Comentariul Profetic asupra Coranului · Sahih al-Bukhari

Sahih al-Bukhari, hadithul 4750

Relatat de Aisha. Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Comentariul Profetic asupra Coranului
صحيح البخاري
Cine a relatat?

Relatat de Aisha

Sahih (de încredere)

Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.

Relatarea

Text arab

حَدَّثَنَا يَحْيَى بْنُ بُكَيْرٍ، حَدَّثَنَا اللَّيْثُ، عَنْ يُونُسَ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، قَالَ أَخْبَرَنِي عُرْوَةُ بْنُ الزُّبَيْرِ، وَسَعِيدُ بْنُ الْمُسَيَّبِ، وَعَلْقَمَةُ بْنُ وَقَّاصٍ، وَعُبَيْدُ اللَّهِ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ بْنِ مَسْعُودٍ، عَنْ حَدِيثِ، عَائِشَةَ ـ رضى الله عنها ـ زَوْجِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم حِينَ قَالَ لَهَا أَهْلُ الإِفْكِ مَا قَالُوا، فَبَرَّأَهَا اللَّهُ مِمَّا قَالُوا وَكُلٌّ حَدَّثَنِي طَائِفَةً مِنَ الْحَدِيثِ، وَبَعْضُ حَدِيثِهِمْ يُصَدِّقُ بَعْضًا، وَإِنْ كَانَ بَعْضُهُمْ أَوْعَى لَهُ مِنْ بَعْضٍ الَّذِي حَدَّثَنِي عُرْوَةُ عَنْ عَائِشَةَ ـ رضى الله عنها ـ أَنَّ عَائِشَةَ ـ رضى الله عنها ـ زَوْجَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَتْ كَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم إِذَا أَرَادَ أَنْ يَخْرُجَ أَقْرَعَ بَيْنَ أَزْوَاجِهِ، فَأَيَّتُهُنَّ خَرَجَ سَهْمُهَا خَرَجَ بِهَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَعَهُ، قَالَتْ عَائِشَةُ فَأَقْرَعَ بَيْنَنَا فِي غَزْوَةٍ غَزَاهَا، فَخَرَجَ سَهْمِي، فَخَرَجْتُ مَعَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَعْدَ مَا نَزَلَ الْحِجَابُ، فَأَنَا أُحْمَلُ فِي هَوْدَجِي وَأُنْزَلُ فِيهِ فَسِرْنَا حَتَّى إِذَا فَرَغَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ غَزْوَتِهِ تِلْكَ وَقَفَلَ، وَدَنَوْنَا مِنَ الْمَدِينَةِ قَافِلِينَ آذَنَ لَيْلَةً بِالرَّحِيلِ، فَقُمْتُ حِينَ آذَنُوا بِالرَّحِيلِ، فَمَشَيْتُ حَتَّى جَاوَزْتُ الْجَيْشَ، فَلَمَّا قَضَيْتُ شَأْنِي أَقْبَلْتُ إِلَى رَحْلِي، فَإِذَا عِقْدٌ لِي مِنْ جَزْعِ ظَفَارِ قَدِ انْقَطَعَ فَالْتَمَسْتُ عِقْدِي وَحَبَسَنِي ابْتِغَاؤُهُ وَأَقْبَلَ الرَّهْطُ الَّذِينَ كَانُوا يَرْحَلُونَ لِي، فَاحْتَمَلُوا هَوْدَجِي، فَرَحَلُوهُ عَلَى بَعِيرِي الَّذِي كُنْتُ رَكِبْتُ، وَهُمْ يَحْسِبُونَ أَنِّي فِيهِ، وَكَانَ النِّسَاءُ إِذْ ذَاكَ خِفَافًا لَمْ يُثْقِلْهُنَّ اللَّحْمُ، إِنَّمَا تَأْكُلُ الْعُلْقَةَ مِنَ الطَّعَامِ فَلَمْ يَسْتَنْكِرِ الْقَوْمُ خِفَّةَ الْهَوْدَجِ حِينَ رَفَعُوهُ، وَكُنْتُ جَارِيَةً حَدِيثَةَ السِّنِّ، فَبَعَثُوا الْجَمَلَ وَسَارُوا، فَوَجَدْتُ عِقْدِي بَعْدَ مَا اسْتَمَرَّ الْجَيْشُ، فَجِئْتُ مَنَازِلَهُمْ، وَلَيْسَ بِهَا دَاعٍ وَلاَ مُجِيبٌ، فَأَمَمْتُ مَنْزِلِي الَّذِي كُنْتُ بِهِ وَظَنَنْتُ أَنَّهُمْ سَيَفْقِدُونِي فَيَرْجِعُونَ إِلَىَّ فَبَيْنَا أَنَا