Sahih al-Bukhari, hadithul 7305
Relatat de Umar ibn al-Khattab. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Umar ibn al-Khattab
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ يُوسُفَ، حَدَّثَنَا اللَّيْثُ، حَدَّثَنِي عُقَيْلٌ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، قَالَ أَخْبَرَنِي مَالِكُ بْنُ أَوْسٍ النَّصْرِيُّ، وَكَانَ، مُحَمَّدُ بْنُ جُبَيْرِ بْنِ مُطْعِمٍ ذَكَرَ لِي ذِكْرًا مِنْ ذَلِكَ فَدَخَلْتُ عَلَى مَالِكٍ فَسَأَلْتُهُ فَقَالَ انْطَلَقْتُ حَتَّى أَدْخُلَ عَلَى عُمَرَ أَتَاهُ حَاجِبُهُ يَرْفَا فَقَالَ هَلْ لَكَ فِي عُثْمَانَ وَعَبْدِ الرَّحْمَنِ وَالزُّبَيْرِ وَسَعْدٍ يَسْتَأْذِنُونَ. قَالَ نَعَمْ. فَدَخَلُوا فَسَلَّمُوا وَجَلَسُوا. فَقَالَ هَلْ لَكَ فِي عَلِيٍّ وَعَبَّاسٍ. فَأَذِنَ لَهُمَا. قَالَ الْعَبَّاسُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ اقْضِ بَيْنِي وَبَيْنَ الظَّالِمِ. اسْتَبَّا. فَقَالَ الرَّهْطُ عُثْمَانُ وَأَصْحَابُهُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ اقْضِ بَيْنَهُمَا وَأَرِحْ أَحَدَهُمَا مِنَ الآخَرِ. فَقَالَ اتَّئِدُوا أَنْشُدُكُمْ بِاللَّهِ الَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ، هَلْ تَعْلَمُونَ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ نُورَثُ مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ ". يُرِيدُ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم نَفْسَهُ. قَالَ الرَّهْطُ قَدْ قَالَ ذَلِكَ. فَأَقْبَلَ عُمَرُ عَلَى عَلِيٍّ وَعَبَّاسٍ فَقَالَ أَنْشُدُكُمَا بِاللَّهِ هَلْ تَعْلَمَانِ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ذَلِكَ. قَالاَ نَعَمْ. قَالَ عُمَرُ فَإِنِّي مُحَدِّثُكُمْ عَنْ هَذَا الأَمْرِ، إِنَّ اللَّهَ كَانَ خَصَّ رَسُولَهُ صلى الله عليه وسلم فِي هَذَا الْمَالِ بِشَىْءٍ لَمْ يُعْطِهِ أَحَدًا غَيْرَهُ، فَإِنَّ اللَّهَ يَقُولُ {مَا أَفَاءَ اللَّهُ عَلَى رَسُولِهِ مِنْهُمْ فَمَا أَوْجَفْتُمْ} الآيَةَ، فَكَانَتْ هَذِهِ خَالِصَةً لِرَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم، ثُمَّ وَاللَّهِ مَا احْتَازَهَا دُونَكُمْ وَلاَ اسْتَأْثَرَ بِهَا عَلَيْكُمْ، وَقَدْ أَعْطَاكُمُوهَا وَبَثَّهَا فِيكُمْ، حَتَّى بَقِيَ مِنْهَا هَذَا الْمَالُ، وَكَانَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم يُنْفِقُ عَلَى أَهْلِهِ نَفَقَةَ سَنَتِهِمْ مِنْ هَذَا الْمَالِ، ثُمَّ يَأْخُذُ مَا بَقِيَ فَيَجْعَلُهُ مَجْعَلَ مَالِ اللَّهِ، فَعَمِلَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم بِذَلِكَ حَيَاتَهُ، أَنْشُدُكُمْ بِاللَّهِ هَلْ تَعْلَمُونَ ذَلِكَ فَقَالُوا نَعَمْ. ثُمَّ قَالَ لِعَلِيٍّ وَعَبَّاسٍ أَنْشُدُكُمَا اللَّهَ هَلْ تَعْلَمَانِ ذَلِكَ قَالاَ نَعَمْ. ثُمَّ تَوَفَّى اللَّهُ نَبِيَّهُ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ أَبُو بَكْرٍ أَنَا وَلِيُّ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم، فَقَبَضَهَا أَبُو بَكْرٍ فَعَمِلَ فِيهَا بِمَا عَمِلَ فِيهَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم، وَأَنْتُمَا حِينَئِذٍ ـ وَأَقْبَلَ عَلَى عَلِيٍّ وَعَبَّاسٍ ـ تَزْعُمَانِ أَنَّ أَبَا بَكْرٍ فِيهَا كَذَا، وَاللَّهُ يَعْلَمُ أَنَّهُ فِيهَا صَادِقٌ بَارٌّ رَاشِدٌ تَابِعٌ لِلْحَقِّ، ثُمَّ تَوَفَّى اللَّهُ أَبَا بَكْرٍ فَقُلْتُ أَنَا وَلِيُّ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَبِي بَكْرٍ. فَقَبَضْتُهَا سَنَتَيْنِ أَعْمَلُ فِيهَا بِمَا عَمِلَ بِهِ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَبُو بَكْرٍ، ثُمَّ جِئْتُمَانِي وَكَلِمَتُكُمَا عَلَى كَلِمَةٍ وَاحِدَةٍ وَأَمْرُكُمَا جَمِيعٌ، جِئْتَنِي تَسْأَلُنِي نَصِيبَكَ مِنِ ابْنِ أَخِيكَ، وَأَتَانِي