Revelația · Sahih al-Bukhari

Sahih al-Bukhari, hadithul 7

Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Revelația
صحيح البخاري
Cine a relatat?

Relatat de Abdullah ibn Abbas

Sahih (de încredere)

Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.

Relatarea

Text arab

حَدَّثَنَا أَبُو الْيَمَانِ الْحَكَمُ بْنُ نَافِعٍ، قَالَ أَخْبَرَنَا شُعَيْبٌ، عَنِ الزُّهْرِيِّ، قَالَ أَخْبَرَنِي عُبَيْدُ اللَّهِ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ بْنِ مَسْعُودٍ، أَنَّ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ عَبَّاسٍ، أَخْبَرَهُ أَنَّ أَبَا سُفْيَانَ بْنَ حَرْبٍ أَخْبَرَهُ أَنَّ هِرَقْلَ أَرْسَلَ إِلَيْهِ فِي رَكْبٍ مِنْ قُرَيْشٍ ـ وَكَانُوا تُجَّارًا بِالشَّأْمِ ـ فِي الْمُدَّةِ الَّتِي كَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَادَّ فِيهَا أَبَا سُفْيَانَ وَكُفَّارَ قُرَيْشٍ، فَأَتَوْهُ وَهُمْ بِإِيلِيَاءَ فَدَعَاهُمْ فِي مَجْلِسِهِ، وَحَوْلَهُ عُظَمَاءُ الرُّومِ ثُمَّ دَعَاهُمْ وَدَعَا بِتَرْجُمَانِهِ فَقَالَ أَيُّكُمْ أَقْرَبُ نَسَبًا بِهَذَا الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ فَقَالَ أَبُو سُفْيَانَ فَقُلْتُ أَنَا أَقْرَبُهُمْ نَسَبًا‏.‏ فَقَالَ أَدْنُوهُ مِنِّي، وَقَرِّبُوا أَصْحَابَهُ، فَاجْعَلُوهُمْ عِنْدَ ظَهْرِهِ‏.‏ ثُمَّ قَالَ لِتَرْجُمَانِهِ قُلْ لَهُمْ إِنِّي سَائِلٌ هَذَا عَنْ هَذَا الرَّجُلِ، فَإِنْ كَذَبَنِي فَكَذِّبُوهُ‏.‏ فَوَاللَّهِ لَوْلاَ الْحَيَاءُ مِنْ أَنْ يَأْثِرُوا عَلَىَّ كَذِبًا لَكَذَبْتُ عَنْهُ، ثُمَّ كَانَ أَوَّلَ مَا سَأَلَنِي عَنْهُ أَنْ قَالَ كَيْفَ نَسَبُهُ فِيكُمْ قُلْتُ هُوَ فِينَا ذُو نَسَبٍ‏.‏ قَالَ فَهَلْ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ مِنْكُمْ أَحَدٌ قَطُّ قَبْلَهُ قُلْتُ لاَ‏.‏ قَالَ فَهَلْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مِنْ مَلِكٍ قُلْتُ لاَ‏.‏ قَالَ فَأَشْرَافُ النَّاسِ يَتَّبِعُونَهُ أَمْ ضُعَفَاؤُهُمْ فَقُلْتُ بَلْ ضُعَفَاؤُهُمْ‏.‏ قَالَ أَيَزِيدُونَ أَمْ يَنْقُصُونَ قُلْتُ بَلْ يَزِيدُونَ‏.‏ قَالَ فَهَلْ يَرْتَدُّ أَحَدٌ مِنْهُمْ سَخْطَةً لِدِينِهِ بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَ فِيهِ قُلْتُ لاَ‏.‏ قَالَ فَهَلْ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ بِالْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ قُلْتُ لاَ‏.‏ قَالَ فَهَلْ يَغْدِرُ قُلْتُ لاَ، وَنَحْنُ مِنْهُ فِي مُدَّةٍ لاَ نَدْرِي مَا هُوَ فَاعِلٌ فِيهَا‏.‏ قَالَ وَلَمْ تُمْكِنِّي كَلِمَةٌ أُدْخِلُ فِيهَا شَيْئًا غَيْرُ هَذِهِ الْكَلِمَةِ‏.‏ قَالَ فَهَلْ قَاتَلْتُمُوهُ قُلْتُ نَعَمْ‏.‏ قَالَ فَكَيْفَ كَانَ قِتَالُكُمْ إِيَّاهُ قُلْتُ الْحَرْبُ بَيْنَنَا وَبَيْنَهُ سِجَالٌ، يَنَالُ مِنَّا وَنَنَالُ مِنْهُ‏.‏ قَالَ مَاذَا يَأْمُرُكُمْ قُلْتُ يَقُولُ اعْبُدُوا اللَّهَ وَحْدَهُ، وَلاَ تُشْرِكُوا بِهِ شَيْئًا، وَاتْرُكُوا مَا يَقُولُ آبَاؤُكُمْ، وَيَأْمُرُنَا بِالصَّلاَةِ وَالصِّدْقِ وَالْعَفَافِ وَالصِّلَةِ‏.‏ فَقَالَ لِلتَّرْجُمَانِ قُلْ لَهُ سَأَلْتُكَ عَنْ نَسَبِهِ، فَذَكَرْتَ أَنَّهُ فِيكُمْ ذُو نَسَبٍ، فَكَذَلِكَ الرُّسُلُ تُبْعَثُ فِي نَسَبِ قَوْمِهَا، وَسَأَلْتُكَ هَلْ قَالَ أَحَدٌ مِنْكُمْ هَذَا الْقَوْلَ فَذَكَرْتَ أَنْ لاَ، فَقُلْتُ لَوْ كَانَ أَحَدٌ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ قَبْلَهُ لَقُلْتُ رَجُلٌ يَأْتَسِي بِقَوْلٍ قِيلَ قَبْلَهُ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مِنْ مَلِكٍ فَذَكَرْتَ أَنْ لاَ، قُلْتُ فَلَوْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مِنْ مَلِكٍ قُلْتُ رَجُلٌ يَطْلُبُ مُلْكَ أَبِيهِ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ بِالْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ فَذَكَرْتَ أَنْ لاَ، فَقَدْ أَعْرِفُ أَنَّهُ لَمْ يَكُنْ لِيَذَرَ الْكَذِبَ عَلَى النَّاسِ وَيَكْذِبَ عَلَى اللَّهِ، وَسَأَلْتُكَ أَشْرَافُ النَّاسِ اتَّبَعُوهُ أَمْ ضُعَفَاؤُهُمْ فَذَكَرْتَ أَنَّ ضُعَفَاءَهُمُ اتَّبَعُوهُ، وَهُمْ أَتْبَاعُ الرُّسُلِ، وَسَأَلْتُكَ أَيَزِيدُونَ أَمْ يَنْقُصُونَ فَذَكَرْتَ أَنَّهُمْ يَزِيدُونَ، وَكَذَلِكَ أَمْرُ الإِيمَانِ حَتَّى يَتِمَّ، وَسَأَلْتُكَ أَيَرْتَدُّ أَحَدٌ سَخْطَةً لِدِينِهِ بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَ فِيهِ فَذَكَرْتَ أَنْ لاَ، وَكَذَلِكَ الإِيمَانُ حِينَ تُخَالِطُ بَشَاشَتُهُ الْقُلُوبَ، وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَغْدِرُ فَذَكَرْتَ أَنْ لاَ، وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ لاَ تَغْدِرُ، وَسَأَلْتُكَ بِمَا يَأْمُرُكُمْ، فَذَكَرْتَ أَنَّهُ يَأْمُرُكُمْ أَنْ تَعْبُدُوا اللَّهَ، وَلاَ تُشْرِكُوا بِهِ شَيْئًا، وَيَنْهَاكُمْ عَنْ عِبَادَةِ الأَوْثَانِ، وَيَأْمُرُكُمْ بِالصَّلاَةِ وَالصِّدْقِ وَالْعَفَافِ‏.‏ فَإِنْ كَانَ مَا تَقُولُ حَقًّا فَسَيَمْلِكُ مَوْضِعَ قَدَمَىَّ هَاتَيْنِ، وَقَدْ كُنْتُ أَعْلَمُ أَنَّهُ خَارِجٌ، لَمْ أَكُنْ أَظُنُّ أَنَّهُ مِنْكُمْ، فَلَوْ أَنِّي أَعْلَمُ أَنِّي أَخْلُصُ إِلَيْهِ لَتَجَشَّمْتُ لِقَاءَهُ، وَلَوْ كُنْتُ عِنْدَهُ لَغَسَلْتُ عَنْ قَدَمِهِ‏.‏ ثُمَّ دَعَا بِكِتَابِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم الَّذِي بَعَثَ بِهِ دِحْيَةُ إِلَى عَظِيمِ بُصْرَى، فَدَفَعَهُ إِلَى هِرَقْلَ فَقَرَأَهُ فَإِذَا فِيهِ بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ‏.‏ مِنْ مُحَمَّدٍ عَبْدِ اللَّهِ وَرَسُولِهِ إِلَى هِرَقْلَ عَظِيمِ الرُّومِ‏.