Sahih al-Bukhari, hadithul 4552
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la al‑Bukhari înapoi la Ibn Abu Mulayka
- 1Nasr ibn Ali ibn Nasri-a relatat lui al‑Bukhariنَصْرُ بْنُ عَلِيِّ بْنِ نَصْرٍ
- 2Abdullah ibn Dawudعَبْدُ اللَّهِ بْنُ دَاوُدَ
- 3Ibn Jurayjابْنِ جُرَيْجٍ
- 4Ibn Abu Mulaykaابْنِ أَبِي مُلَيْكَةَ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا نَصْرُ بْنُ عَلِيِّ بْنِ نَصْرٍ، حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ دَاوُدَ، عَنِ ابْنِ جُرَيْجٍ، عَنِ ابْنِ أَبِي مُلَيْكَةَ، أَنَّ امْرَأَتَيْنِ، كَانَتَا تَخْرِزَانِ فِي بَيْتٍ ـ أَوْ فِي الْحُجْرَةِ ـ فَخَرَجَتْ إِحْدَاهُمَا وَقَدْ أُنْفِذَ بِإِشْفًى فِي كَفِّهَا، فَادَّعَتْ عَلَى الأُخْرَى، فَرُفِعَ إِلَى ابْنِ عَبَّاسٍ، فَقَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " لَوْ يُعْطَى النَّاسُ بِدَعْوَاهُمْ لَذَهَبَ دِمَاءُ قَوْمٍ وَأَمْوَالُهُمْ ". ذَكِّرُوهَا بِاللَّهِ وَاقْرَءُوا عَلَيْهَا {إِنَّ الَّذِينَ يَشْتَرُونَ بِعَهْدِ اللَّهِ}. فَذَكَّرُوهَا فَاعْتَرَفَتْ، فَقَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم " الْيَمِينُ عَلَى الْمُدَّعَى عَلَيْهِ ".
Ne-a relatat Nasr ibn Ali ibn Nasr, ne-a relatat Abdullah ibn Dawud, de la Ibn Juraij, de la Ibn Abu Mulaika: Două femei coseau încălțăminte într-o casă – sau într-o cameră – când una dintre ele a ieșit cu un ac de cusut înfipt în palmă și a dat-o în judecată pe cealaltă. Pricina a fost adusă înaintea lui Ibn Abbas, care a spus:
„Mesagerul lui Allah ﷺ a zis: «Dacă oamenilor li s-ar da tot ce pretind, s-ar pierde sângele și averile multor oameni.»” Apoi a poruncit: „Aduceți-i aminte de Allah și recitați-i versetul: «Cei ce vând legământul lui Allah...»”. Ea a fost mustrată astfel și a mărturisit adevărul. Atunci Ibn Abbas a spus: „Profetul ﷺ a zis: «Jurământul revine celui pârât.»”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
O acuzație singură nu este suficientă: este nevoie de dovezi, iar pârâtului i se cere să jure.
Unealtă ascuțită folosită la cusutul încălțămintei.
Persoana împotriva căreia a fost formulată o acuzație sau o acțiune în justiție.
O declarație solemnă prin care cineva Îl invocă pe Allah ca martor.
Învățații clasici deduc de aici principiul juridic potrivit căruia reclamantul trebuie să aducă dovezi; dacă acestea lipsesc, pârâtului i se poate cere să depună jurământ. Jurământul nu înlocuiește dovezile disponibile și servește la împiedicarea pretențiilor neîntemeiate. Școlile juridice recunosc acest principiu, deși diferă în privința aplicării lui în anumite tipuri de cauze. Ibn Abbas i-a amintit femeii și de Allah, precum și de avertismentul din Coran 3:77 împotriva folosirii în mod mincinos a unui jurământ pentru câștiguri lumești.
- Nu acuza pe nimeni fără indicii concrete și oferă-i celeilalte persoane ocazia de a răspunde.
- Într-un conflict, consemnează cu grijă faptele și caută un mediator competent și imparțial.
- Nu depune niciodată un jurământ fals pentru a obține bunuri, avantaje sau câștig de cauză.
Această relatare sahih menționează situații în care viața unui musulman este protejată; ea subliniază gravitatea nedreptății împotriva vieții și a siguranței fizice.
Sahih al-Bukhari · #4477 (Sahih)Această relatare sahih tratează gravitatea vărsării nelegiuite de sânge și se leagă de avertismentul împotriva acuzațiilor neîntemeiate.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.