Sahih al-Bukhari, hadithul 4553
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي إِبْرَاهِيمُ بْنُ مُوسَى، عَنْ هِشَامٍ، عَنْ مَعْمَرٍ،. وَحَدَّثَنِي عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ، حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، عَنِ الزُّهْرِيِّ، قَالَ أَخْبَرَنِي عُبَيْدُ اللَّهِ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ، قَالَ حَدَّثَنِي ابْنُ عَبَّاسٍ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبُو سُفْيَانَ، مِنْ فِيهِ إِلَى فِيَّ قَالَ انْطَلَقْتُ فِي الْمُدَّةِ الَّتِي كَانَتْ بَيْنِي وَبَيْنَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ـ قَالَ ـ فَبَيْنَا أَنَا بِالشَّأْمِ إِذْ جِيءَ بِكِتَابٍ مِنَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم إِلَى هِرَقْلَ قَالَ وَكَانَ دِحْيَةُ الْكَلْبِيُّ جَاءَ بِهِ فَدَفَعَهُ إِلَى عَظِيمِ بُصْرَى، فَدَفَعَهُ عَظِيمُ بُصْرَى إِلَى ـ هِرَقْلَ ـ قَالَ فَقَالَ هِرَقْلُ هَلْ هَا هُنَا أَحَدٌ مِنْ قَوْمِ هَذَا الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ فَقَالُوا نَعَمْ. قَالَ فَدُعِيتُ فِي نَفَرٍ مِنْ قُرَيْشٍ فَدَخَلْنَا عَلَى هِرَقْلَ، فَأُجْلِسْنَا بَيْنَ يَدَيْهِ فَقَالَ أَيُّكُمْ أَقْرَبُ نَسَبًا مِنْ هَذَا الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ فَقَالَ أَبُو سُفْيَانَ فَقُلْتُ أَنَا. فَأَجْلَسُونِي بَيْنَ يَدَيْهِ، وَأَجْلَسُوا أَصْحَابِي خَلْفِي، ثُمَّ دَعَا بِتُرْجُمَانِهِ فَقَالَ قُلْ لَهُمْ إِنِّي سَائِلٌ هَذَا عَنْ هَذَا الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ، فَإِنْ كَذَبَنِي فَكَذِّبُوهُ. قَالَ أَبُو سُفْيَانَ وَايْمُ اللَّهِ، لَوْلاَ أَنْ يُؤْثِرُوا عَلَىَّ الْكَذِبَ لَكَذَبْتُ. ثُمَّ قَالَ لِتُرْجُمَانِهِ سَلْهُ كَيْفَ حَسَبُهُ فِيكُمْ قَالَ قُلْتُ هُوَ فِينَا ذُو حَسَبٍ. قَالَ فَهَلْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مَلِكٌ قَالَ قُلْتُ لاَ. قَالَ فَهَلْ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ بِالْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ قُلْتُ لاَ. قَالَ أَيَتَّبِعُهُ أَشْرَافُ النَّاسِ أَمْ ضُعَفَاؤُهُمْ قَالَ قُلْتُ بَلْ ضُعَفَاؤُهُمْ. قَالَ يَزِيدُونَ أَوْ يَنْقُصُونَ قَالَ قُلْتُ لاَ بَلْ يَزِيدُونَ. قَالَ هَلْ يَرْتَدُّ أَحَدٌ مِنْهُمْ عَنْ دِينِهِ، بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَ فِيهِ، سَخْطَةً لَهُ قَالَ قُلْتُ لاَ. قَالَ فَهَلْ قَاتَلْتُمُوهُ قَالَ قُلْتُ نَعَمْ. قَالَ فَكَيْفَ كَانَ قِتَالُكُمْ إِيَّاهُ قَالَ قُلْتُ تَكُونُ الْحَرْبُ بَيْنَنَا وَبَيْنَهُ سِجَالاً، يُصِيبُ مِنَّا وَنُصِيبُ مِنْهُ. قَالَ فَهَلْ يَغْدِرُ قَالَ قُلْتُ لاَ وَنَحْنُ مِنْهُ فِي هَذِهِ الْمُدَّةِ لاَ نَدْرِي مَا هُوَ صَانِعٌ فِيهَا. قَالَ وَاللَّهِ مَا أَمْكَنَنِي مِنْ كَلِمَةٍ أُدْخِلُ فِيهَا شَيْئًا غَيْرَ هَذِهِ. قَالَ فَهَلْ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ أَحَدٌ قَبْلَهُ قُلْتُ لاَ. ثُمَّ قَالَ لِتُرْجُمَانِهِ قُلْ لَهُ إِنِّي سَأَلْتُكَ عَنْ حَسَبِهِ فِيكُمْ، فَزَعَمْتَ أَنَّهُ فِيكُمْ ذُو حَسَبٍ، وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ تُبْعَثُ فِي أَحْسَابِ قَوْمِهَا، وَسَأَلْتُكَ هَلْ كَانَ فِي آبَائِهِ مَلِكٌ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ فَقُلْتُ لَوْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مَلِكٌ قُلْتُ رَجُلٌ يَطْلُبُ مُلْكَ آبَائِهِ، وَسَأَلْتُكَ عَنْ أَتْبَاعِهِ أَضُعَفَاؤُهُمْ أَمْ أَشْرَافُهُمْ فَقُلْتَ بَلْ ضُعَفَاؤُهُمْ، وَهُمْ أَتْبَاعُ الرُّسُلِ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ بِالْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، فَعَرَفْتُ أَنَّهُ لَمْ يَكُنْ لِيَدَعَ الْكَذِبَ عَلَى النَّاسِ ثُمَّ يَذْهَبَ فَيَكْذِبَ عَلَى اللَّهِ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَرْتَدُّ أَحَدٌ مِنْهُمْ عَنْ دِينِهِ بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَ فِيهِ سَخْطَةً لَهُ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، وَكَذَلِكَ الإِيمَانُ إِذَا خَالَطَ بَشَاشَةَ الْقُلُوبِ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَزِيدُونَ أَمْ يَنْقُصُونَ فَزَعَمْتَ أَنَّهُمْ يَزِيدُونَ، وَكَذَلِكَ الإِيمَانُ حَتَّى يَتِمَّ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ قَاتَلْتُمُوهُ فَزَعَمْتَ أَنَّكُمْ قَاتَلْتُمُوهُ فَتَكُونُ الْحَرْبُ بَيْنَكُمْ وَبَيْنَهُ سِجَالاً، يَنَالُ مِنْكُمْ وَتَنَالُونَ مِنْهُ، وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ تُبْتَلَى، ثُمَّ تَكُونُ لَهُمُ الْعَاقِبَةُ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَغْدِرُ فَزَعَمْتَ أَنَّهُ لاَ يَغْدِرُ، وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ لاَ تَغْدِرُ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ قَالَ أَحَدٌ هَذَا الْقَوْلَ قَبْلَهُ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ، فَقُلْتُ لَوْ كَانَ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ أَحَدٌ قَبْلَهُ قُلْتُ رَجُلٌ ائْتَمَّ بِقَوْلٍ قِيلَ قَبْلَهُ. قَالَ ثُمَّ قَالَ بِمَ يَأْمُرُكُمْ قَالَ قُلْتُ يَأْمُرُنَا بِالصَّلاَةِ وَالزَّكَاةِ وَالصِّلَةِ وَالْعَفَافِ. قَالَ إِنْ يَكُ مَا تَقُولُ فِيهِ حَقًّا فَإِنَّهُ نَبِيٌّ، وَقَدْ كُنْتُ أَعْلَمُ أَنَّهُ خَارِجٌ، وَلَمْ أَكُ أَظُنُّهُ مِنْكُمْ، وَلَوْ أَنِّي أَعْلَمُ أَنِّي أَخْلُصُ إِلَيْهِ لأَحْبَبْتُ لِقَاءَهُ، وَلَوْ كُنْتُ عِنْدَهُ لَغَسَلْتُ عَنْ قَدَمَيْهِ، وَلَيَبْلُغَنَّ مُلْكُهُ مَا تَحْتَ قَدَمَىَّ. قَالَ ثُمَّ دَعَا بِكِتَابِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَرَأَهُ، فَإِذَا فِيهِ " بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ مِنْ مُحَمَّدٍ رَسُولِ اللَّهِ، إِلَى هِرَقْلَ عَظِيمِ الرُّومِ، سَلاَمٌ عَلَى مَنِ اتَّبَعَ الْهُدَى، أَمَّا بَعْدُ، فَإِنِّي أَدْعُوكَ بِدِعَايَةِ الإِسْلاَمِ، أَسْلِمْ تَسْلَمْ، وَأَسْلِمْ يُؤْتِكَ اللَّهُ أَجْرَكَ مَرَّتَيْنِ، فَإِنْ تَوَلَّيْتَ فَإِنَّ عَلَيْكَ إِثْمَ الأَرِيسِيِّينَ، وَ{يَا أَهْلَ الْكِتَابِ تَعَالَوْا إِلَى كَلِمَةٍ سَوَاءٍ بَيْنَنَا وَبَيْنَكُمْ أَنْ لاَ نَعْبُدَ إِلاَّ اللَّهَ} إِلَى قَوْلِهِ {اشْهَدُوا بِأَنَّا مُسْلِمُونَ}". فَلَمَّا فَرَغَ مِنْ قِرَاءَةِ الْكِتَابِ ارْتَفَعَتِ الأَصْوَاتُ عِنْدَهُ، وَكَثُرَ اللَّغَطُ، وَأُمِرَ بِنَا فَأُخْرِجْنَا قَالَ فَقُلْتُ لأَصْحَابِي حِينَ خَرَجْنَا لَقَدْ أَمِرَ أَمْرُ ابْنِ أَبِي كَبْشَةَ، أَنَّهُ لَيَخَافُهُ مَلِكُ بَنِي الأَصْفَرِ فَمَا زِلْتُ مُوقِنًا بِأَمْرِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَنَّهُ سَيَظْهَرُ حَتَّى أَدْخَلَ اللَّهُ عَلَىَّ الإِسْلاَمَ. قَالَ الزُّهْرِيُّ فَدَعَا هِرَقْلُ عُظَمَاءَ الرُّومِ فَجَمَعَهُمْ فِي دَارٍ لَهُ فَقَالَ يَا مَعْشَرَ الرُّومِ، هَلْ لَكُمْ فِي الْفَلاَحِ وَالرَّشَدِ آخِرَ الأَبَدِ، وَأَنْ يَثْبُتَ لَكُمْ مُلْكُكُمْ قَالَ فَحَاصُوا حَيْصَةَ حُمُرِ الْوَحْشِ إِلَى الأَبْوَابِ، فَوَجَدُوهَا قَدْ غُلِقَتْ، فَقَالَ عَلَىَّ بِهِمْ. فَدَعَا بِهِمْ فَقَالَ إِنِّي إِنَّمَا اخْتَبَرْتُ شِدَّتَكُمْ عَلَى دِينِكُمْ، فَقَدْ رَأَيْتُ مِنْكُمُ الَّذِي أَحْبَبْتُ. فَسَجَدُوا لَهُ وَرَضُوا عَنْهُ.
