Sahih al-Bukhari, hadithul 5191
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا أَبُو الْيَمَانِ، أَخْبَرَنَا شُعَيْبٌ، عَنِ الزُّهْرِيِّ، قَالَ أَخْبَرَنِي عُبَيْدُ اللَّهِ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أَبِي ثَوْرٍ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهما ـ قَالَ لَمْ أَزَلْ حَرِيصًا أَنْ أَسْأَلَ عُمَرَ بْنَ الْخَطَّابِ عَنِ الْمَرْأَتَيْنِ مِنْ أَزْوَاجِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم اللَّتَيْنِ قَالَ اللَّهُ تَعَالَى {إِنْ تَتُوبَا إِلَى اللَّهِ فَقَدْ صَغَتْ قُلُوبُكُمَا} حَتَّى حَجَّ وَحَجَجْتُ مَعَهُ، وَعَدَلَ وَعَدَلْتُ مَعَهُ بِإِدَاوَةٍ، فَتَبَرَّزَ، ثُمَّ جَاءَ فَسَكَبْتُ عَلَى يَدَيْهِ مِنْهَا فَتَوَضَّأَ فَقُلْتُ لَهُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ مَنِ الْمَرْأَتَانِ مِنْ أَزْوَاجِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم اللَّتَانِ قَالَ اللَّهُ تَعَالَى {إِنْ تَتُوبَا إِلَى اللَّهِ فَقَدْ صَغَتْ قُلُوبُكُمَا} قَالَ وَاعَجَبًا لَكَ يَا ابْنَ عَبَّاسٍ، هُمَا عَائِشَةُ وَحَفْصَةُ. ثُمَّ اسْتَقْبَلَ عُمَرُ الْحَدِيثَ يَسُوقُهُ قَالَ كُنْتُ أَنَا وَجَارٌ لِي مِنَ الأَنْصَارِ فِي بَنِي أُمَيَّةَ بْنِ زَيْدٍ، وَهُمْ مِنْ عَوَالِي الْمَدِينَةِ، وَكُنَّا نَتَنَاوَبُ النُّزُولَ عَلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَيَنْزِلُ يَوْمًا وَأَنْزِلُ يَوْمًا، فَإِذَا نَزَلْتُ جِئْتُهُ بِمَا حَدَثَ مِنْ خَبَرِ ذَلِكَ الْيَوْمِ مِنَ الْوَحْىِ أَوْ غَيْرِهِ، وَإِذَا نَزَلَ فَعَلَ مِثْلَ ذَلِكَ، وَكُنَّا مَعْشَرَ قُرَيْشٍ نَغْلِبُ النِّسَاءَ، فَلَمَّا قَدِمْنَا عَلَى الأَنْصَارِ إِذَا قَوْمٌ تَغْلِبُهُمْ نِسَاؤُهُمْ، فَطَفِقَ نِسَاؤُنَا يَأْخُذْنَ مِنْ أَدَبِ نِسَاءِ الأَنْصَارِ، فَصَخِبْتُ عَلَى امْرَأَتِي فَرَاجَعَتْنِي فَأَنْكَرْتُ أَنْ تُرَاجِعَنِي قَالَتْ وَلِمَ تُنْكِرُ أَنْ أُرَاجِعَكَ فَوَاللَّهِ إِنَّ أَزْوَاجَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم لَيُرَاجِعْنَهُ، وَإِنَّ إِحْدَاهُنَّ لَتَهْجُرُهُ الْيَوْمَ حَتَّى اللَّيْلِ. فَأَفْزَعَنِي ذَلِكَ وَقُلْتُ لَهَا وَقَدْ خَابَ مَنْ فَعَلَ ذَلِكَ مِنْهُنَّ. ثُمَّ جَمَعْتُ عَلَىَّ ثِيَابِي فَنَزَلْتُ فَدَخَلْتُ عَلَى حَفْصَةَ فَقُلْتُ لَهَا أَىْ حَفْصَةُ أَتُغَاضِبُ إِحْدَاكُنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم الْيَوْمَ حَتَّى اللَّيْلِ قَالَتْ نَعَمْ. فَقُلْتُ قَدْ خِبْتِ وَخَسِرْتِ، أَفَتَأْمَنِينَ أَنْ يَغْضَبَ اللَّهُ لِغَضَبِ رَسُولِهِ صلى الله عليه وسلم فَتَهْلِكِي لاَ تَسْتَكْثِرِي النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم وَلاَ تُرَاجِعِيهِ فِي شَىْءٍ، وَلاَ تَهْجُرِيهِ، وَسَلِينِي مَا بَدَا لَكِ، وَلاَ يَغُرَّنَّكِ أَنْ كَانَتْ جَارَتُكِ أَوْضَأَ مِنْكِ، وَأَحَبَّ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم ـ يُرِيدُ عَائِشَةَ ـ قَالَ عُمَرُ وَكُنَّا قَدْ تَحَدَّثْنَا أَنَّ غَسَّانَ تُنْعِلُ الْخَيْلَ لِغَزْوِنَا، فَنَزَلَ صَاحِبِي الأَنْصَارِيُّ يَوْمَ نَوْبَتِهِ، فَرَجَعَ إِلَيْنَا عِشَاءً فَضَرَبَ بَابِي ضَرْبًا شَدِيدًا وَقَالَ أَثَمَّ هُوَ فَفَزِعْتُ فَخَرَجْتُ إِلَيْهِ، فَقَالَ قَدْ حَدَثَ الْيَوْمَ أَمْرٌ عَظِيمٌ. قُلْتُ مَا هُوَ، أَجَاءَ غَسَّانُ قَالَ لاَ بَلْ أَعْظَمُ مِنْ ذَلِكَ وَأَهْوَلُ، طَلَّقَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم نِسَاءَهُ. فَقُلْتُ خَابَتْ حَفْصَةُ وَخَسِرَتْ، قَدْ كُنْتُ أَظُنُّ هَذَا يُوشِكُ أَنْ يَكُونَ، فَجَمَعْتُ عَلَىَّ ثِيَابِي فَصَلَّيْتُ صَلاَةَ الْفَجْرِ مَعَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَدَخَلَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم مَشْرُبَةً لَهُ، فَاعْتَزَلَ فِيهَا، وَدَخَلْتُ عَلَى حَفْصَةَ فَإِذَا هِيَ تَبْكِي فَقُلْتُ مَا يُبْكِيكِ أَلَمْ أَكُنْ حَذَّرْتُكِ هَذَا أَطَلَّقَكُنَّ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم قَالَتْ لاَ أَدْرِي هَا هُوَ ذَا مُعْتَزِلٌ فِي الْمَشْرُبَةِ. فَخَرَجْتُ فَجِئْتُ إِلَى الْمِنْبَرِ فَإِذَا حَوْلَهُ رَهْطٌ يَبْكِي بَعْضُهُمْ، فَجَلَسْتُ مَعَهُمْ قَلِيلاً ثُمَّ غَلَبَنِي مَا أَجِدُ، فَجِئْتُ الْمَشْرُبَةَ الَّتِي فِيهَا النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم فَقُلْتُ لِغُلاَمٍ لَهُ أَسْوَدَ اسْتَأْذِنْ لِعُمَرَ. فَدَخَلَ الْغُلاَمُ فَكَلَّمَ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم ثُمَّ رَجَعَ فَقَالَ كَلَّمْتُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم وَذَكَرْتُكَ لَهُ، فَصَمَتَ. فَانْصَرَفْتُ حَتَّى جَلَسْتُ مَعَ الرَّهْطِ الَّذِينَ عِنْدَ الْمِنْبَرِ، ثُمَّ غَلَبَنِي مَا أَجِدُ فَجِئْتُ فَقُلْتُ لِلْغُلاَمِ اسْتَأْذِنْ لِعُمَرَ. فَدَخَلَ ثُمَّ رَجَعَ فَقَالَ قَدْ ذَكَرْتُكَ لَهُ فَصَمَتَ. فَرَجَعْتُ فَجَلَسْتُ مَعَ الرَّهْطِ الَّذِينَ عِنْدَ الْمِنْبَرِ، ثُمَّ غَلَبَنِي مَا أَجِدُ فَجِئْتُ الْغُلاَمَ فَقُلْتُ اسْتَأْذِنْ لِعُمَرَ. فَدَخَلَ ثُمَّ رَجَعَ إِلَىَّ فَقَالَ قَدْ ذَكَرْتُكَ لَهُ فَصَمَتَ. فَلَمَّا وَلَّيْتُ مُنْصَرِفًا ـ قَالَ ـ إِذَا الْغُلاَمُ يَدْعُونِي فَقَالَ قَدْ أَذِنَ لَكَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم فَدَخَلْتُ عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَإِذَا هُوَ مُضْطَجِعٌ عَلَى رِمَالِ حَصِيرٍ، لَيْسَ بَيْنَهُ وَبَيْنَهُ فِرَاشٌ، قَدْ أَثَّرَ الرِّمَالُ بِجَنْبِهِ مُتَّكِئًا عَلَى وِسَادَةٍ مِنْ أَدَمٍ حَشْوُهَا لِيفٌ، فَسَلَّمْتُ عَلَيْهِ ثُمَّ قُلْتُ وَأَنَا قَائِمٌ يَا رَسُولَ اللَّهِ أَطَلَّقْتَ نِسَاءَكَ. فَرَفَعَ إِلَىَّ بَصَرَهُ فَقَالَ " لاَ ". فَقُلْتُ اللَّهُ أَكْبَرُ. ثُمَّ قُلْتُ وَأَنَا قَائِمٌ أَسْتَأْنِسُ يَا رَسُولَ اللَّهِ لَوْ رَأَيْتَنِي، وَكُنَّا مَعْشَرَ قُرَيْشٍ نَغْلِبُ النِّسَاءَ فَلَمَّا