جَالِسَةٌ فِي مَنْزِلِي غَلَبَتْنِي عَيْنِي فَنِمْتُ، وَكَانَ صَفْوَانُ بْنُ الْمُعَطَّلِ السُّلَمِيُّ ثُمَّ الذَّكْوَانِيُّ مِنْ وَرَاءِ الْجَيْشِ، فَأَدْلَجَ فَأَصْبَحَ عِنْدَ مَنْزِلِي، فَرَأَى سَوَادَ إِنْسَانٍ نَائِمٍ، فَأَتَانِي فَعَرَفَنِي حِينَ رَآنِي، وَكَانَ يَرَانِي قَبْلَ الْحِجَابِ، فَاسْتَيْقَظْتُ بِاسْتِرْجَاعِهِ حِينَ عَرَفَنِي فَخَمَّرْتُ وَجْهِي بِجِلْبَابِي، وَاللَّهِ مَا كَلَّمَنِي كَلِمَةً وَلاَ سَمِعْتُ مِنْهُ كَلِمَةً غَيْرَ اسْتِرْجَاعِهِ، حَتَّى أَنَاخَ رَاحِلَتَهُ فَوَطِئَ عَلَى يَدَيْهَا فَرَكِبْتُهَا فَانْطَلَقَ يَقُودُ بِي الرَّاحِلَةَ حَتَّى أَتَيْنَا الْجَيْشَ، بَعْدَ مَا نَزَلُوا مُوغِرِينَ فِي نَحْرِ الظَّهِيرَةِ، فَهَلَكَ مَنْ هَلَكَ، وَكَانَ الَّذِي تَوَلَّى الإِفْكَ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ أُبَىٍّ ابْنَ سَلُولَ فَقَدِمْنَا الْمَدِينَةَ، فَاشْتَكَيْتُ حِينَ قَدِمْتُ شَهْرًا، وَالنَّاسُ يُفِيضُونَ فِي قَوْلِ أَصْحَابِ الإِفْكِ، لاَ أَشْعُرُ بِشَىْءٍ مِنْ ذَلِكَ، وَهْوَ يَرِيبُنِي فِي وَجَعِي أَنِّي لاَ أَعْرِفُ مِنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم اللَّطَفَ الَّذِي كُنْتُ أَرَى مِنْهُ حِينَ أَشْتَكِي، إِنَّمَا يَدْخُلُ عَلَىَّ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَيُسَلِّمُ ثُمَّ يَقُولُ ‏"‏ كَيْفَ تِيكُمْ ‏"‏‏.‏ ثُمَّ يَنْصَرِفُ، فَذَاكَ الَّذِي يَرِيبُنِي، وَلاَ أَشْعُرُ حَتَّى خَرَجْتُ بَعْدَ مَا نَقَهْتُ، فَخَرَجَتْ مَعِي أُمُّ مِسْطَحٍ قِبَلَ الْمَنَاصِعِ، وَهْوَ مُتَبَرَّزُنَا، وَكُنَّا لاَ نَخْرُجُ إِلاَّ لَيْلاً إِلَى لَيْلٍ، وَذَلِكَ قَبْلَ أَنْ نَتَّخِذَ الْكُنُفَ قَرِيبًا مِنْ بُيُوتِنَا، وَأَمْرُنَا أَمْرُ الْعَرَبِ الأُوَلِ فِي التَّبَرُّزِ قِبَلَ الْغَائِطِ، فَكُنَّا نَتَأَذَّى بِالْكُنُفِ أَنْ نَتَّخِذَهَا عِنْدَ بُيُوتِنَا فَانْطَلَقْتُ أَنَا وَأُمُّ مِسْطَحٍ، وَهْىَ ابْنَةُ أَبِي رُهْمِ بْنِ عَبْدِ مَنَافٍ، وَأُمُّهَا بِنْتُ صَخْرِ بْنِ عَامِرٍ خَالَةُ أَبِي بَكْرٍ الصِّدِّيقِ، وَابْنُهَا مِسْطَحُ بْنُ أُثَاثَةَ، فَأَقْبَلْتُ أَنَا وَأُمُّ مِسْطَحٍ قِبَلَ بَيْتِي، قَدْ فَرَغْنَا مِنْ شَأْنِنَا، فَعَثَرَتْ أُمُّ مِسْطَحٍ فِي مِرْطِهَا فَقَالَتْ تَعِسَ مِسْطَحٌ‏.‏ فَقُلْتُ لَهَا بِئْسَ مَا قُلْتِ أَتَسُبِّينَ رَجُلاً شَهِدَ بَدْرًا قَالَتْ أَىْ هَنْتَاهُ، أَوَلَمْ تَسْمَعِي مَا قَالَ قَالَتْ قُلْتُ وَمَا قَالَ فَأَخْبَرَتْنِي بِقَوْلِ أَهْلِ الإِفْكِ فَازْدَدْتُ مَرَضًا عَلَى مَرَضِي، فَلَمَّا رَجَعْتُ إِلَى بَيْتِي وَدَخَلَ عَلَىَّ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم تَعْنِي سَلَّمَ ثُمَّ قَالَ ‏"‏ كَيْفَ تِيكُمْ ‏"‏‏.‏ فَقُلْتُ أَتَأْذَنُ لِي أَنْ آتِيَ أَبَوَىَّ قَالَتْ وَأَنَا حِينَئِذٍ أُرِيدُ أَنْ أَسْتَيْقِنَ الْخَبَرَ مِنْ قِبَلِهِمَا، قَالَتْ فَأَذِنَ لِي رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَجِئْتُ أَبَوَىَّ فَقُلْتُ لأُمِّي يَا أُمَّتَاهْ، مَا يَتَحَدَّثُ النَّاسُ قَالَتْ يَا بُنَيَّةُ، هَوِّنِي عَلَيْكَ فَوَاللَّهِ، لَقَلَّمَا كَانَتِ امْرَأَةٌ قَطُّ وَضِيئَةً عِنْدَ رَجُلٍ يُحِبُّهَا وَلَهَا ضَرَائِرُ إِلاَّ كَثَّرْنَ عَلَيْهَا‏.