‏ سَلاَمٌ عَلَى مَنِ اتَّبَعَ الْهُدَى، أَمَّا بَعْدُ فَإِنِّي أَدْعُوكَ بِدِعَايَةِ الإِسْلاَمِ، أَسْلِمْ تَسْلَمْ، يُؤْتِكَ اللَّهُ أَجْرَكَ مَرَّتَيْنِ، فَإِنْ تَوَلَّيْتَ فَإِنَّ عَلَيْكَ إِثْمَ الأَرِيسِيِّينَ وَ‏{‏يَا أَهْلَ الْكِتَابِ تَعَالَوْا إِلَى كَلِمَةٍ سَوَاءٍ بَيْنَنَا وَبَيْنَكُمْ أَنْ لاَ نَعْبُدَ إِلاَّ اللَّهَ وَلاَ نُشْرِكَ بِهِ شَيْئًا وَلاَ يَتَّخِذَ بَعْضُنَا بَعْضًا أَرْبَابًا مِنْ دُونِ اللَّهِ فَإِنْ تَوَلَّوْا فَقُولُوا اشْهَدُوا بِأَنَّا مُسْلِمُونَ‏}‏ قَالَ أَبُو سُفْيَانَ فَلَمَّا قَالَ مَا قَالَ، وَفَرَغَ مِنْ قِرَاءَةِ الْكِتَابِ كَثُرَ عِنْدَهُ الصَّخَبُ، وَارْتَفَعَتِ الأَصْوَاتُ وَأُخْرِجْنَا، فَقُلْتُ لأَصْحَابِي حِينَ أُخْرِجْنَا لَقَدْ أَمِرَ أَمْرُ ابْنِ أَبِي كَبْشَةَ، إِنَّهُ يَخَافُهُ مَلِكُ بَنِي الأَصْفَرِ‏.‏ فَمَا زِلْتُ مُوقِنًا أَنَّهُ سَيَظْهَرُ حَتَّى أَدْخَلَ اللَّهُ عَلَىَّ الإِسْلاَمَ‏.‏ وَكَانَ ابْنُ النَّاظُورِ صَاحِبُ إِيلِيَاءَ وَهِرَقْلَ سُقُفًّا عَلَى نَصَارَى الشَّأْمِ، يُحَدِّثُ أَنَّ هِرَقْلَ حِينَ قَدِمَ إِيلِيَاءَ أَصْبَحَ يَوْمًا خَبِيثَ النَّفْسِ، فَقَالَ بَعْضُ بَطَارِقَتِهِ قَدِ اسْتَنْكَرْنَا هَيْئَتَكَ‏.‏ قَالَ ابْنُ النَّاظُورِ وَكَانَ هِرَقْلُ حَزَّاءً يَنْظُرُ فِي النُّجُومِ، فَقَالَ لَهُمْ حِينَ سَأَلُوهُ إِنِّي رَأَيْتُ اللَّيْلَةَ حِينَ نَظَرْتُ فِي النُّجُومِ مَلِكَ الْخِتَانِ قَدْ ظَهَرَ، فَمَنْ يَخْتَتِنُ مِنْ هَذِهِ الأُمَّةِ قَالُوا لَيْسَ يَخْتَتِنُ إِلاَّ الْيَهُودُ فَلاَ يُهِمَّنَّكَ شَأْنُهُمْ وَاكْتُبْ إِلَى مَدَايِنِ مُلْكِكَ، فَيَقْتُلُوا مَنْ فِيهِمْ مِنَ الْيَهُودِ‏.‏ فَبَيْنَمَا هُمْ عَلَى أَمْرِهِمْ أُتِيَ هِرَقْلُ بِرَجُلٍ أَرْسَلَ بِهِ مَلِكُ غَسَّانَ، يُخْبِرُ عَنْ خَبَرِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَلَمَّا اسْتَخْبَرَهُ هِرَقْلُ قَالَ اذْهَبُوا فَانْظُرُوا أَمُخْتَتِنٌ هُوَ أَمْ لاَ‏.‏ فَنَظَرُوا إِلَيْهِ، فَحَدَّثُوهُ أَنَّهُ مُخْتَتِنٌ، وَسَأَلَهُ عَنِ الْعَرَبِ فَقَالَ هُمْ يَخْتَتِنُونَ‏.‏ فَقَالَ هِرَقْلُ هَذَا مَلِكُ هَذِهِ الأُمَّةِ قَدْ ظَهَرَ‏.‏ ثُمَّ كَتَبَ هِرَقْلُ إِلَى صَاحِبٍ لَهُ بِرُومِيَةَ، وَكَانَ نَظِيرَهُ فِي الْعِلْمِ، وَسَارَ هِرَقْلُ إِلَى حِمْصَ، فَلَمْ يَرِمْ حِمْصَ حَتَّى أَتَاهُ كِتَابٌ مِنْ صَاحِبِهِ يُوَافِقُ رَأْىَ هِرَقْلَ عَلَى خُرُوجِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَأَنَّهُ نَبِيٌّ، فَأَذِنَ هِرَقْلُ لِعُظَمَاءِ الرُّومِ فِي دَسْكَرَةٍ لَهُ بِحِمْصَ ثُمَّ أَمَرَ بِأَبْوَابِهَا فَغُلِّقَتْ، ثُمَّ اطَّلَعَ فَقَالَ يَا مَعْشَرَ الرُّومِ، هَلْ لَكُمْ فِي الْفَلاَحِ وَالرُّشْدِ وَأَنْ يَثْبُتَ مُلْكُكُمْ فَتُبَايِعُوا هَذَا النَّبِيَّ، فَحَاصُوا حَيْصَةَ حُمُرِ الْوَحْشِ إِلَى الأَبْوَابِ، فَوَجَدُوهَا قَدْ غُلِّقَتْ، فَلَمَّا رَأَى هِرَقْلُ نَفْرَتَهُمْ، وَأَيِسَ مِنَ الإِيمَانِ قَالَ رُدُّوهُمْ عَلَىَّ‏.‏ وَقَالَ إِنِّي قُلْتُ مَقَالَتِي آنِفًا أَخْتَبِرُ بِهَا شِدَّتَكُمْ عَلَى دِينِكُمْ، فَقَدْ رَأَيْتُ‏.‏ فَسَجَدُوا لَهُ وَرَضُوا عَنْهُ، فَكَانَ ذَلِكَ آخِرَ شَأْنِ هِرَقْلَ‏.‏ رَوَاهُ صَالِحُ بْنُ كَيْسَانَ وَيُونُسُ وَمَعْمَرٌ عَنِ الزُّهْرِيِّ‏.‏