Mi-a relatat Ibrahim ibn Musa, de la Hișam, de la Ma'mar. Și mi-a relatat Abdullah ibn Muhammad, ne-a relatat Abdur-Razzaq, ne-a informat Ma'mar, de la Az-Zuhri, care a spus: M-a informat Ubaidullah ibn Abdullah ibn Utba, care a spus: Mi-a relatat Ibn Abbas, care a spus: Mi-a relatat Abu Sufyan, direct din gura lui în gura mea, spunând:
«Am plecat în perioada de armistițiu dintre mine și Mesagerul lui Allah ﷺ. În timp ce eram în Șam, a fost adusă o scrisoare de la Profetul ﷺ către Heraclius.» A spus: «Dihya Al-Kalbi o adusese și o dăduse guvernatorului din Busra, iar acesta o înmânase lui Heraclius.» A spus: «Heraclius a întrebat: „Este aici cineva din neamul acestui om care pretinde că este profet?” Ei au răspuns: „Da.”» A spus: «Am fost chemat împreună cu un grup de oameni din Quraiș și am intrat la Heraclius, fiind așezați în fața lui. El a întrebat: „Care dintre voi este cea mai apropiată rudă a acestui om care pretinde că este profet?”» Abu Sufyan a spus: «Eu am zis: „Eu sunt.” M-au așezat în fața lui, iar pe tovarășii mei i-au așezat în spatele meu. Apoi l-a chemat pe traducătorul său și a spus: „Spune-le că îl voi întreba pe acesta despre acel om care pretinde că este profet. Dacă mă minte, contraziceți-l!”» Abu Sufyan a spus: «Pe Allah, dacă nu m-aș fi temut că tovarășii mei ar fi considerat că mint, aș fi mințit.» Apoi Heraclius i-a spus traducătorului său: «Întreabă-l: Ce statut are familia lui printre voi?» Am răspuns: «Este dintr-o familie nobilă printre noi.» A întrebat: «A fost vreunul dintre strămoșii săi rege?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «L-ați acuzat vreodată de minciună înainte ca el să spună ceea ce a spus?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «Îl urmează nobilii sau oamenii slabi?» Am răspuns: «Mai degrabă cei slabi.» A întrebat: «Numărul lor crește sau scade?» Am răspuns: «Nu, ci crește.» A întrebat: «Se leapădă cineva dintre ei de religia sa după ce a intrat în ea, din nemulțumire?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «V-ați luptat cu el?» Am răspuns: «Da.» A întrebat: «Cum a fost lupta voastră cu el?» Am răspuns: «Războiul dintre noi și el este nedecis; el ne lovește și noi îl lovim.» A întrebat: «Trădează el vreodată?» Am răspuns: «Nu, dar acum suntem într-un armistițiu cu el și nu știm ce va face în această perioadă.» Abu Sufyan a adăugat: «Pe Allah, nu am putut introduce niciun cuvânt împotriva lui în afară de acesta.» Heraclius a întrebat: «A mai spus cineva acest lucru înaintea lui?» Am răspuns: «Nu.» Apoi i-a spus traducătorului său: «Spune-i: Te-am întrebat despre statutul familiei lui printre voi și ai afirmat că este dintr-o familie nobilă; și așa sunt trimișii, sunt aleși dintre familiile nobile ale popoarelor lor. Te-am întrebat dacă vreunul dintre strămoșii săi a fost rege și ai negat; dacă ar fi avut un rege printre strămoși, aș fi spus că este un om care caută să recupereze regatul strămoșilor săi. Te-am întrebat despre urmașii săi, dacă sunt nobili sau săraci, și ai spus că sunt cei săraci, iar aceștia sunt urmașii trimișilor. Te-am întrebat dacă l-ați acuzat de minciună înainte de a spune ceea ce a spus și ai negat; astfel am știut că nu ar fi lăsat minciuna față de oameni pentru a merge apoi să mintă asupra lui Allah. Te-am întrebat dacă cineva dintre ei se leapădă de religia sa după ce a intrat în ea, din nemulțumire, și ai negat; și așa este credința atunci când bucuria ei pătrunde în inimi. Te-am întrebat dacă numărul lor crește sau scade și ai afirmat că crește; și așa este credința până când se desăvârșește. Te-am întrebat dacă v-ați luptat cu el și ai afirmat că da, iar războiul dintre voi este nedecis, lovindu-vă reciproc; și așa sunt trimișii, sunt puși la încercare, iar apoi au parte de biruință finală. Te-am întrebat dacă trădează și ai afirmat că nu; și într-adevăr, trimișii nu trădează. Te-am întrebat dacă a mai spus cineva acest lucru înaintea lui și ai negat; dacă ar fi spus cineva acest lucru înainte, aș