قَدِمْنَا الْمَدِينَةَ إِذَا قَوْمٌ تَغْلِبُهُمْ نِسَاؤُهُمْ، فَتَبَسَّمَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ثُمَّ قُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ لَوْ رَأَيْتَنِي وَدَخَلْتُ عَلَى حَفْصَةَ فَقُلْتُ لَهَا لاَ يَغُرَّنَّكِ أَنْ كَانَتْ جَارَتُكِ أَوْضَأَ مِنْكِ وَأَحَبَّ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم يُرِيدُ عَائِشَةَ فَتَبَسَّمَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم تَبَسُّمَةً أُخْرَى، فَجَلَسْتُ حِينَ رَأَيْتُهُ تَبَسَّمَ، فَرَفَعْتُ بَصَرِي فِي بَيْتِهِ، فَوَاللَّهِ مَا رَأَيْتُ فِي بَيْتِهِ شَيْئًا يَرُدُّ الْبَصَرَ غَيْرَ أَهَبَةٍ ثَلاَثَةٍ، فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ ادْعُ اللَّهَ فَلْيُوَسِّعْ عَلَى أُمَّتِكَ، فَإِنَّ فَارِسًا وَالرُّومَ قَدْ وُسِّعَ عَلَيْهِمْ، وَأُعْطُوا الدُّنْيَا وَهُمْ لاَ يَعْبُدُونَ اللَّهَ. فَجَلَسَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم وَكَانَ مُتَّكِئًا. فَقَالَ " أَوَفِي هَذَا أَنْتَ يَا ابْنَ الْخَطَّابِ، إِنَّ أُولَئِكَ قَوْمٌ عُجِّلُوا طَيِّبَاتِهِمْ فِي الْحَيَاةِ الدُّنْيَا ". فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ اسْتَغْفِرْ لِي. فَاعْتَزَلَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم نِسَاءَهُ مِنْ أَجْلِ ذَلِكَ الْحَدِيثِ حِينَ أَفْشَتْهُ حَفْصَةُ إِلَى عَائِشَةَ تِسْعًا وَعِشْرِينَ لَيْلَةً وَكَانَ قَالَ " مَا أَنَا بِدَاخِلٍ عَلَيْهِنَّ شَهْرًا ". مِنْ شِدَّةِ مَوْجِدَتِهِ عَلَيْهِنَّ حِينَ عَاتَبَهُ اللَّهُ، فَلَمَّا مَضَتْ تِسْعٌ وَعِشْرُونَ لَيْلَةً دَخَلَ عَلَى عَائِشَةَ فَبَدَأَ بِهَا فَقَالَتْ لَهُ عَائِشَةُ يَا رَسُولَ اللَّهِ إِنَّكَ كُنْتَ قَدْ أَقْسَمْتَ أَنْ لاَ تَدْخُلَ عَلَيْنَا شَهْرًا، وَإِنَّمَا أَصْبَحْتَ مِنْ تِسْعٍ وَعِشْرِينَ لَيْلَةً أَعُدُّهَا عَدًّا. فَقَالَ " الشَّهْرُ تِسْعٌ وَعِشْرُونَ ". فَكَانَ ذَلِكَ الشَّهْرُ تِسْعًا وَعِشْرِينَ لَيْلَةً. قَالَتْ عَائِشَةُ ثُمَّ أَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى آيَةَ التَّخَيُّرِ فَبَدَأَ بِي أَوَّلَ امْرَأَةٍ مِنْ نِسَائِهِ فَاخْتَرْتُهُ، ثُمَّ خَيَّرَ نِسَاءَهُ كُلَّهُنَّ فَقُلْنَ مِثْلَ مَا قَالَتْ عَائِشَةُ.
Ne-a relatat Abu al-Yaman, ne-a informat Șu'aib, de la az-Zuhri, care a spus: M-a informat Ubaidullah ibn Abdullah ibn Abi Thaur, de la Abdullah ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de amândoi – care a spus: Am fost mereu dornic să-l întreb pe Umar ibn al-Khattab despre cele două femei dintre soțiile Profetului ﷺ despre care Allah Preaînaltul a spus: {Dacă vă căiți în fața lui Allah, inimile voastre s-au înclinat deja [spre ceea ce este drept]} (66:4), până când el a mers la Hajj și am mers și eu împreună cu el. Pe drum, el s-a retras pentru a-și face nevoile, iar eu l-am urmat având asupra mea un vas cu apă. Când a terminat, i-am turnat apă peste mâini și el a făcut abluțiunea. Atunci i-am spus:
„O, Amir al-Mu'minin! Cine sunt cele două femei dintre soțiile Profetului ﷺ despre care Allah Preaînaltul a spus: {Dacă vă căiți în fața lui Allah, inimile voastre s-au înclinat deja}?”. El a răspuns: „Mă miră întrebarea ta, o Ibn Abbas! Ele sunt Aisha și Hafsa.” Apoi Umar a continuat relatarea hadith-ului spunând: „Eu și un vecin de-al meu din Ansar, din tribul Banu Umayya ibn Zaid, care locuia în Awali al-Madinei, obișnuiam să mergem la Profetul ﷺ pe rând. Mergea el într-o zi, iar eu în alta. Când mergeam eu, îi aduceam veștile zilei despre Revelație sau alte lucruri, iar când mergea el, făcea la fel pentru mine. Noi, cei din Quraiș, obișnuiam să avem autoritate asupra femeilor noastre, dar când am ajuns la Ansari, am găsit un popor ale cărui femei dominau bărbații, astfel încât femeile noastre au început să preia obiceiurile femeilor din Ansar. I-am strigat soției mele, iar ea mi-a replicat, lucru care mi-a displăcut. Ea mi-a spus: «De ce te miri că îți răspund? Jur pe Allah, soțiile Profetului ﷺ îi răspund, iar una dintre ele poate să nu-i vorbească toată ziua până seara.» Acest lucru m-a speriat și i-am spus: «Cine face așa va fi pierdut!» Apoi m-am îmbrăcat și am mers la Hafsa, întrebând-o: «O, Hafsa, vreuna dintre voi îl supără pe Profetul ﷺ toată ziua până seara?» Ea a răspuns: «Da.» I-am spus: «Ești o persoană pierdută și nenorocită! Nu te temi că Allah Se va mânia din cauza mâniei Trimisului Său ﷺ și astfel vei pieri? Nu cere prea mult de la Profetul ﷺ, nu-i replica și nu-l părăsi prin tăcere. Cere-mi mie orice ai nevoie și nu te lăsa amăgită de faptul că vecina ta este mai frumoasă și mai iubită de Profetul ﷺ» – se referea la Aisha. Umar a adăugat: „În acea vreme, se zvonea printre noi că tribul Ghassan își potcovea caii pentru a ne ataca. În ziua turei sale, companionul meu ansar a plecat și s-a întors seara, bătând puternic la ușa mea și întrebând dacă sunt acolo. M-am speriat și am ieșit la el. Mi-a spus: «Astăzi s-a întâmplat ceva grav.» L-am întrebat: «Ce anume? Au venit cei din Ghassan?» A răspuns: «Nu, ci ceva mai mare și mai înfricoșător decât atât: Profetul ﷺ și-a divorțat soțiile.»” Umar a continuat: „Profetul ﷺ s-a izolat de soțiile sale, iar eu mi-am spus: «Hafsa este o persoană pierdută și nenorocită.» Bănuiam deja că acest lucru s-ar putea întâmpla curând. M-am îmbrăcat și am făcut rugăciunea de dimineață împreună cu Profetul ﷺ, apoi el a intrat într-o cameră superioară și s-a retras acolo. Am