Traducere

Ne-a relatat Abu al-Yaman, Al-Hakam ibn Nafi', care a spus: Ne-a informat Șu'aib, de la Az-Zuhri, care a spus: M-a informat 'Ubaidullah ibn Abdullah ibn 'Utba ibn Mas'ud că Abdullah ibn 'Abbas l-a informat că Abu Sufyan ibn Harb i-a relatat că Heraclius a trimis după el în timp ce se afla într-o caravană din Quraiș — erau negustori în Șam — în perioada în care Trimisul lui Allah ﷺ făcuse un armistițiu cu Abu Sufyan și necredincioșii din Quraiș. Au mers la el la Ilya (Ierusalim), iar Heraclius i-a chemat în adunarea sa, înconjurat de marii dregători ai romanilor. Apoi i-a chemat și a cerut translatorul său, spunând:

„Care dintre voi este cea mai apropiată rudă cu acest bărbat care pretinde că este Profet?” Abu Sufyan a răspuns: „Eu sunt cel mai apropiat neam al lui.” Heraclius a zis: „Aduceți-l aproape de mine și puneți-i tovarășii să stea în spatele lui.” Apoi i-a spus translatorului: „Spune-le că îl voi întreba despre acest bărbat; dacă mă minte, contraziceți-l!” Abu Sufyan a zis: „Pe Allah! Dacă nu mi-ar fi fost rușine ca ei să mă numească mincinos, aș fi mințit despre el. Primul lucru pe care m-a întrebat a fost: «Ce rang are familia lui printre voi?» Am răspuns: «Este dintre noi de neam nobil.» A întrebat: «A mai spus cineva dintre voi vreodată asemenea cuvinte înainte de el?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «A fost vreunul dintre strămoșii lui rege?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «Îl urmează nobilii sau cei slabi?» Am răspuns: «Cei slabi.» A întrebat: «Cresc sau scad [ca număr]?» Am răspuns: «Cresc.» A întrebat: «Se leapădă cineva de religia lui din nemulțumire după ce a intrat în ea?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «L-ați acuzat de minciună înainte să spună ceea ce a spus?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «Trădează?» Am răspuns: «Nu, dar suntem într-un armistițiu cu el și nu știm ce va face în această perioadă.» Nu am putut strecura niciun alt cuvânt împotriva lui în afară de acesta. A întrebat: «V-ați luptat cu el?» Am răspuns: «Da.» A întrebat: «Cum a fost lupta voastră cu el?» Am răspuns: «Războiul dintre noi și el este echilibrat; uneori câștigă el, alteori câștigăm noi.» A întrebat: «Ce vă poruncește?» Am răspuns: «Spune: Adorați-L pe Allah singur, nu-I asociați nimic, părăsiți ceea ce spuneau strămoșii voștri și ne poruncește rugăciunea, sinceritatea, castitatea și menținerea legăturilor de rudenie.» Atunci i-a spus translatorului: «Spune-i: Te-am întrebat despre neamul lui și ai menționat că este de neam nobil printre voi; tot așa sunt trimiși și Apostolii, din neamul poporului lor. Te-am întrebat dacă a mai spus cineva dintre voi acest lucru și ai spus că nu; dacă ar fi spus cineva înainte, aș fi zis că este un om care imită o vorbă spusă anterior. Te-am întrebat dacă a avut vreun rege printre strămoși și ai spus că nu; dacă ar fi avut, aș fi zis că vrea să recupereze regatul tatălui său. Te-am întrebat dacă l-ați acuzat de minciună înainte să spună ce a spus și ai spus că nu; astfel am știut că nu ar fi lăsat minciuna față de oameni ca să mintă despre Allah. Te-am întrebat dacă îl urmează nobilii sau cei slabi și ai spus că cei slabi; aceștia sunt urmașii Apostolilor. Te-am întrebat dacă cresc sau scad și ai spus că cresc; așa este credința până când se desăvârșește. Te-am întrebat dacă se leapădă cineva din nemulțumire după ce intră în religia lui și ai spus că nu; așa este credința când bucuria ei pătrunde în inimi. Te-am întrebat dacă trădează și ai spus că nu; tot așa nici Apostolii nu trădează. Te-am întrebat ce vă poruncește și ai spus