fi zis că este un om care imită o vorbire spusă anterior.» Apoi a întrebat: «Ce vă poruncește să faceți?» Am răspuns: «Ne poruncește rugăciunea, zakat-ul, menținerea legăturilor de rudenie și castitatea.» A spus: «Dacă ceea ce spui despre el este adevărat, atunci el este cu adevărat un profet. Știam că va apărea, dar nu credeam că va fi dintre voi. Dacă aș fi știut că pot ajunge la el, aș fi dorit să-l întâlnesc, iar dacă aș fi fost lângă el, i-aș fi spălat picioarele. Și stăpânirea sa va cuprinde cu siguranță ceea ce se află sub tălpile mele.» Apoi a cerut scrisoarea Mesagerului lui Allah ﷺ și a citit-o. În ea scria: „În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. De la Muhammad, Mesagerul lui Allah, către Heraclius, conducătorul romanilor. Pace asupra celui ce urmează Calea cea Dreaptă. Te chem la Islam. Acceptă Islamul și vei fi mântuit; acceptă Islamul și Allah îți va da răsplata ta de două ori. Dar dacă te întorci, asupra ta va fi păcatul supușilor tăi și {O, oameni ai Cărții! Veniți la un cuvânt comun între noi și voi: să nu-L adorăm decât pe Allah...} până la cuvântul Său {...Mărturisiți că noi suntem musulmani}.” Când a terminat de citit scrisoarea, vocile s-au ridicat în jurul lui, s-a iscat mare zarvă, iar noi am primit ordin să ieșim.» Abu Sufyan a spus: «Când am ieșit, le-am spus tovarășilor mei: „Situația fiului lui Abu Kabsha a devenit atât de puternică încât însăși regele Banu Al-Asfar se teme de el.” Și am continuat să fiu convins că Mesagerul lui Allah ﷺ va fi biruitor, până când Allah m-a călăuzit spre Islam.» Az-Zuhri a spus: «Heraclius i-a chemat apoi pe marii demnitari ai romanilor și i-a adunat într-o casă a sa. Le-a spus: „O, romani! Doriți voi izbânda și calea cea dreaptă pentru veșnicie și ca regatul vostru să rămână al vostru?” La auzul acestora, ei s-au repezit spre uși ca asinii sălbatici, dar le-au găsit închise. Heraclius a spus: „Aduceți-i înapoi la mine.” I-a chemat și le-a spus: „V-am pus doar la încercare fermitatea credinței voastre și am văzut la voi ceea ce mi-a plăcut.” Atunci ei s-au prosternat în fața lui și au fost mulțumiți de el.»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Heraclius a recunoscut semnele profeției în Muhammad ﷺ și în mesajul său.
În timpul armistițiului dintre Profetul ﷺ și Quraysh, Heraclius l-a întrebat pe Abu Sufyan în Shām despre Profetul ﷺ, după ce primise scrisoarea acestuia.
Regiunea istorică a Levantului, care include teritorii din actualele Siria și Palestina.
Contribuția caritabilă obligatorie pe care musulmanii o plătesc în anumite condiții.
Supuşii și oamenii de rând pentru care un conducător poartă responsabilitate.
Savanții clasici arată că sinceritatea, o reputație de încredere și statornicia sunt semne care susțin credibilitatea unui profet. Raționamentul lui Heraclius arată, de asemenea, că un căutător al adevărului poate cântări cu grijă dovezile chiar și atunci când martorul din fața sa este un adversar. Scrisoarea Profetului ﷺ arată că daʿwah — chemarea la adorarea lui Allah — se îmbină cu adresarea respectuoasă către conducători. Poruncile sale cuprindeau, de asemenea, adorarea, grija față de familie și castitatea; cele patru școli sunnite de drept analizează asemenea prevederi pe baza surselor mai ample ale legii islamice.
- Fii sincer chiar și atunci când adevărul îl avantajează pe cineva cu care nu ești de acord.
- Cercetează cu atenție afirmațiile și ține seama de caracterul și faptele unei persoane, nu doar de statutul său.
- Îndeamnă-i pe ceilalți cu respect la bine și leagă credința de rugăciune, generozitate și grija față de familie.
Această relatare descrie esența practicii islamice și se leagă de rugăciunile, caritatea și conduita morală despre care Abu Sufyan i-a vorbit lui Heraclius.
Sahih al-Bukhari · #4475 (Sahih)Acest hadith discută chemarea la credință și ajută la plasarea mesajului despre îndrumarea profetică din această relatare în context.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.