Sahih Muslim, hadithul 4464
Relatat de Ubadah ibn as-Samit. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ubadah ibn as-Samit
Colecția Sahih Muslim este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا قُتَيْبَةُ بْنُ سَعِيدٍ، حَدَّثَنَا لَيْثٌ، ح وَحَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ رُمْحٍ، أَخْبَرَنَا اللَّيْثُ، عَنْ يَزِيدَ بْنِ أَبِي حَبِيبٍ، عَنْ أَبِي الْخَيْرِ، عَنِ الصُّنَابِحِيِّ، عَنْ عُبَادَةَ بْنِ الصَّامِتِ، أَنَّهُ قَالَ إِنِّي لَمِنَ النُّقَبَاءِ الَّذِينَ بَايَعُوا رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَقَالَ بَايَعْنَاهُ عَلَى أَنْ لاَ نُشْرِكَ بِاللَّهِ شَيْئًا وَلاَ نَزْنِيَ وَلاَ نَسْرِقَ وَلاَ نَقْتُلَ النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلاَّ بِالْحَقِّ وَلاَ نَنْتَهِبَ وَلاَ نَعْصِيَ فَالْجَنَّةُ إِنْ فَعَلْنَا ذَلِكَ فَإِنْ غَشِينَا مِنْ ذَلِكَ شَيْئًا كَانَ قَضَاءُ ذَلِكَ إِلَى اللَّهِ . وَقَالَ ابْنُ رُمْحٍ كَانَ قَضَاؤُهُ إِلَى اللَّهِ .
Ne-a relatat Qutaiba ibn Sa'id, ne-a relatat Laith; și (pe o altă cale) ne-a relatat Muhammad ibn Rumh, ne-a informat Laith, de la Yazid ibn Abi Habib, de la Abu al-Khair, de la As-Sunabihi, de la Ubada ibn As-Samit, care a spus:
„Cu adevărat, eu sunt dintre căpeteniile care au jurat credință Trimisului lui Allah ﷺ.” Și a spus: „I-am jurat credință că nu vom asocia nimic cu Allah, că nu vom preacurvi, că nu vom fura, că nu vom ucide sufletul pe care Allah l-a interzis decât cu dreptate, că nu vom jefui și că nu ne vom răzvrăti. Dacă îndeplinim acestea, atunci Paradisul este pentru noi; iar dacă săvârșim ceva din acestea, judecata acelui lucru revine lui Allah.” Ibn Rumh a spus: „Judecata sa revine lui Allah.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Jurământul îi obligă pe credincioși să respecte interdicții grave și lasă judecata în seama lui Allah.
O promisiune solemnă de ascultare și loialitate față de Trimisul lui Allah ﷺ.
Doar atunci când un judecător islamic competent stabilește, conform legii, existența unui temei valid.
Luarea bunurilor cu forța sau prin atac.
Învățații deduc de aici că jurământul subliniază interdicțiile esențiale și că săvârșirea unui păcat nu înseamnă automat că făptuitorul iese din islam. Pasajul potrivit căruia judecata Îi aparține lui Allah se referă la hotărârea Sa asupra păcatului și la pedeapsa sau iertarea finală; acesta nu oferă permisiunea de a lăsa infracțiunile nepedepsite. Pedepsele lumești și procesele țin de autoritățile competente, nu de indivizi. Învățații leagă făgăduința Paradisului de respectarea jurământului și de îndurarea lui Allah.
- Ia în serios angajamentele față de Allah și veghează zilnic asupra rugăciunii, bunurilor și relațiilor cu ceilalți.
- După un păcat, întoarce-te cu sinceritate la Allah și nu deznădăjdui de judecata și îndurarea Sa.
- Lasă pedepsirea și înfăptuirea dreptății în seama judecătorilor competenți; nu-ți face niciodată singur dreptate.
Această relatare de la Ubada ibn as-Samit oferă o versiune asemănătoare a jurământului și ajută la înțelegerea împreună a făgăduințelor și condițiilor.
Sahih al-Bukhari · #18 (Sahih)Și această relatare autentică de la Ubada descrie jurământul de credință și păcatele grave menționate în acesta.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.