că vă poruncește să-L adorați pe Allah, să nu-I asociați nimic, să părăsiți adorarea idolilor și vă îndeamnă la rugăciune, sinceritate și castitate. Dacă ceea ce spui este adevărat, atunci el va stăpâni locul de sub picioarele mele. Știam că va apărea, dar nu credeam că va fi dintre voi. Dacă aș fi știut că pot ajunge la el, m-aș fi ostenește să-l întâlnesc, iar dacă aș fi fost lângă el, i-aș fi spălat picioarele.» Apoi a cerut scrisoarea Trimisului lui Allah ﷺ, pe care Dihya o dusese conducătorului din Busra, care o predase lui Heraclius. Acesta a citit-o și iată ce scria: „În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. De la Muhammad, robul lui Allah și Trimisul Său, către Heraclius, conducătorul romanilor. Pace asupra celui ce urmează calea cea dreaptă. Apoi, te chem la Islam. Fii musulman și vei fi în siguranță, iar Allah îți va da răsplata ta de două ori. Dar dacă te întorci, asupra ta va fi păcatul arișienilor (țăranilor). «O, oameni ai Cărții! Veniți la un cuvânt comun între noi și voi: să nu adorăm decât pe Allah, să nu-I asociem nimic și să nu ne luăm unii pe alții drept domni în afară de Allah. Iar dacă ei se întorc, spuneți: Mărturisiți că noi suntem musulmani!»” (3:64). Abu Sufyan a spus: Când a terminat de vorbit și de citit scrisoarea, s-a iscat mare zarvă și s-au ridicat vocile, iar noi am fost scoși afară. Le-am spus tovarășilor mei când am ieșit: „Lucrurile lui Ibn Abi Kabșa au devenit atât de grave încât însăși regele Banilor Al-Asfar se teme de el.” Și am continuat să fiu convins că el va învinge, până când Allah m-a călăuzit spre Islam. Ibn An-Natur, guvernatorul Ilyei și episcop al creștinilor din Șam sub Heraclius, relatează că atunci când Heraclius a ajuns la Ilya, s-a trezit într-o dimineață tulburat. Unii dintre patricienii săi i-au spus: „Ni s-a părut ciudată starea ta.” Ibn An-Natur a spus că Heraclius era astrolog și privea stelele. El le-a răspuns: „Noaptea trecută, privind stelele, am văzut că a apărut regele celor circumciși. Cine practică circumcizia în această națiune?” Ei au răspuns: „Doar evreii practică circumcizia, așa că nu-ți face griji pentru ei. Scrie orașelor regatului tău să-i ucidă pe evreii din ele.” În timp ce discutau, i-a fost adus lui Heraclius un bărbat trimis de regele Ghassanide, care vestea despre Trimisul lui Allah ﷺ. După ce l-a interogat, Heraclius a spus: „Mergeți și vedeți dacă este circumcis sau nu.” Au verificat și i-au spus că este circumcis. L-a întrebat despre arabi, iar el a răspuns: „Și ei practică circumcizia.” Heraclius a spus: „Acesta este regele acestei națiuni care a apărut.” Apoi Heraclius a scris unui prieten de-al său din Roma, egal cu el în știință, și a plecat spre Homs. Nu a părăsit Homs-ul până nu a primit o scrisoare de la prietenul său, care confirma opinia lui Heraclius despre apariția Profetului ﷺ și faptul că este Profet. Heraclius a permis marilor dregători romani să se adune în palatul său din Homs, apoi a ordonat ca ușile să fie închise. A apărut și a spus: „O, romani! Doriți voi izbânda, buna călăuzire și stabilitatea regatului vostru? Atunci jurați credință acestui Profet!” Ei au fugit spre uși ca măgarii sălbatici, dar le-au găsit închise. Când Heraclius le-a văzut repulsia și a pierdut speranța că vor crede, a spus: „Aduceți-i înapoi la mine.” Apoi a zis: „Ceea ce am spus mai devreme a fost doar pentru a testa fermitatea voastră în religie și am văzut rezultatul.” Ei s-au prosternat în fața lui și au fost mulțumiți de el. Aceasta a fost ultima întâmplare legată de Heraclius. Au relatat aceasta Salih ibn Kaisan, Yunus și Ma'mar, de la Az-Zuhri.

