Sahih al-Bukhari, hadithul 6948
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا حُسَيْنُ بْنُ مَنْصُورٍ، حَدَّثَنَا أَسْبَاطُ بْنُ مُحَمَّدٍ، حَدَّثَنَا الشَّيْبَانِيُّ، سُلَيْمَانُ بْنُ فَيْرُوزَ عَنْ عِكْرِمَةَ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ،. قَالَ الشَّيْبَانِيُّ وَحَدَّثَنِي عَطَاءٌ أَبُو الْحَسَنِ السُّوَائِيُّ،، وَلاَ أَظُنُّهُ إِلاَّ ذَكَرَهُ عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ ـ رضى الله عنهما ـ {يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لاَ يَحِلُّ لَكُمْ أَنْ تَرِثُوا النِّسَاءَ كَرْهًا} الآيَةَ قَالَ كَانُوا إِذَا مَاتَ الرَّجُلُ كَانَ أَوْلِيَاؤُهُ أَحَقَّ بِامْرَأَتِهِ، إِنْ شَاءَ بَعْضُهُمْ تَزَوَّجَهَا، وَإِنْ شَاءُوا زَوَّجَهَا، وَإِنْ شَاءُوا لَمْ يُزَوِّجْهَا، فَهُمْ أَحَقُّ بِهَا مِنْ أَهْلِهَا، فَنَزَلَتْ هَذِهِ الآيَةُ فِي ذَلِكَ.
Ne-a relatat Hussein ibn Mansur, ne-a relatat Asbat ibn Muhammad, ne-a relatat Șaibani, Suleiman ibn Fairuz, de la Ikrima, de la Ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de amândoi. A spus Șaibani: Și mi-a relatat Ata, Abu al-Hasan as-Suwai, și nu cred că a menționat-o decât de la Ibn Abbas – Allah să fie mulțumit de amândoi – cu privire la versetul: {O, voi cei care credeți! Nu vă este îngăduit să moșteniți femeile împotriva voinței lor} [An-Nisa: 19]. El a spus: În epoca preislamică, atunci când un bărbat murea, rudele sale masculine aveau mai mult drept asupra soției lui; dacă voiau, unul dintre ei se căsătorea cu ea, dacă voiau, o măritau cu altcineva, iar dacă voiau, nu o lăsau să se recăsătorească, considerând că au autoritate asupra ei mai mare decât propria ei familie. Astfel, acest verset a fost revelat în legătură cu această situație.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Membrii familiei nu au voie să trateze o văduvă, împotriva voinței ei, ca pe o parte a moștenirii.
Ibn Abbas descrie obiceiul preislamic prin care rudele unui bărbat decedat hotărau soarta văduvei sale: se puteau căsători cu ea, o puteau da în căsătorie altcuiva sau îi puteau interzice să se căsătorească. Versetul 4:19 din Coran a fost revelat în legătură cu această practică.
A trata o văduvă ca pe un bun care, după moartea soțului ei, trece în posesia moștenitorilor acestuia.
Rudele de sex masculin ale soțului decedat, care, potrivit vechiului obicei, își atribuiau drepturi asupra văduvei.
Denumirea perioadei preislamice și a obiceiurilor ei, reformate de islam.
Comentatorii clasici leagă această relatare de Coranul 4:19 și deduc că o văduvă nu este proprietatea familiei soțului ei. Rudele nu au voie să o oblige să se căsătorească, să o dea în căsătorie fără consimțământul ei sau să o împiedice să încheie singură o căsătorie. Cele patru școli sunnite de drept recunosc necesitatea consimțământului pentru căsătorie; regulile exacte privind rolul tutorelui matrimonial diferă de la o școală la alta.
- Respectați consimțământul liber al unei femei în fiecare decizie privind căsătoria.
- Nu folosiți niciodată legăturile de familie sau puterea financiară pentru a constrânge pe cineva să se căsătorească.
- Tratați văduva ca pe o persoană autonomă și lăsați-o să decidă singură asupra viitorului ei.
Această relatare din același capitol oferă un context suplimentar despre protejarea femeilor împotriva unei căsătorii impuse.
Sahih al-Bukhari · #6947 (Sahih)Povestea se leagă de principiul potrivit căruia membrii familiei nu pot hotărî după bunul plac în privința unei femei și a căsătoriei ei.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.