Sahih al-Bukhari, hadithul 4753
Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatarea
حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ الْمُثَنَّى، حَدَّثَنَا يَحْيَى، عَنْ عُمَرَ بْنِ سَعِيدِ بْنِ أَبِي حُسَيْنٍ، قَالَ حَدَّثَنِي ابْنُ أَبِي مُلَيْكَةَ، قَالَ اسْتَأْذَنَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَبْلَ مَوْتِهَا عَلَى عَائِشَةَ، وَهْىَ مَغْلُوبَةٌ قَالَتْ أَخْشَى أَنْ يُثْنِيَ عَلَىَّ. فَقِيلَ ابْنُ عَمِّ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَمِنْ وُجُوهِ الْمُسْلِمِينَ. قَالَتِ ائْذَنُوا لَهُ. فَقَالَ كَيْفَ تَجِدِينَكِ قَالَتْ بِخَيْرٍ إِنِ اتَّقَيْتُ. قَالَ فَأَنْتِ بِخَيْرٍ ـ إِنْ شَاءَ اللَّهُ ـ زَوْجَةُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَلَمْ يَنْكِحْ بِكْرًا غَيْرَكِ، وَنَزَلَ عُذْرُكِ مِنَ السَّمَاءِ. وَدَخَلَ ابْنُ الزُّبَيْرِ خِلاَفَهُ فَقَالَتْ دَخَلَ ابْنُ عَبَّاسٍ فَأَثْنَى عَلَىَّ وَوَدِدْتُ أَنِّي كُنْتُ نِسْيًا مَنْسِيًّا.
Ne-a relatat Muhammad ibn al-Muthanna, ne-a relatat Yahya, de la Umar ibn Sa'id ibn Abi Husayn, care a spus: Mi-a relatat Ibn Abi Mulaika, spunând: Ibn Abbas a cerut permisiunea să o viziteze pe Aisha înainte de moartea ei, pe când ea era în agonie. Ea a spus:
„Mă tem că mă va lăuda prea mult.” I s-a spus: „El este vărul Trimisului lui Allah ﷺ și unul dintre fruntașii musulmanilor.” Ea a zis: „Dați-i voie să intre.” El a întrebat: „Cum te simți?” Ea a răspuns: „Sunt bine, dacă m-am temut de Allah.” El a spus: „Ești bine, cu voia lui Allah, ești soția Trimisului lui Allah ﷺ, iar el nu s-a căsătorit cu nicio fecioară în afară de tine, iar dovada nevinovăției tale a coborât din Ceruri.” Apoi a intrat Ibn az-Zubair după el, iar ea a spus: „A venit Ibn Abbas și m-a lăudat foarte mult, dar mi-aș fi dorit să fi fost ceva uitat și nevăzut.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
A’ișa dă dovadă de smerenie și își leagă starea de bine de evlavia față de Allah.
Într-o stare gravă, în timpul ultimei ei boli.
O referire la versetele Coranului care o disculpă pe A’ișa de acuzația adusă împotriva ei.
O expresie pentru o persoană care dorește să rămână neobservată și nemenționată.
Învățații văd în răspunsul lui A’ișa un exemplu de smerenie și de vigilență față de Allah: onoarea și poziția ei nu au făcut-o să trateze cu nepăsare evlavia. Ibn Abbas a mângâiat-o amintindu-i meritele cunoscute, printre care căsătoria ei cu Profetul ﷺ și revelația care i-a confirmat nevinovăția. Relatarea ne învață și că lauda sinceră poate fi potrivită, însă credinciosul nu trebuie să se considere la adăpost doar datorită ei.
- Leagă-ți starea de bine de evlavie și de cercetarea propriei conștiințe, nu doar de laudele celorlalți.
- Exprimă apreciere sinceră pentru a mângâia pe cineva, fără să exagerezi și bazându-te pe fapte cunoscute.
- Primește complimentele cu smerenie și cere-I lui Allah statornicie.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.