Sahih al-Bukhari, hadithul 3365
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ، حَدَّثَنَا أَبُو عَامِرٍ عَبْدُ الْمَلِكِ بْنُ عَمْرٍو، قَالَ حَدَّثَنَا إِبْرَاهِيمُ بْنُ نَافِعٍ، عَنْ كَثِيرِ بْنِ كَثِيرٍ، عَنْ سَعِيدِ بْنِ جُبَيْرٍ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهما ـ قَالَ لَمَّا كَانَ بَيْنَ إِبْرَاهِيمَ وَبَيْنَ أَهْلِهِ مَا كَانَ، خَرَجَ بِإِسْمَاعِيلَ وَأُمِّ إِسْمَاعِيلَ، وَمَعَهُمْ شَنَّةٌ فِيهَا مَاءٌ، فَجَعَلَتْ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ تَشْرَبُ مِنَ الشَّنَّةِ فَيَدِرُّ لَبَنُهَا عَلَى صَبِيِّهَا حَتَّى قَدِمَ مَكَّةَ، فَوَضَعَهَا تَحْتَ دَوْحَةٍ، ثُمَّ رَجَعَ إِبْرَاهِيمُ إِلَى أَهْلِهِ، فَاتَّبَعَتْهُ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ، حَتَّى لَمَّا بَلَغُوا كَدَاءً نَادَتْهُ مِنْ وَرَائِهِ يَا إِبْرَاهِيمُ إِلَى مَنْ تَتْرُكُنَا قَالَ إِلَى اللَّهِ. قَالَتْ رَضِيتُ بِاللَّهِ. قَالَ فَرَجَعَتْ فَجَعَلَتْ تَشْرَبُ مِنَ الشَّنَّةِ وَيَدِرُّ لَبَنُهَا عَلَى صَبِيِّهَا، حَتَّى لَمَّا فَنِيَ الْمَاءُ قَالَتْ لَوْ ذَهَبْتُ فَنَظَرْتُ لَعَلِّي أُحِسُّ أَحَدًا. قَالَ فَذَهَبَتْ فَصَعِدَتِ الصَّفَا فَنَظَرَتْ وَنَظَرَتْ هَلْ تُحِسُّ أَحَدًا فَلَمْ تُحِسَّ أَحَدًا، فَلَمَّا بَلَغَتِ الْوَادِيَ سَعَتْ وَأَتَتِ الْمَرْوَةَ فَفَعَلَتْ ذَلِكَ أَشْوَاطًا، ثُمَّ قَالَتْ لَوْ ذَهَبْتُ فَنَظَرْتُ مَا فَعَلَ ـ تَعْنِي الصَّبِيَّ ـ فَذَهَبَتْ فَنَظَرَتْ، فَإِذَا هُوَ عَلَى حَالِهِ كَأَنَّهُ يَنْشَغُ لِلْمَوْتِ، فَلَمْ تُقِرَّهَا نَفْسُهَا، فَقَالَتْ لَوْ ذَهَبْتُ فَنَظَرْتُ لَعَلِّي أُحِسُّ أَحَدًا، فَذَهَبَتْ فَصَعِدَتِ الصَّفَا فَنَظَرَتْ وَنَظَرَتْ فَلَمْ تُحِسَّ أَحَدًا، حَتَّى أَتَمَّتْ سَبْعًا، ثُمَّ قَالَتْ لَوْ ذَهَبْتُ فَنَظَرْتُ مَا فَعَلَ، فَإِذَا هِيَ بِصَوْتٍ فَقَالَتْ أَغِثْ إِنْ كَانَ عِنْدَكَ خَيْرٌ. فَإِذَا جِبْرِيلُ، قَالَ فَقَالَ بِعَقِبِهِ هَكَذَا، وَغَمَزَ عَقِبَهُ عَلَى الأَرْضِ، قَالَ فَانْبَثَقَ الْمَاءُ، فَدَهَشَتْ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ فَجَعَلَتْ تَحْفِزُ. قَالَ فَقَالَ أَبُو الْقَاسِمِ صلى الله عليه وسلم " لَوْ تَرَكَتْهُ كَانَ الْمَاءُ ظَاهِرًا ". قَالَ فَجَعَلَتْ تَشْرَبُ مِنَ الْمَاءِ، وَيَدِرُّ لَبَنُهَا عَلَى صَبِيِّهَا ـ قَالَ ـ فَمَرَّ نَاسٌ مِنْ جُرْهُمَ بِبَطْنِ الْوَادِي، فَإِذَا هُمْ بِطَيْرٍ، كَأَنَّهُمْ أَنْكَرُوا ذَاكَ، وَقَالُوا مَا يَكُونُ الطَّيْرُ إِلاَّ عَلَى مَاءٍ. فَبَعَثُوا رَسُولَهُمْ، فَنَظَرَ فَإِذَا هُمْ بِالْمَاءِ، فَأَتَاهُمْ فَأَخْبَرَهُمْ فَأَتَوْا إِلَيْهَا، فَقَالُوا يَا أُمَّ إِسْمَاعِيلَ، أَتَأْذَنِينَ لَنَا أَنْ نَكُونَ مَعَكِ أَوْ نَسْكُنَ مَعَكِ فَبَلَغَ ابْنُهَا فَنَكَحَ فِيهِمُ امْرَأَةً، قَالَ ثُمَّ إِنَّهُ بَدَا لإِبْرَاهِيمَ فَقَالَ لأَهْلِهِ إِنِّي مُطَّلِعٌ تَرِكَتِي. قَالَ فَجَاءَ فَسَلَّمَ فَقَالَ أَيْنَ إِسْمَاعِيلُ فَقَالَتِ امْرَأَتُهُ ذَهَبَ يَصِيدُ. قَالَ قُولِي لَهُ إِذَا جَاءَ غَيِّرْ عَتَبَةَ بَابِكَ. فَلَمَّا جَاءَ أَخْبَرَتْهُ قَالَ أَنْتِ ذَاكِ فَاذْهَبِي إِلَى أَهْلِكِ. قَالَ ثُمَّ إِنَّهُ بَدَا لإِبْرَاهِيمَ فَقَالَ لأَهْلِهِ إِنِّي مُطَّلِعٌ تَرِكَتِي. قَالَ فَجَاءَ فَقَالَ أَيْنَ إِسْمَاعِيلُ فَقَالَتِ امْرَأَتُهُ ذَهَبَ يَصِيدُ، فَقَالَتْ أَلاَ تَنْزِلُ فَتَطْعَمَ وَتَشْرَبَ فَقَالَ وَمَا طَعَامُكُمْ وَمَا شَرَابُكُمْ قَالَتْ طَعَامُنَا اللَّحْمُ، وَشَرَابُنَا الْمَاءُ. قَالَ اللَّهُمَّ بَارِكْ لَهُمْ فِي طَعَامِهِمْ وَشَرَابِهِمْ. قَالَ فَقَالَ أَبُو الْقَاسِمِ صلى الله عليه وسلم " بَرَكَةٌ بِدَعْوَةِ إِبْرَاهِيمَ ". قَالَ ثُمَّ إِنَّهُ بَدَا لإِبْرَاهِيمَ فَقَالَ لأَهْلِهِ إِنِّي مُطَّلِعٌ تَرِكَتِي. فَجَاءَ فَوَافَقَ إِسْمَاعِيلَ مِنْ وَرَاءِ زَمْزَمَ، يُصْلِحُ نَبْلاً لَهُ، فَقَالَ يَا إِسْمَاعِيلُ، إِنَّ رَبَّكَ أَمَرَنِي أَنْ أَبْنِيَ لَهُ بَيْتًا. قَالَ أَطِعْ رَبَّكَ. قَالَ إِنَّهُ قَدْ أَمَرَنِي أَنْ تُعِينَنِي عَلَيْهِ. قَالَ إِذًا أَفْعَلَ. أَوْ كَمَا قَالَ. قَالَ فَقَامَا فَجَعَلَ إِبْرَاهِيمُ يَبْنِي، وَإِسْمَاعِيلُ يُنَاوِلُهُ الْحِجَارَةَ، وَيَقُولاَنِ {رَبَّنَا تَقَبَّلْ مِنَّا إِنَّكَ أَنْتَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ} قَالَ حَتَّى ارْتَفَعَ الْبِنَاءُ وَضَعُفَ الشَّيْخُ عَلَى نَقْلِ الْحِجَارَةِ، فَقَامَ عَلَى حَجَرِ الْمَقَامِ، فَجَعَلَ يُنَاوِلُهُ الْحِجَارَةَ، وَيَقُولاَنِ {رَبَّنَا تَقَبَّلْ مِنَّا إِنَّكَ أَنْتَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ }.