‏ قَالَتْ فَقُلْتُ سُبْحَانَ اللَّهِ وَلَقَدْ تَحَدَّثَ النَّاسُ بِهَذَا قَالَتْ فَبَكَيْتُ تِلْكَ اللَّيْلَةَ حَتَّى أَصْبَحْتُ لاَ يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ، وَلاَ أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ حَتَّى أَصْبَحْتُ أَبْكِي فَدَعَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم عَلِيَّ بْنَ أَبِي طَالِبٍ، وَأُسَامَةَ بْنَ زَيْدٍ ـ رضى الله عنهما ـ حِينَ اسْتَلْبَثَ الْوَحْىُ، يَسْتَأْمِرُهُمَا فِي فِرَاقِ أَهْلِهِ، قَالَتْ فَأَمَّا أُسَامَةُ بْنُ زَيْدٍ فَأَشَارَ عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بِالَّذِي يَعْلَمُ مِنْ بَرَاءَةِ أَهْلِهِ، وَبِالَّذِي يَعْلَمُ لَهُمْ فِي نَفْسِهِ مِنَ الْوُدِّ، فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ، أَهْلَكَ، وَمَا نَعْلَمُ إِلاَّ خَيْرًا، وَأَمَّا عَلِيُّ بْنُ أَبِي طَالِبٍ فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ، لَمْ يُضَيِّقِ اللَّهُ عَلَيْكَ وَالنِّسَاءُ سِوَاهَا كَثِيرٌ، وَإِنْ تَسْأَلِ الْجَارِيَةَ تَصْدُقْكَ، قَالَتْ فَدَعَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَرِيرَةَ فَقَالَ ‏"‏ أَىْ بَرِيرَةُ، هَلْ رَأَيْتِ عَلَيْهَا مِنْ شَىْءٍ يَرِيبُكِ ‏"‏‏.‏ قَالَتْ بَرِيرَةُ لاَ وَالَّذِي بَعَثَكَ بِالْحَقِّ، إِنْ رَأَيْتُ عَلَيْهَا أَمْرًا أَغْمِصُهُ عَلَيْهَا أَكْثَرَ مِنْ أَنَّهَا جَارِيَةٌ حَدِيثَةُ السِّنِّ، تَنَامُ عَنْ عَجِينِ أَهْلِهَا، فَتَأْتِي الدَّاجِنُ فَتَأْكُلُهُ فَقَامَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَاسْتَعْذَرَ يَوْمَئِذٍ مِنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أُبَىٍّ ابْنِ سَلُولَ، قَالَتْ، فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَهْوَ عَلَى الْمِنْبَرِ ‏"‏ يَا مَعْشَرَ الْمُسْلِمِينَ مَنْ يَعْذِرُنِي مِنْ رَجُلٍ، قَدْ بَلَغَنِي أَذَاهُ فِي أَهْلِ بَيْتِي، فَوَاللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَى أَهْلِي إِلاَّ خَيْرًا، وَلَقَدْ ذَكَرُوا رَجُلاً، مَا عَلِمْتُ عَلَيْهِ إِلاَّ خَيْرًا، وَمَا كَانَ يَدْخُلُ عَلَى أَهْلِي إِلاَّ مَعِي ‏"‏‏.‏ فَقَامَ سَعْدُ بْنُ مُعَاذٍ الأَنْصَارِيُّ، فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ أَنَا أَعْذِرُكَ مِنْهُ، إِنْ كَانَ مِنَ الأَوْسِ، ضَرَبْتُ عُنُقَهُ، وَإِنْ كَانَ مِنْ إِخْوَانِنَا مِنَ الْخَزْرَجِ، أَمَرْتَنَا، فَفَعَلْنَا أَمْرَكَ، قَالَتْ فَقَامَ سَعْدُ بْنُ عُبَادَةَ وَهْوَ سَيِّدُ الْخَزْرَجِ، وَكَانَ قَبْلَ ذَلِكَ رَجُلاً صَالِحًا، وَلَكِنِ احْتَمَلَتْهُ الْحَمِيَّةُ فَقَالَ لِسَعْدٍ كَذَبْتَ، لَعَمْرُ اللَّهِ لاَ تَقْتُلُهُ، وَلاَ تَقْدِرُ عَلَى قَتْلِهِ، فَقَامَ أُسَيْدُ بْنُ حُضَيْرٍ وَهْوَ ابْنُ عَمِّ سَعْدٍ، فَقَالَ لِسَعْدِ بْنِ عُبَادَةَ كَذَبْتَ، لَعَمْرُ اللَّهِ لَنَقْتُلَنَّهُ، فَإِنَّكَ مُنَافِقٌ تُجَادِلُ عَنِ الْمُنَافِقِينَ، فَتَثَاوَرَ الْحَيَّانِ الأَوْسُ وَالْخَزْرَجُ حَتَّى هَمُّوا أَنْ يَقْتَتِلُوا، وَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَائِمٌ عَلَى الْمِنْبَرِ، فَلَمْ يَزَلْ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يُخَفِّضُهُمْ حَتَّى سَكَتُوا وَسَكَتَ، قَالَتْ فَمَكُثْتُ يَوْمِي ذَلِكَ لاَ يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ وَلاَ أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ، قَالَتْ فَأَصْبَحَ أَبَوَاىَ عِنْدِي ـ وَقَدْ بَكَيْتُ لَيْلَتَيْنِ وَيَوْمًا لاَ أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ وَلاَ يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ ـ يَظُنَّانِ أَنَّ الْبُكَاءَ فَالِقٌ كَبِدِي، قَالَتْ فَبَيْنَمَا هُمَا جَالِسَانِ عِنْدِي وَأَنَا أَبْكِي، فَاسْتَأْذَنَتْ عَلَىَّ امْرَأَةٌ مِنَ الأَنْصَارِ، فَأَذِنْتُ لَهَا، فَجَلَسَتْ تَبْكِي مَعِي، قَالَتْ فَبَيْنَا نَحْنُ عَلَى ذَلِكَ دَخَلَ عَلَيْنَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَسَلَّمَ ثُمَّ جَلَسَ قَالَتْ وَلَمْ يَجْلِسْ عِنْدِي مُنْذُ قِيلَ مَا قِيلَ قَبْلَهَا، وَقَدْ لَبِثَ شَهْرًا، لاَ يُوحَى إِلَيْهِ فِي شَأْنِي، قَالَتْ فَتَشَهَّدَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حِينَ جَلَسَ ثُمَّ قَالَ ‏"‏ أَمَّا بَعْدُ يَا عَائِشَةُ، فَإِنَّهُ قَدْ بَلَغَنِي عَنْكِ كَذَا وَكَذَا، فَإِنْ كُنْتِ بَرِيئَةً فَسَيُبَرِّئُكِ اللَّهُ، وَإِنْ كُنْتِ أَلْمَمْتِ بِذَنْبٍ فَاسْتَغْفِرِي اللَّهَ وَتُوبِي إِلَيْهِ، فَإِنَّ الْعَبْدَ إِذَا اعْتَرَفَ بِذَنْبِهِ ثُمَّ تَابَ إِلَى اللَّهِ تَابَ اللَّهُ عَلَيْهِ ‏"‏‏.‏ قَالَتْ فَلَمَّا قَضَى رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَقَالَتَهُ، قَلَصَ دَمْعِي حَتَّى مَا أُحِسُّ مِنْهُ قَطْرَةً، فَقُلْتُ لأَبِي أَجِبْ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فِيمَا قَالَ‏.‏ قَالَ وَاللَّهِ مَا أَدْرِي مَا أَقُولُ لِرَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقُلْتُ لأُمِّي أَجِيبِي رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم‏.‏ قَالَتْ مَا أَدْرِي مَا أَقُولُ لِرَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَتْ فَقُلْتُ وَأَنَا جَارِيَةٌ حَدِيثَةُ السِّنِّ لاَ أَقْرَأُ كَثِيرًا مِنَ الْقُرْآنِ، إِنِّي وَاللَّهِ لَقَدْ عَلِمْتُ لَقَدْ سَمِعْتُمْ هَذَا الْحَدِيثَ حَتَّى اسْتَقَرَّ فِي أَنْفُسِكُمْ، وَصَدَّقْتُمْ بِهِ فَلَئِنْ قُلْتُ لَكُمْ إِنِّي بَرِيئَةٌ وَاللَّهُ يَعْلَمُ أَنِّي بَرِيئَةٌ لاَ تُصَدِّقُونِي بِذَلِكَ، وَلَئِنِ اعْتَرَفْتُ لَكُمْ بِأَمْرٍ، وَاللَّهُ يَعْلَمُ أَنِّي مِنْهُ بَرِيئَةٌ لَتُصَدِّقُنِّي، وَاللَّهِ مَا أَجِدُ لَكُمْ مَثَلاً إِلاَّ قَوْلَ أَبِي يُوسُفَ قَالَ ‏{‏فَصَبْرٌ جَمِيلٌ وَاللَّهُ الْمُسْتَعَانُ عَلَى مَا تَصِفُونَ‏}‏ قَالَتْ ثُمَّ تَحَوَّلْتُ فَاضْطَجَعْتُ عَلَى فِرَاشِي، قَالَتْ وَأَنَا حِينَئِذٍ أَعْلَمُ أَنِّي بَرِيئَةٌ، وَأَنَّ اللَّهَ مُبَرِّئِي بِبَرَاءَتِي، وَلَكِنْ وَاللَّهِ مَا كُنْتُ أَظُنُّ أَنَّ اللَّهَ مُنْزِلٌ فِي شَأْنِي وَحْيًا يُتْلَى، وَلَشَأْنِي فِي نَفْسِي كَانَ أَحْقَرَ مِنْ أَنْ يَتَكَلَّمَ اللَّهُ فِيَّ بِأَمْرٍ يُتْلَى، وَلَكِنْ كُنْتُ أَرْجُو أَنْ يَرَى رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فِي النَّوْمِ رُؤْيَا يُبَرِّئُنِي اللَّهُ بِهَا، قَالَتْ فَوَاللَّهِ مَا رَامَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَلاَ خَرَجَ أَحَدٌ مِنْ أَهْلِ الْبَيْتِ حَتَّى أُنْزِلَ عَلَيْهِ، فَأَخَذَهُ مَا كَانَ يَأْخُذُهُ مِنَ الْبُرَحَاءِ حَتَّى إِنَّهُ لَيَتَحَدَّرُ مِنْهُ مِثْلُ الْجُمَانِ مِنَ الْعَرَقِ، وَهْوَ فِي يَوْمٍ شَاتٍ مِنْ ثِقَلِ الْقَوْلِ الَّذِي يُنْزَلُ عَلَيْهِ، قَالَتْ فَلَمَّا سُرِّيَ عَنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم سُرِّيَ عَنْهُ وَهْوَ يَضْحَكُ، فَكَانَتْ أَوَّلُ كَلِمَةٍ تَكَلَّمَ بِهَا ‏"‏ يَا عَائِشَةُ، أَمَّا اللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ فَقَدْ بَرَّأَكِ ‏"‏‏.‏ فَقَالَتْ أُمِّي قُومِي إِلَيْهِ‏.‏ قَالَتْ فَقُلْتُ وَاللَّهِ، لاَ أَقُومُ إِلَيْهِ، وَلاَ أَحْمَدُ إِلاَّ اللَّهَ عَزَّ وَجَلَّ‏.‏ وَأَنْزَلَ اللَّهُ ‏{‏إِنَّ الَّذِينَ جَاءُوا بِالإِفْكِ عُصْبَةٌ مِنْكُمْ لاَ تَحْسِبُوهُ‏}‏ الْعَشْرَ الآيَاتِ كُلَّهَا، فَلَمَّا أَنْزَلَ اللَّهُ هَذَا فِي بَرَاءَتِي قَالَ أَبُو بَكْرٍ الصِّدِّيقُ ـ رضى الله عنه ـ وَكَانَ يُنْفِقُ عَلَى مِسْطَحِ بْنِ أُثَاثَةَ لِقَرَابَتِهِ مِنْهُ، وَفَقْرِهِ وَاللَّهِ لاَ أُنْفِقُ عَلَى مِسْطَحٍ شَيْئًا أَبَدًا بَعْدَ الَّذِي قَالَ لِعَائِشَةَ مَا قَالَ، فَأَنْزَلَ اللَّهُ ‏{‏وَلاَ يَأْتَلِ أُولُو الْفَضْلِ مِنْكُمْ وَالسَّعَةِ أَنْ يُؤْتُوا أُولِي الْقُرْبَى وَالْمَسَاكِينَ وَالْمُهَاجِرِينَ فِي سَبِيلِ اللَّهِ وَلْيَعْفُوا وَلْيَصْفَحُوا أَلاَ تُحِبُّونَ أَنْ يَغْفِرَ اللَّهُ لَكُمْ وَاللَّهُ غَفُورٌ رَحِيمٌ‏}‏ قَالَ أَبُو بَكْرٍ بَلَى، وَاللَّهِ إِنِّي أُحِبُّ أَنْ يَغْفِرَ اللَّهُ لِي، فَرَجَعَ إِلَى مِسْطَحٍ النَّفَقَةَ الَّتِي كَانَ يُنْفِقُ عَلَيْهِ، وَقَالَ وَاللَّهِ لاَ أَنْزِعُهَا مِنْهُ أَبَدًا‏.‏ قَالَتْ عَائِشَةُ وَكَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَسْأَلُ زَيْنَبَ ابْنَةَ جَحْشٍ عَنْ أَمْرِي، فَقَالَ ‏"‏ يَا زَيْنَبُ مَاذَا عَلِمْتِ أَوْ رَأَيْتِ ‏"‏‏.‏ فَقَالَتْ يَا رَسُولَ اللَّهِ، أَحْمِي سَمْعِي وَبَصَرِي، مَا عَلِمْتُ إِلاَّ خَيْرًا‏.‏ قَالَتْ وَهْىَ الَّتِي كَانَتْ تُسَامِينِي مِنْ أَزْوَاجِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَعَصَمَهَا اللَّهُ بِالْوَرَعِ، وَطَفِقَتْ أُخْتُهَا حَمْنَةُ تُحَارِبُ لَهَا فَهَلَكَتْ فِيمَنْ هَلَكَ مِنْ أَصْحَابِ الإِفْكِ‏.‏

