite-i salutul meu și spune-i să schimbe pragul ușii sale.» Când Ismail s-a întors, parcă a simțit ceva și a întrebat: «A venit cineva la voi?» Ea a răspuns: «Da, a venit un bătrân cutare și cutare, m-a întrebat de tine și i-am spus, m-a întrebat cum trăim și i-am spus că suntem în trudă și grea suferință.» El a întrebat: «Ți-a poruncit ceva?» Ea a zis: «Da, mi-a spus să-ți transmit salutul său și să-ți spun să schimbi pragul ușii tale.» El a zis: «Acela a fost tatăl meu și mi-a poruncit să mă despart de tine. Întoarce-te la familia ta.» Astfel, el a divorțat de ea și s-a căsătorit cu alta dintre ei. Ibrahim a stat departe de ei cât a voit Allah, apoi a venit din nou, dar nu l-a găsit pe Ismail. A intrat la soția lui și a întrebat de el. Ea a spus: «A plecat să ne caute de trai.» El a întrebat: «Cum sunteți?» și a întrebat-o despre viața și starea lor. Ea a răspuns: «Suntem bine și în belșug.» Și L-a lăudat pe Allah. El a întrebat: «Ce mâncați?» Ea a zis: «Carne.» El a întrebat: «Ce beți?» Ea a zis: «Apă.» El s-a rugat: «O, Allah! Binecuvântează-le carnea și apa.» Profetul ﷺ a spus: «În acea vreme nu aveau grâne, iar dacă ar fi avut, s-ar fi rugat și pentru ele.» Profetul ﷺ a adăugat: «Nimeni nu poate trăi doar cu acestea două în afara Meccăi fără să sufere.» Apoi el i-a spus soției lui Ismail: «Când vine soțul tău, transmite-i salutul meu și spune-i să păstreze temeinic pragul ușii sale.» Când Ismail a venit, a întrebat: «A venit cineva la voi?» Ea a zis: «Da, a venit un bătrân cu o înfățișare frumoasă» – și l-a lăudat – «m-a întrebat de tine și i-am spus, m-a întrebat cum trăim și i-am spus că suntem bine.» El a întrebat: «Ți-a poruncit ceva?» Ea a zis: «Da, îți transmite salutul său și îți poruncește să păstrezi temeinic pragul ușii tale.» El a zis: «Acela a fost tatăl meu, iar tu ești pragul. Mi-a poruncit să te păstrez.» Apoi a stat departe de ei cât a voit Allah, după care a venit din nou. Ismail își cioplea săgețile sub un copac aproape de Zamzam. Când l-a văzut, s-a ridicat spre el și s-au comportat cum face un tată cu fiul său și un fiu cu tatăl său. Apoi Ibrahim a spus: «O, Ismail! Allah mi-a poruncit un lucru.» El a răspuns: «Fă ceea ce ți-a poruncit Domnul tău.» Ibrahim a întrebat: «Mă vei ajuta?» El a zis: «Te voi ajuta.» Ibrahim a spus: «Allah mi-a poruncit să construiesc aici o Casă» și a arătat spre o ridicătură de pământ mai înaltă decât împrejurimile. Atunci au ridicat temeliele Casei. Ismail aducea pietrele, iar Ibrahim zidea. Când zidul s-a înălțat, Ismail a adus această piatră și a pus-o pentru el. Ibrahim s-a urcat pe ea și continua să zidească, în timp ce Ismail îi dădea pietrele, amândoi spunând: {Doamne al nostru! Primește de la noi, căci Tu ești Cel care Aude totul, Știutorul.} Au continuat să zidească ocolind Casa, spunând: {Doamne al nostru! Primește de la noi, căci Tu ești Cel care Aude totul, Știutorul.}
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Allah le-a purtat de grijă lui Hajar și lui Isma'il și i-a îndrumat să construiască Ka'ba.
Încrederea în Allah, însoțită de eforturile pe care le putem face.
Parcurgerea de șapte ori a distanței dintre as-Safa și al-Marwa, ca parte a pelerinajului hadj și a umrei.
O metaforă prin care Ibrahim ﷺ și-a îndemnat fiul să-și încheie sau să-și păstreze căsnicia.
Învățații văd în povestea lui Hajar un exemplu de încredere în Allah însoțită de strădanie: ea a căutat ajutor și a alergat între dealuri, iar apoi Allah i-a oferit cele necesare. Sa'i comemorează fapta ei și face parte din ritualurile hadjului și umrei. Povestea subliniază, de asemenea, că părinții trebuie să-și îndemne copiii la ascultarea de Allah și că actele de adorare, precum construirea Ka'bei, trebuie săvârșite cu smerenie și cu rugăciunea ca ele să fie acceptate.
- Încrede-te în Allah, dar fă și tu pașii îngăduiți pentru a căuta ajutor și soluții.
- Cere-I lui Allah binecuvântare în mijloacele de trai și mulțumește-I atunci când situația ta este bună.
- Colaborați pentru scopuri bune și cereți-I lui Allah să vă accepte strădaniile.
Această relatare din același capitol tratează, de asemenea, istoria lui Ibrahim și a familiei sale.
Sahih al-Bukhari · #3365 (Sahih)Această relatare se leagă de construirea Casei de către Ibrahim și Isma'il.
40 Hadith van an-Nawawi · #19 (Sahih)Acest hadis ne învață să ne încredem în Allah și, totodată, să facem pașii potriviți, așa cum a făcut Hajar.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.