Sahih al-Bukhari, hadithul 7526
Relatat de Aisha. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Aisha
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا عُبَيْدُ بْنُ إِسْمَاعِيلَ، حَدَّثَنَا أَبُو أُسَامَةَ، عَنْ هِشَامٍ، عَنْ أَبِيهِ، عَنْ عَائِشَةَ ـ رضى الله عنها ـ قَالَتْ نَزَلَتْ هَذِهِ الآيَةُ {وَلاَ تَجْهَرْ بِصَلاَتِكَ وَلاَ تُخَافِتْ بِهَا} فِي الدُّعَاءِ.
Ne-a relatat Ubaid ibn Ismail, ne-a relatat Abu Usama, de la Hișam, de la tatăl său, de la Aisha – Allah să fie mulțumit de ea – care a spus:
„Acest verset: «Și nu ridica glasul în rugăciunea ta și nici nu-l coborî prea mult» [17:110] a fost revelat cu privire la invocare (dua).”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Rugăciunea de cerere este potrivită când nu este nici exagerat de tare, nici de neauzit.
Invocații personale prin care cineva Îi cere lui Allah ceva, Îl preamărește sau Îi solicită ajutorul.
Un mod echilibrat de a-L invoca pe Allah: să vorbești suficient de tare pentru a fi auzit, fără să ridici glasul exagerat și fără să vorbești atât de încet încât cuvintele să nu se audă.
Comentatorii clasici pun explicația Aishei în legătură cu Coranul 17:110: în rugăciunile de cerere se cuvine să păstrezi o voce cumpătată. Versetul permite să-L invoci pe Allah fără a vorbi exagerat de tare și fără a ascunde cu totul cuvintele; cele patru școli juridice nu stabilesc o regulă generală potrivit căreia fiecare rugăciune de cerere trebuie rostită cu voce tare.
- Rostește-ți rugăciunile de cerere cu atenție, fără să ridici glasul inutil.
- În invocațiile personale, alege un volum la care să te poți auzi și să-ți poți cumpăni cuvintele cu atenție.
- Aplică această îndrumare ținând cont de situație și de oamenii din jurul tău.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.