intrat la Hafsa și am găsit-o plângând. Am întrebat-o: «Ce te face să plângi? Nu te-am avertizat eu? V-a divorțat Profetul ﷺ?» Ea a răspuns: «Nu știu. Iată-l retras singur în camera de sus.» Am ieșit și am mers la amvon, unde am găsit un grup de oameni, unii plângând. Am stat puțin cu ei, dar neliniștea m-a copleșit, așa că am mers la camera unde era Profetul ﷺ și i-am spus unui sclav negru de-al său: «Cere permisiunea pentru Umar.» Sclavul a intrat, a vorbit cu Profetul ﷺ, apoi s-a întors spunând: «I-am vorbit Profetului ﷺ și te-am menționat, dar a tăcut.» M-am întors și am stat din nou cu grupul de lângă amvon, dar neliniștea m-a copleșit din nou, așa că m-am dus iar la sclav spunând: «Cere permisiunea pentru Umar.» El a intrat și s-a întors spunând: «Te-am menționat, dar a tăcut.» M-am întors din nou la grupul de lângă amvon, dar neliniștea m-a copleșit, așa că am mers a treia oară la sclav spunând: «Cere permisiunea pentru Umar.» El a intrat și s-a întors spunând: «Te-am menționat, dar a tăcut.» Chiar când mă pregăteam să plec definitiv, sclavul m-a chemat spunând: «Profetul ﷺ ți-a dat permisiunea.» Am intrat la Trimisul lui Allah ﷺ și l-am găsit culcat pe o rogojină din fibre de palmier, fără nicio așternutură între el și rogojină. Fibrele îi lăsaseră urme pe coastă, iar el stătea sprijinit de o pernă de piele umplută cu fibre de palmier. L-am salutat și, stând în picioare, am întrebat: «O, Trimis al lui Allah! Ți-ai divorțat soțiile?» El și-a ridicat privirea spre mine și a spus: «Nu.» Am exclamat: «Allah Akbar!» Apoi, tot stând în picioare, am spus pentru a destinde atmosfera: «O, Trimis al lui Allah, dacă m-ai fi văzut! Noi, cei din Quraiș, aveam autoritate asupra femeilor noastre, dar când am ajuns la Medina, am găsit un popor dominat de femei.» Profetul ﷺ a zâmbit. Apoi am continuat: «O, Trimis al lui Allah, dacă m-ai fi văzut când am intrat la Hafsa și i-am spus: “Nu te lăsa amăgită de faptul că vecina ta este mai frumoasă și mai iubită de Profetul ﷺ” – referindu-mă la Aisha.» Profetul ﷺ a zâmbit din nou. Văzându-l zâmbind, m-am așezat. Mi-am rotit privirea prin casa sa și, jur pe Allah, nu am văzut nimic care să atragă atenția în afară de trei bucăți de piele tăbăcită. Atunci am spus: «O, Trimis al lui Allah! Roagă-L pe Allah să ofere belșug comunității tale, căci perșilor și romanilor li s-a oferit belșug și au primit lumea aceasta, deși nu Îl adoră pe Allah.» Profetul ﷺ, care stătea rezemat, s-a ridicat în șezut și a spus: «Tu ești cel care gândește astfel, o fiu al lui al-Khattab? Aceia sunt un popor căruia i s-au grăbit bunătățile în viața