هَذَا يَسْأَلُنِي نَصِيبَ امْرَأَتِهِ مِنْ أَبِيهَا فَقُلْتُ إِنْ شِئْتُمَا دَفَعْتُهَا إِلَيْكُمَا، عَلَى أَنَّ عَلَيْكُمَا عَهْدَ اللَّهِ وَمِيثَاقَهُ تَعْمَلاَنِ فِيهَا بِمَا عَمِلَ بِهِ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَبِمَا عَمِلَ فِيهَا أَبُو بَكْرٍ وَبِمَا عَمِلْتُ فِيهَا مُنْذُ وَلِيتُهَا، وَإِلاَّ فَلاَ تُكَلِّمَانِي فِيهَا. فَقُلْتُمَا ادْفَعْهَا إِلَيْنَا بِذَلِكَ. فَدَفَعْتُهَا إِلَيْكُمَا بِذَلِكَ، أَنْشُدُكُمْ بِاللَّهِ هَلْ دَفَعْتُهَا إِلَيْهِمَا بِذَلِكَ قَالَ الرَّهْطُ نَعَمْ. فَأَقْبَلَ عَلَى عَلِيٍّ وَعَبَّاسٍ فَقَالَ أَنْشُدُكُمَا بِاللَّهِ هَلْ دَفَعْتُهَا إِلَيْكُمَا بِذَلِكَ. قَالاَ نَعَمْ. قَالَ أَفَتَلْتَمِسَانِ مِنِّي قَضَاءً غَيْرَ ذَلِكَ فَوَالَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ لاَ أَقْضِي فِيهَا قَضَاءً غَيْرَ ذَلِكَ حَتَّى تَقُومَ السَّاعَةُ، فَإِنْ عَجَزْتُمَا عَنْهَا فَادْفَعَاهَا إِلَىَّ، فَأَنَا أَكْفِيكُمَاهَا.
Ne-a relatat Abdullah ibn Iusuf, ne-a relatat Al-Laith, mi-a relatat Uqail, de la Ibn Șihab, care a spus: Mi-a informat Malik ibn Aus An-Nasri, iar Muhammad ibn Jubair ibn Mut'im mi-a menționat ceva despre aceasta, așa că am mers la Malik și l-am întrebat, iar el a spus: Am mers până am intrat la Umar. A venit la el portarul său, Yarfa, și a spus:
„Uthman, Abdur-Rahman, Az-Zubair și Sa'd cer permisiunea să intre.” El a spus: „Da.” Au intrat, au salutat și s-au așezat. Apoi a spus: „Îi primești pe Ali și Abbas?” Le-a dat voie să intre. Abbas a spus: „O, Emir al Credincioșilor! Judecă între mine și acest asupritor!” Ei s-au certat. Grupul – Uthman și tovarășii săi – au spus: „O, Emir al Credincioșilor! Judecă între ei și scapă-l pe unul de celălalt!” El a spus: „Aveți răbdare! Vă conjur pe Allah, Cel prin a Cărui voie stau cerurile și pământul: știți voi că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaka (milostenie)»?” Mesagerul lui Allah ﷺ se referea la sine însuși. Grupul a spus: „Într-adevăr, a spus aceasta.” Atunci Umar s-a întors spre Ali și Abbas și a spus: „Vă conjur pe Allah, știți voi amândoi că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus aceasta?” Au răspuns: „Da.” Umar a spus: „Acum vă vorbesc despre această chestiune. Allah l-a ales pe Mesagerul Său ﷺ cu o parte din aceste bunuri pe care nu le-a dat nimănui altcuiva, căci Allah spune: «Ceea ce Allah a dăruit ca Fai' Mesagerului Său... pentru care nu ați mânat cai sau cămile» [59:6]. Astfel, acestea au fost exclusiv pentru Mesagerul lui Allah ﷺ. Dar, pe Allah, el nu le-a luat doar pentru sine, excluzându-vă, nici nu le-a păstrat doar pentru el; vi le-a dat vouă și le-a împărțit printre voi, până când a rămas această avere. Profetul ﷺ cheltuia din aceasta pentru familia sa necesarul unui an, apoi lua ce rămânea și îl folosea așa cum se folosește averea lui Allah. Profetul ﷺ a făcut aceasta toată viața sa. Vă conjur pe Allah, știți voi aceasta?” Au răspuns: „Da.” Apoi le-a spus lui Ali și Abbas: „Vă conjur pe Allah, știți voi aceasta?” Au răspuns: „Da.” Apoi Allah l-a luat la El pe Profetul Său ﷺ, iar Abu Bakr a spus: „Eu sunt succesorul Mesagerului lui Allah ﷺ”, și a preluat-o, administrând-o exact cum făcuse Mesagerul lui Allah ﷺ. Și voi erați atunci prezenți – s-a întors spre Ali și Abbas – și susțineți că Abu Bakr a procedat într-un anumit fel în privința ei, dar Allah știe că el a fost