Ne-a relatat Abdullah ibn Muhammad, ne-a relatat Abu Amir Abd al-Malik ibn Amr, care a spus: Ne-a relatat Ibrahim ibn Nafi', de la Kathir ibn Kathir, de la Sa'id ibn Jubair, de la Ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de amândoi – care a spus: Când au apărut neînțelegeri între Ibrahim și familia sa, el a plecat cu Ismail și cu mama lui Ismail, având cu ei o burdufă cu apă. Mama lui Ismail bea din burdufă pentru ca laptele ei să curgă din belșug pentru pruncul său, până când au ajuns la Mecca. El a așezat-o sub un copac, apoi Ibrahim s-a întors la familia sa. Mama lui Ismail l-a urmat și, când au ajuns la Kada', l-a strigat din spate:
„O, Ibrahim! În grija cui ne lași?” El a răspuns: „În grija lui Allah.” Ea a spus: „Sunt mulțumită cu Allah.” Apoi s-a întors și a continuat să bea din burdufă, iar laptele ei curgea pentru pruncul său, până când apa s-a terminat. Atunci ea și-a spus: „Dacă aș merge să caut, poate voi zări pe cineva.” A mers și a urcat pe Safa, privind împrejur să vadă dacă zărește pe cineva, dar nu a văzut pe nimeni. Când a coborât în vale, a alergat până la Marwa și a făcut aceasta de mai multe ori. Apoi și-a spus: „Dacă aș merge să văd ce s-a întâmplat cu copilul.” S-a dus și l-a găsit zvârcolindu-se ca și cum ar fi fost pe moarte. Nu a putut suporta să-l vadă așa și și-a spus: „Dacă aș merge să caut, poate voi zări pe cineva.” A mers și a urcat din nou pe Safa, privind îndelung, dar nu a zărit pe nimeni, până când a completat șapte ture. Apoi și-a spus: „Dacă aș merge să văd ce s-a întâmplat cu el.” Atunci a auzit un glas și a spus: „Ajută-ne, dacă poți oferi vreun ajutor!” Și iată că era Jibril. Acesta a lovit pământul cu călcâiul său – și naratorul a făcut un gest similar lovind pământul cu călcâiul – și apa a țâșnit. Mama lui Ismail a fost uimită și a început să adune apa grăbit. Abu al-Qasim ﷺ a spus: „Dacă ar fi lăsat-o în pace, apa ar fi curs la suprafață.” Ea a început să bea din apă, iar laptele ei curgea din nou pentru pruncul său. Apoi, niște oameni din tribul Jurhum treceau prin vale și au zărit niște păsări; mirați, au spus: „Păsările nu stau decât unde este apă.” Au trimis un cercetaș care a găsit apa și s-a întors să le vestească. Ei au venit la ea și au spus: „O, mamă a lui Ismail! Ne îngădui să fim alături de tine sau să locuim cu tine?” Astfel, ei au rămas acolo, iar fiul ei a crescut și s-a căsătorit cu o femeie dintre ei. Mai târziu, Ibrahim a simțit dorința de a-și vizita familia lăsată acolo și i-a spus soției sale: „Mă duc să-mi verific urmașii.” A ajuns, a salutat și a întrebat: „Unde este Ismail?” Soția acestuia a răspuns: „A plecat la vânătoare.” El a spus: „Când vine, spune-i să schimbe pragul casei tale.” Când Ismail s-a întors, ea i-a transmis