lumească.» Am spus: «O, Trimis al lui Allah! Cere iertare pentru mine.» Profetul ﷺ s-a izolat de soțiile sale timp de douăzeci și nouă de nopți din cauza incidentului în care Hafsa dezvăluise secretul Aișei. El spusese: «Nu voi intra la ele timp de o lună», din cauza supărării sale față de ele, după ce Allah îl mustrase. Când au trecut cele douăzeci și nouă de nopți, a intrat mai întâi la Aisha. Aceasta i-a spus: «O, Trimis al lui Allah! Ai jurat că nu vei intra la noi timp de o lună, dar acum au trecut doar douăzeci și nouă de nopți, pe care le-am numărat una câte una.» Profetul ﷺ a răspuns: «Luna aceasta are douăzeci și nouă de zile.» Aisha a adăugat: „Apoi Allah Preaînaltul a revelat versetul opțiunii, iar el a început cu mine, prima dintre soțiile sale, și eu L-am ales pe el. Apoi le-a oferit opțiunea tuturor soțiilor sale, iar ele au spus același lucru ca și mine.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Umar relatează despre viața de familie a Profetului ﷺ și alegerea sa de a trăi cu modestie.
Umar relatează că Profetul ﷺ a stat deoparte de soțiile sale timp de douăzeci și nouă de nopți, după ce Hafsa îi împărtășise lui Aisha o informație confidențială. Apoi, Profetul ﷺ le-a dat soțiilor sale posibilitatea de a alege, așa cum este menționat în Coran.
Ablațiunea rituală pe care musulmanii o fac, printre altele, înainte de rugăciune.
Versetele în care soțiile Profetului ﷺ au primit de ales între viața lumească și plăcerile ei, pe de o parte, și Allah și Mesagerul Său ﷺ, pe de altă parte.
S-a îndepărtat temporar de soțiile sale; acest lucru nu însemna, în sine, că divorțase de ele.
Învățații subliniază că versetele despre căință și alegere arată importanța păstrării confidențialității și a respectului față de Mesagerul ﷺ. Retragerea de douăzeci și nouă de nopți nu a dus la divorț; Profetul ﷺ și-a reluat viața conjugală și le-a lăsat soțiilor sale să aleagă. Juriștii clasici discută, pornind de aici, că un jurământ de a nu avea relații cu soțiile pentru o anumită perioadă nu înseamnă automat divorț; consecințele juridice exacte depind de formulare și de împrejurări. Pasajul despre perși și romani ne învață că prosperitatea lumească nu este, prin ea însăși, o dovadă a favorii divine.
- Păstrează informațiile confidențiale și nu le împărtăși fără permisiune, mai ales dacă ar putea afecta relațiile.
- Discutați cu calm tensiunile din căsnicie și cereți sfatul cuiva fără a-l umili pe celălalt.
- Nu măsura bunăstarea doar prin avere; recunoștința, credința și o viață modestă au o mare valoare.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.