sincer, evlavios, drept și următor al adevărului în administrarea ei. Apoi Allah l-a luat la El pe Abu Bakr, iar eu am spus: „Eu sunt succesorul Mesagerului lui Allah ﷺ și al lui Abu Bakr.” Am preluat-o timp de doi ani, administrând-o așa cum au făcut Mesagerul lui Allah ﷺ și Abu Bakr. Apoi ați venit la mine amândoi, având același cuvânt și aceeași cerere; ai venit la mine cerând partea ta de la fiul fratelui tău, iar acesta a venit cerând partea soției sale de la tatăl ei. Eu v-am spus: „Dacă doriți, vi le predau, cu condiția să faceți legământ și pact cu Allah că le veți administra așa cum a făcut Mesagerul lui Allah ﷺ, cum a făcut Abu Bakr și cum am făcut eu de când le administrez; altfel, nu-mi mai vorbiți despre aceasta.” Voi ați spus: „Predă-ne-le cu această condiție.” Și vi le-am predat cu această condiție. Vă conjur pe Allah, le-am predat-o eu cu această condiție?” Grupul a spus: „Da.” Apoi s-a întors spre Ali și Abbas și a spus: „Vă conjur pe Allah, vi le-am predat cu această condiție?” Au răspuns: „Da.” A spus: „Și acum cereți de la mine o altă judecată decât aceasta? Pe Cel prin a Cărui voie stau cerurile și pământul, nu voi da nicio altă judecată decât aceasta până va veni Ceasul! Dacă nu puteți să le administrați, atunci returnați-le mie, căci eu mă voi ocupa de ele în locul vostru.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
ʿUmar a menținut administrarea bunurilor în conformitate cu practica Profetului ﷺ.
ʿUmar soluționează o dispută între ʿAlī și al-ʿAbbās privind administrarea bunurilor lăsate de Profetul ﷺ. El le amintește celor prezenți afirmația potrivit căreia ceea ce lasă profeții este administrat ca act de caritate, precum și condițiile în care bunurile le-au fost încredințate celor doi.
Bunuri care revin comunității musulmane fără luptă și sunt administrate conform regulilor.
Caritate; aici se referă la bunuri care nu sunt împărțite ca moștenire, ci sunt administrate în folosul public.
Un administrator sau succesor responsabil, care se ocupă de o chestiune în numele altora.
Savanții clasici deduc din afirmația Profetului ﷺ că moștenirea sa nu se împarte între moștenitori ca o moștenire obișnuită, ci se administrează ca bun destinat carității. ʿUmar subliniază că administratorul trebuie să urmeze practica bine cunoscută a Profetului ﷺ, să acopere nevoile anuale ale familiei sale și să folosească restul în interesul public. Savanții discută întinderea juridică exactă a acestei reguli; cele patru școli sunnite de drept recunosc regula specială privind bunurile Profetului ﷺ și consideră administrarea lor o responsabilitate, nu o proprietate personală.
- Într-o dispută privind bunurile, prezintă cu grijă înțelegerile și sursele de încredere înainte de a pronunța o hotărâre.
- Cine administrează bunuri comune trebuie să le respecte destinația și să dea socoteală pentru modul în care le folosește.
- Stabilește clar condițiile administrării delegate și respectă angajamentul pe care ți l-ai asumat.
Această relatare de la ʿĀʾisha tratează, de asemenea, afirmația că profeții nu lasă moștenire și lămurește cum sunt privite bunurile lor după moarte.
Sahih al-Bukhari · #7269 (Sahih)Acolo, ʿUmar amintește comunității afirmația despre faptul că moștenirea Profetului ﷺ nu se transmite prin moștenire.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.