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Heraclius a recunoscut semnele profeției în caracterul și mesajul lui Muhammad ﷺ.

Context și împrejurări

În timpul unui armistițiu, Heraclius l-a întrebat pe Abu Sufyan la Ierusalim despre Profetul ﷺ. Hadithul menționează că Abu Sufyan nu era încă musulman la acea vreme și că Heraclius i-a pus întrebări despre mesajul și caracterul Profetului ﷺ.

Explicarea termenilor dificili
Ilya

Numele folosit în relatare pentru Ierusalim.

armistițiu

O perioadă convenită în care părțile aflate în conflict nu se luptă între ele.

Arisiyyīn

Un termen din scrisoarea Profetului ﷺ, redat în traducere ca supușii sau agricultorii lui Heraclius.

Ce au dedus învățații

Învățați precum Ibn Hajar explică faptul că întrebările lui Heraclius vizau semne recognoscibile ale profeției: o reputație de încredere înainte de chemare, respectarea înțelegerilor și creșterea numărului de adepți. Relatarea ne învață și că un cuvânt adevărat rostit de un adversar poate servi drept dovadă. Chemarea Profetului ﷺ era la adorarea exclusivă a lui Allah și lega credința de rugăciune, sinceritate, castitate și păstrarea legăturilor de familie.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Respectă-ți angajamentele, chiar și atunci când ai de-a face cu cineva cu care ești în conflict.
  2. Lasă sinceritatea și comportamentul demn de încredere să-ți susțină mesajul, chiar și în conversațiile dificile.
  3. Fă ca adorarea lui Allah, rugăciunea, castitatea și grija față de legăturile de familie să se vadă în alegerile tale zilnice.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.