Sahih al-Bukhari, hadithul 4340
Relatat de Ali ibn Abi Talib. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ali ibn Abi Talib
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا مُسَدَّدٌ، حَدَّثَنَا عَبْدُ الْوَاحِدِ، حَدَّثَنَا الأَعْمَشُ، قَالَ حَدَّثَنِي سَعْدُ بْنُ عُبَيْدَةَ، عَنْ أَبِي عَبْدِ الرَّحْمَنِ، عَنْ عَلِيٍّ ـ رضى الله عنه ـ قَالَ بَعَثَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم سَرِيَّةً فَاسْتَعْمَلَ رَجُلاً مِنَ الأَنْصَارِ، وَأَمَرَهُمْ أَنْ يُطِيعُوهُ، فَغَضِبَ فَقَالَ أَلَيْسَ أَمَرَكُمُ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم أَنْ تُطِيعُونِي. قَالُوا بَلَى. قَالَ فَاجْمَعُوا لِي حَطَبًا. فَجَمَعُوا، فَقَالَ أَوْقِدُوا نَارًا. فَأَوْقَدُوهَا، فَقَالَ ادْخُلُوهَا. فَهَمُّوا، وَجَعَلَ بَعْضُهُمْ يُمْسِكُ بَعْضًا، وَيَقُولُونَ فَرَرْنَا إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم مِنَ النَّارِ. فَمَا زَالُوا حَتَّى خَمَدَتِ النَّارُ، فَسَكَنَ غَضَبُهُ، فَبَلَغَ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ " لَوْ دَخَلُوهَا مَا خَرَجُوا مِنْهَا إِلَى يَوْمِ الْقِيَامَةِ، الطَّاعَةُ فِي الْمَعْرُوفِ ".
Ne-a relatat Musaddad, ne-a relatat Abdul-Wahid, ne-a relatat Al-A'maș, care a spus: Mi-a relatat Sa'd ibn Ubaida, de la Abu Abdur-Rahman, de la Ali – Allah să fie mulțumit de el – care a spus: Profetul ﷺ a trimis o expediție militară și l-a numit comandant pe un bărbat dintre Ansari, poruncindu-le soldaților să i se supună. Acesta s-a mâniat și le-a zis:
„Nu v-a poruncit Profetul ﷺ să mă ascultați?” Ei au răspuns: „Ba da.” El a zis: „Atunci adunați-mi lemne de foc.” Ei le-au adunat, iar el a spus: „Aprindeți un foc.” L-au aprins, iar el a poruncit: „Intrați în el!” Ei erau pe cale să o facă, însă începură să se țină unii pe alții, spunând: „Am fugit la Profetul ﷺ tocmai ca să scăpăm de Foc!” Au continuat astfel până când focul s-a stins, iar mânia comandantului s-a potolit. Când vestea a ajuns la Profetul ﷺ, acesta a spus: «Dacă ar fi intrat în el, nu ar mai fi ieșit niciodată până în Ziua Învierii. Ascultarea este doar în ceea ce este bine.»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Supunerea față de un conducător se aplică numai în ceea ce este bun.
O expediție militară la care Profetul ﷺ nu a participat personal.
Locuitorii Medinei care i-au sprijinit pe Profetul ﷺ și pe musulmanii veniți din Mecca.
Ceea ce este bun, legitim și în acord cu îndrumările lui Allah.
Învățații clasici deduc de aici că supunerea față de un comandant desemnat este obligatorie în limitele binelui, dar nu și atunci când ordinul este păcătos sau vătămător. Comandantul nu are voie să-și folosească autoritatea pentru a-i constrânge pe oameni să nu se supună lui Allah. Cele patru școli juridice sunnite recunosc acest principiu: supunerea față de autoritate nu este necondiționată și nu se aplică unui ordin de a păcătui.
- Urmează îndrumările rezonabile și legitime ale celor responsabili, dar refuză calm un ordin care duce la păcat.
- Folosește autoritatea pentru a-i proteja și a-i sluji pe oameni, nu pentru a-ți descărca furia sau a-ți impune puterea.
- Dacă un ordin este nelegitim, explică liniștit de ce nu îl poți îndeplini și caută o cale responsabilă de a discuta neînțelegerea.
Această relatare ne învață că lucrurile interzise trebuie evitate, iar poruncile trebuie împlinite după posibilități; împreună, ele subliniază că obligațiile religioase au limite clare.
Sahih al-Bukhari · #4341 (Sahih)În această relatare, Profetul ﷺ trimite administratori în Yemen și le împarte responsabilitățile, ceea ce se leagă de tema supunerii și a autorității.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.