Traducere

Ne-a relatat Yahya ibn Bukair, ne-a relatat Al-Layth, de la Yunus, de la Ibn Shihab, care a spus: M-au informat Urwa ibn Az-Zubair, Sa'id ibn Al-Musayyib, Alqama ibn Waqqas și Ubaidullah ibn Abdullah ibn Utba ibn Mas'ud despre hadith-ul lui Aisha – Allah să fie mulțumit de ea – soția Profetului ﷺ, atunci când oamenii minciunii (Ahl al-Ifk) au rostit ceea ce au rostit împotriva ei, iar Allah a curățat-o de cele spuse. Fiecare dintre ei mi-a relatat o parte din hadith, iar relatarea unora o confirmă pe a altora, deși unii au reținut mai bine decât alții. Ceea ce mi-a relatat Urwa de la Aisha – Allah să fie mulțumit de ea – este că Aisha, soția Profetului ﷺ, a spus:

„Când Trimisul lui Allah ﷺ voia să plece într-o călătorie, trăgea la sorți între soțiile sale, iar cea al cărei nume ieșea la sorți pleca cu el.” Aisha a spus: „A tras la sorți între noi într-o expediție militară pe care a întreprins-o și a ieșit numele meu. Astfel, am plecat cu Trimisul lui Allah ﷺ după ce fusese revelat versetul despre văl (hijab). Eram purtată în litiera mea (howdah) și coborâtă tot în ea. Am călătorit până când Trimisul lui Allah ﷺ a terminat acea expediție și s-a întors. Când ne-am apropiat de Medina, într-o noapte a dat ordin de plecare. M-am ridicat când s-a dat ordinul și am mers până am depășit tabăra armatei. După ce mi-am făcut nevoile, m-am întors spre locul unde era cămila mea, dar iată că un colier al meu din mărgele de azfar se rupsese. L-am căutat, iar căutarea m-a întârziat. Grupul de oameni însărcinați cu transportul meu a venit, a ridicat litiera și a așezat-o pe cămila pe care o călăream, crezând că eu sunt înăuntru. În acea vreme, femeile erau ușoare, nefiind greoaie, deoarece mâncau foarte puțin; astfel, oamenii nu au observat greutatea redusă a literii când au ridicat-o, iar eu eram încă o fată tânără. Au mânat cămila și au plecat. Eu am găsit colierul abia după ce armata pornise. Am ajuns la locul taberei lor, dar nu mai era nimeni acolo, așa că m-am dus la locul unde stătusem înainte, gândindu-mă că vor observa lipsa mea și se vor întoarce să mă caute. În timp ce stăteam jos, somnul m-a cuprins și am adormit. Safwan ibn Al-Mu'attil As-Sulami Adh-Dhakwani era în urma armatei. El a plecat spre dimineață și a ajuns la locul meu în zori, văzând silueta unei persoane care dormea. S-a apropiat și m-a recunoscut când m-a văzut, căci mă văzuse înainte de instituirea vălului. M-am trezit la rostirea formulei «Inna lillahi wa inna ilaihi raji'un» (Noi suntem ai lui Allah și la El ne vom întoarce), pe care a spus-o când m-a recunoscut. Mi-am acoperit fața cu mantia mea și, pe Allah, nu mi-a spus niciun cuvânt și nici eu nu am auzit de la el altceva decât această formulă, până când și-a pus cămila să îngenuncheze, a călcat pe picioarele ei din față, iar eu am încălecat. Apoi a pornit, conducând cămila pe care mă aflam, până când am ajuns la armată, după ce aceștia poposiseră în arșița amiezii. Atunci a pierit cine a fost menit să piară, iar cel care a condus minciuna a fost Abdullah ibn Ubayy ibn Salul. Am ajuns apoi în Medina, iar eu am fost bolnavă timp de o lună, în timp ce oamenii răspândeau vorbele celor care inventaseră minciuna, fără ca eu să știu nimic despre acestea. Ceea ce m-a neliniștit în timpul bolii mele a fost faptul că nu mai primeam de la Trimisul lui Allah ﷺ blândețea obișnuită pe care o arăta când eram bolnavă. Trimisul lui Allah ﷺ intra la mine, saluta și spunea doar: «Cum se simte aceasta?», apoi pleca. Acest lucru m-a îngrijorat, dar nu am aflat despre răul răspândit decât după ce m-am vindecat. Am ieșit cu Umm Mistah spre Al-Manasi', locul unde ne făceam nevoile, și nu ieșeam decât noaptea, înainte de a avea toalete aproape de casele noastre. Obiceiul nostru era asemenea celui al vechilor arabi în privința necesităților naturale, căci consideram neplăcut să avem toalete în case. Am plecat deci eu și Umm Mistah – fiica lui Abu Ruhm ibn Abd Manaf, a cărei mamă era fiica lui Sakhr ibn Amir, mătușa lui Abu Bakr As-Siddiq, iar fiul ei era Mistah ibn Uthatha. După ce ne-am terminat treaba, ne-am întors spre casă. Umm Mistah s-a împiedicat în haina ei și a spus: «Să piară Mistah!» I-am spus: «Ce vorbă urâtă ai spus! Îl blestemi pe un bărbat care a participat la Bătălia de la Badr?» Ea a răspuns: «O, tu de acolo! Nu ai auzit ce a spus?» Am întrebat: «Ce a spus?» Și mi-a povestit vorbele oamenilor minciunii, ceea ce mi-a agravat boala. Când m-am întors acasă, a intrat la mine Trimisul lui Allah ﷺ, a salutat și a spus: «Cum se simte aceasta?» Am spus: «Îmi permiți să merg la părinții mei?» Voiam atunci să confirm vestea prin ei. Trimisul lui Allah ﷺ mi-a permis, așa că am mers la părinții mei și am întrebat-o pe mama: «O, mamă, ce vorbesc oamenii?» Ea a răspuns: «O, fiica mea, ușurează-ți sufletul! Pe Allah, rareori există o femeie frumoasă, iubită de soțul ei, care are și alte soții, fără ca acestea să nu vorbească împotriva ei.» Am spus: «Subhan Allah! Chiar au vorbit oamenii așa?» În acea noapte am plâns până dimineața, lacrimile nu mi se opreau și somnul nu mi-a atins ochii. Dimineața, plângeam încă. Trimisul lui Allah ﷺ i-a chemat pe Ali ibn Abi Talib și Usama ibn Zaid – Allah să fie mulțumit de ei – când revelația divină întârzia, pentru a se sfătui cu ei despre despărțirea de soția sa. Usama ibn Zaid l-a sfătuit pe Trimisul lui Allah ﷺ conform a ceea ce știa despre nevinovăția familiei sale și afecțiunea pe care le-o purta, spunând: «O, Trimis al lui Allah! Este familia ta și nu știm despre ei decât bine.» Ali ibn Abi Talib însă a spus: «O, Trimis al lui Allah! Allah nu ți-a impus restricții, iar femei sunt multe în afară de ea. Dacă o întrebi pe slujnică, îți va spune adevărul.» Trimisul lui Allah ﷺ a chemat-o pe Barira și a întrebat-o: «O, Barira, ai văzut la