mesajul, iar el a spus: „Tu ești acel prag; mergi la familia ta.” Din nou, Ibrahim a simțit dorința de a-și vizita familia și i-a spus soției sale. A venit și a întrebat: „Unde este Ismail?” Soția acestuia a răspuns: „A plecat la vânătoare”, apoi a adăugat: „Nu vrei să te oprești să mănânci și să bei?” El a întrebat: „Ce mâncare și ce băutură aveți?” Ea a răspuns: „Mâncarea noastră este carnea, iar băutura noastră este apa.” El a spus: „O, Allah! Binecuvântează-le mâncarea și băutura.” Abu al-Qasim ﷺ a spus: „Aceasta este binecuvântarea datorată rugăciunii lui Ibrahim.” Pentru a treia oară, Ibrahim a dorit să-și viziteze familia și i-a spus soției sale. A venit și l-a găsit pe Ismail în spatele fântânii Zamzam, reparându-și săgețile. I-a spus: „O, Ismail! Domnul tău mi-a poruncit să-I zidesc o Casă.” Ismail a răspuns: „Ascultă de Domnul tău.” Ibrahim a spus: „Mi-a poruncit să mă ajuți și tu.” Ismail a răspuns: „Atunci voi face aceasta.” Sau cuvinte similare. S-au ridicat amândoi; Ibrahim zidea, iar Ismail îi întindea pietrele, spunând amândoi: {Doamne al nostru, acceptă de la noi, căci Tu ești Cel Care Aude totul, Știutorul tuturor lucrurilor}. Când zidul s-a înălțat și bătrânul nu a mai putut ridica pietrele, a urcat pe Piatra Maqam, iar Ismail continua să-i întindă pietrele, spunând amândoi: {Doamne al nostru, acceptă de la noi, căci Tu ești Cel Care Aude totul, Știutorul tuturor lucrurilor}.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Allah le-a asigurat cele necesare lui Hajar și lui Isma’il, apoi i-a lăsat să construiască împreună Casa.
Două coline din Mecca, între care Hajar a căutat ajutor și apă. Sa’i din timpul Hajjului și Umrei comemorează drumul ei.
Izvorul din Mecca care, potrivit relatării, a țâșnit în mod miraculos lângă Isma’il.
Piatra pe care a stat Ibrahim când a înălțat Ka’ba.
Învățații clasici deduc de aici că tawakkul — încrederea în Allah — merge mână în mână cu acțiunea: Hajar s-a încrezut în Allah și a căutat în mod activ ajutor, iar Ibrahim și Isma’il au lucrat împreună la construirea Ka’bei. Sa’i între Safa și Marwa este o parte obligatorie a Hajjului și Umrei. Rugăciunea lui Ibrahim îi învață pe credincioși să-și încredințeze faptele lui Allah și să-I ceară să le accepte. Pasajul despre prima soție a lui Isma’il este considerat de învățați și un indiciu că soții trebuie să se poarte unul cu altul cu bunătate și recunoștință.
- Încrede-te în Allah și, în același timp, fă pași concreți când te confrunți cu o problemă.
- Cere-I lui Allah să-ți accepte faptele bune, în loc să te bazezi doar pe propriul efort.
- Poartă-te cu familia cu recunoștință și apreciere; buna purtare contribuie la liniștea și binecuvântarea din casă.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.