ea ceva care să te facă să suspectezi?» Barira a răspuns: «Nu, pe Cel care te-a trimis cu Adevărul! Nu am văzut la ea nimic de reproșat, decât că este o fată tânără care adoarme uneori lăsând aluatul familiei nepăzit, iar animalele domestice vin și îl mănâncă.» Atunci Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat și a cerut scuze în acea zi din partea lui Abdullah ibn Ubayy ibn Salul. Stând pe amvon, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «O, musulmani! Cine mă va ajuta împotriva unui bărbat care m-a rănit defăimându-mi familia? Pe Allah, nu știu despre familia mea decât bine. Au menționat un bărbat despre care nu știu decât bine și care nu intra la familia mea decât împreună cu mine.» Sa'd ibn Mu'adh Al-Ansari s-a ridicat și a spus: «O, Trimis al lui Allah! Eu te voi scăpa de el. Dacă este din tribul Aws, îi voi tăia capul, iar dacă este din frații noștri Khazraj, poruncește-ne și vom face cum ordoni.» Atunci s-a ridicat Sa'd ibn Ubada, liderul Khazrajilor, care fusese un om evlavios, dar acum fusese cuprins de zel tribal. I-a spus lui Sa'd: «Ai mințit! Pe Viața lui Allah, nu îl vei ucide și nici nu vei putea să o faci!» S-a ridicat apoi Usaid ibn Hudair, vărul lui Sa'd, și i-a spus lui Sa'd ibn Ubada: «Ai mințit! Pe Viața lui Allah, îl vom ucide negreșit, căci ești un ipocrit care apără pe ipocriți!» Cele două triburi, Aws și Khazraj, s-au agitat atât de tare încât erau pe punctul de a se lupta, în timp ce Trimisul lui Allah ﷺ stătea pe amvon. Trimisul lui Allah ﷺ i-a calmat până când au tăcut, și apoi a tăcut și el. În acea zi am plâns neîncetat, fără să pot dormi. Dimineața, părinții mei erau la mine – plânsesem deja două nopți și o zi fără somn și fără ca lacrimile să se oprească – și credeau că plânsul îmi va rupe ficatul. În timp ce stăteau lângă mine și eu plângeam, o femeie din Ansari a cerut permisiunea să intre. I-am permis, a intrat și a început să plângă cu mine. În timp ce eram în această stare, a intrat la noi Trimisul lui Allah ﷺ, a salutat și s-a așezat. Nu mai stătuse lângă mine de când se spuseseră acele lucruri, trecând o lună fără să primească revelație în privința mea. Trimisul lui Allah ﷺ a rostit Tashahhud-ul după ce s-a așezat, apoi a spus: «Amma ba'd, o Aisha! Mi-au ajuns la urechi cutare și cutare lucruri despre tine. Dacă ești nevinovată, Allah te va declara nevinovată, iar dacă ai comis un păcat, cere iertare lui Allah și pocăiește-te, căci robul care își recunoaște păcatul și se pocăiește, Allah îi acceptă pocăința.» Când Trimisul lui Allah ﷺ a terminat de vorbit, lacrimile mele s-au oprit complet, încât nu mai simțeam nici măcar o picătură. I-am spus tatălui meu: «Răspunde-i Trimisului lui Allah ﷺ la cele spuse.» El a răspuns: «Pe Allah, nu știu ce să-i spun Trimisului lui Allah ﷺ.» I-am spus mamei mele: «Răspunde-i Trimisului lui Allah ﷺ.» Ea a spus: «Nu știu ce să-i spun.» Fiind o fată tânără și necunoscând mult din Coran, am spus: «Pe Allah, știu că ați auzit această poveste până când s-a fixat în sufletele voastre și ați crezut-o. Dacă vă spun că sunt nevinovată – și Allah știe că sunt nevinovată – nu mă veți crede. Dar dacă aș recunoaște ceva – și Allah știe că sunt nevinovată – m-ați crede. Pe Allah, nu găsesc pentru voi alt exemplu decât vorba tatălui lui Iosif: «Deci, răbdare frumoasă! Și Allah este Cel la Care se cere ajutor împotriva celor ce descrieți voi.» Apoi m-am întors și m-am culcat pe patul meu. Știam atunci că sunt nevinovată și că Allah îmi va dovedi nevinovăția, dar, pe Allah, nu m-am gândit că Allah va coborî în privința mea o revelație care să fie recitată veșnic. Consideram cazul meu prea neînsemnat pentru ca Allah să vorbească despre el într-un text sacru, ci speram doar ca Trimisul lui Allah ﷺ să vadă un vis prin care Allah să-mi dovedească nevinovăția. Pe Allah, Trimisul lui Allah ﷺ nu s-a ridicat de la locul său și nimeni nu a ieșit din casă până când nu a coborât asupra lui revelația. L-a cuprins starea obișnuită de greutate a revelației, încât curgeau de pe el picături de sudoare ca perlele, deși era o zi friguroasă de iarnă, din cauza greutății Cuvântului divin. Când starea a trecut de la Trimisul lui Allah ﷺ, el zâmbea, iar primul cuvânt pe care l-a rostit a fost: «O, Aisha, Allah Preaînaltul te-a declarat nevinovată!» Mama mea mi-a spus: «Ridică-te și mergi la el!» Am răspuns: «Pe Allah, nu mă voi ridica spre el și nu voi lăuda pe nimeni altcineva decât pe Allah Preaînaltul!» Allah a revelat atunci: «Cei care au adus minciuna sunt un grup dintre voi...» (cele zece versete complete din Surah An-Nur). Când Allah a revelat acestea pentru a confirma nevinovăția mea, Abu Bakr As-Siddiq – Allah să fie mulțumit de el – care obișnuia să-l întrețină pe Mistah ibn Uthatha datorită rudeniei și sărăciei acestuia, a spus: «Pe Allah, nu voi mai cheltui niciodată nimic pentru Mistah după ce a spus despre Aisha ceea ce a spus!» Atunci Allah a revelat: «Să nu jure cei virtuoși și bogați dintre voi că nu vor da rudelor, săracilor și emigranților pe calea lui Allah; ci să ierte și să treacă cu vederea. Nu doriți voi ca Allah să vă ierte? Allah este Iertător, Milostiv.» Abu Bakr a spus: «Ba da, pe Allah, doresc ca Allah să mă ierte!» Și a reluat ajutorul pe care i-l oferea lui Mistah, spunând: «Pe Allah, nu i-l voi mai lua niciodată!» Aisha a mai spus: Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat-o și pe Zainab bint Jahsh despre cazul meu, spunând: «O, Zainab, ce ai știut sau ce ai văzut?» Ea a răspuns: «O, Trimis al lui Allah! Îmi păzesc auzul și văzul (de la minciună); nu știu decât bine.» Ea era cea care rivaliza cu mine dintre soțiile Trimisului lui Allah ﷺ, dar Allah a protejat-o prin evlavie. Sora ei, Hamna, însă, a continuat să lupte în numele ei și a pierit printre cei care au răspândit minciuna.

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Allah a curățat-o pe Aisha de acuzația calomnioasă și a îndemnat la iertare.

Context și împrejurări

Hadithul descrie calomnia îndreptată împotriva Aishei după o expediție și revelarea surei an-Nur 24:11–20, care i-a confirmat nevinovăția. În versetul 24:22, Abu Bakr este îndemnat să-l ierte pe Mistah și să-l sprijine din nou financiar.

Explicarea termenilor dificili
Al-Ifk

O acuzație gravă și inventată, răspândită ca o calomnie.

Hawdaj

Un baldachin acoperit, așezat pe o cămilă.

Tawbah

Întoarcerea către Allah cu căință și cererea iertării Sale.

Ce au dedus învățații

Comentatorii clasici subliniază că revelația a confirmat nevinovăția Aishei și că răspândirea unor acuzații neverificate este un păcat grav. Pasajul despre Abu Bakr ne învață că iertarea și reluarea ajutorului sunt virtuți, chiar și atunci când cineva ne-a rănit personal. Juriștii deduc din tragerea la sorți între soții că, în călătoriile comune, este necesară o repartizare echitabilă; cele patru școli juridice sunnite discută aplicarea precisă a acestei reguli în cadrul normelor privind drepturile conjugale.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Nu răspândi o acuzație înainte de a verifica atent faptele.
  2. Sprijină persoana vizată de calomnie și nu răspândi mai departe zvonul.
  3. Ia în considerare iertarea și continuă să faci binele, chiar și atunci când cineva te-a rănit profund.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.