Sahih Muslim, hadithul 4998
Relatat de Jabir ibn Abdullah. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Jabir ibn Abdullah
Colecția Sahih Muslim este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا أَحْمَدُ بْنُ يُونُسَ، حَدَّثَنَا زُهَيْرٌ، حَدَّثَنَا أَبُو الزُّبَيْرِ، عَنْ جَابِرٍ، ح وَحَدَّثَنَاهُ يَحْيَى بْنُ يَحْيَى، أَخْبَرَنَا أَبُو خَيْثَمَةَ، عَنْ أَبِي الزُّبَيْرِ، عَنْ جَابِرٍ، قَالَ بَعَثَنَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَمَّرَ عَلَيْنَا أَبَا عُبَيْدَةَ نَتَلَقَّى عِيرًا لِقُرَيْشٍ وَزَوَّدَنَا جِرَابًا مِنْ تَمْرٍ لَمْ يَجِدْ لَنَا غَيْرَهُ فَكَانَ أَبُو عُبَيْدَةَ يُعْطِينَا تَمْرَةً تَمْرَةً - قَالَ - فَقُلْتُ كَيْفَ كُنْتُمْ تَصْنَعُونَ بِهَا قَالَ نَمَصُّهَا كَمَا يَمَصُّ الصَّبِيُّ ثُمَّ نَشْرَبُ عَلَيْهَا مِنَ الْمَاءِ فَتَكْفِينَا يَوْمَنَا إِلَى اللَّيْلِ وَكُنَّا نَضْرِبُ بِعِصِيِّنَا الْخَبَطَ ثُمَّ نَبُلُّهُ بِالْمَاءِ فَنَأْكُلُهُ قَالَ وَانْطَلَقْنَا عَلَى سَاحِلِ الْبَحْرِ فَرُفِعَ لَنَا عَلَى سَاحِلِ الْبَحْرِ كَهَيْئَةِ الْكَثِيبِ الضَّخْمِ فَأَتَيْنَاهُ فَإِذَا هِيَ دَابَّةٌ تُدْعَى الْعَنْبَرَ قَالَ قَالَ أَبُو عُبَيْدَةَ مَيْتَةٌ ثُمَّ قَالَ لاَ بَلْ نَحْنُ رُسُلُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَفِي سَبِيلِ اللَّهِ وَقَدِ اضْطُرِرْتُمْ فَكُلُوا قَالَ فَأَقَمْنَا عَلَيْهِ شَهْرًا وَنَحْنُ ثَلاَثُ مِائَةٍ حَتَّى سَمِنَّا قَالَ وَلَقَدْ رَأَيْتُنَا نَغْتَرِفُ مِنْ وَقْبِ عَيْنِهِ بِالْقِلاَلِ الدُّهْنَ وَنَقْتَطِعُ مِنْهُ الْفِدَرَ كَالثَّوْرِ - أَوْ كَقَدْرِ الثَّوْرِ - فَلَقَدْ أَخَذَ مِنَّا أَبُو عُبَيْدَةَ ثَلاَثَةَ عَشَرَ رَجُلاً فَأَقْعَدَهُمْ فِي وَقْبِ عَيْنِهِ وَأَخَذَ ضِلَعًا مِنْ أَضْلاَعِهِ فَأَقَامَهَا ثُمَّ رَحَلَ أَعْظَمَ بَعِيرٍ مَعَنَا فَمَرَّ مِنْ تَحْتِهَا وَتَزَوَّدْنَا مِنْ لَحْمِهِ وَشَائِقَ فَلَمَّا قَدِمْنَا الْمَدِينَةَ أَتَيْنَا رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَذَكَرْنَا ذَلِكَ لَهُ فَقَالَ " هُوَ رِزْقٌ أَخْرَجَهُ اللَّهُ لَكُمْ فَهَلْ مَعَكُمْ مِنْ لَحْمِهِ شَىْءٌ فَتُطْعِمُونَا " . قَالَ فَأَرْسَلْنَا إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْهُ فَأَكَلَهُ .
Ne-a relatat Ahmad ibn Yunus, ne-a relatat Zuhair, ne-a relatat Abu az-Zubair, de la Jabir, (și într-o altă lanț de transmitere) mi-a relatat Yahya ibn Yahya, ne-a informat Abu Khaithama, de la Abu az-Zubair, de la Jabir, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ ne-a trimis într-o expediție și l-a numit pe Abu Ubaida drept comandant al nostru pentru a intercepta o caravană a celor din Quraiș. Ne-a dat ca provizii un sac cu curmale, căci nu a găsit nimic altceva pentru noi. Abu Ubaida ne dădea fiecăruia câte o curmală pe zi. (Abu az-Zubair) a întrebat:
„Ce făceați cu ea?” El a răspuns: „O sugeam așa cum suge un prunc, apoi beam apă peste ea, și ne ajungea pentru toată ziua până seara. Loveam copacii cu toiagul pentru a face să cadă frunzele, apoi le înmuiam în apă și le mâncam.” Apoi am pornit de-a lungul țărmului mării și am zărit pe mal ceva ce semăna cu o dună uriașă. Când ne-am apropiat, am văzut că era o creatură numită Anbar (cașalot). Abu Ubaida a spus: „Este un animal mort.” Apoi a adăugat: „Ba nu, noi suntem solii Trimisului lui Allah ﷺ, aflați pe calea lui Allah, iar voi sunteți în mare nevoie; deci mâncați!” Am rămas acolo timp de o lună, fiind trei sute de oameni, până când ne-am îngrășat. Am văzut cum scoteam din cavitatea ochiului său ulcioare pline cu grăsime și tăiam din el bucăți de carne compacte, cât un taur sau de mărimea unui taur. Abu Ubaida a chemat treisprezece dintre noi și i-a așezat în cavitatea ochiului animalului. A luat una dintre coastele sale și a proptit-o vertical, apoi a pus șaua pe cea mai mare cămilă pe care o aveam și aceasta a trecut pe sub coastă. Ne-am aprovizionat cu felii de carne uscată din ea. Când ne-am întors la Medina, am mers la Trimisul lui Allah ﷺ și i-am povestit despre aceasta. El a spus: „Acesta a fost un mijloc de subzistență pe care Allah l-a scos pentru voi. Mai aveți ceva din carnea ei ca să ne hrăniți și pe noi?” Am trimis atunci o parte din ea Trimisului lui Allah ﷺ și el a mâncat din ea.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
În caz de lipsă gravă de hrană, este permis să se mănânce un animal marin eșuat la țărm.
Profetul ﷺ a trimis o expediție sub conducerea lui Abu Ubaidah pentru a intercepta o caravană a Qurayshului. Când proviziile aproape se terminaseră, bărbații au găsit pe țărm un animal marin eșuat.
Numele dat în relatare animalului marin de mari dimensiuni; în traducerea folosită, acesta este identificat drept cașalot.
Un animal care a murit fără sacrificare rituală; în principiu, consumul lui este interzis.
O situație de lipsă gravă de hrană, în care cineva are nevoie să mănânce pentru a înlătura un prejudiciu sau un pericol.
Învățații clasici deduc din această relatare că este permis să se mănânce animale marine găsite moarte și eșuate la țărm și că pentru acestea nu este necesară sacrificarea rituală. Școlile juridice malikită, shafiită și hanbalită permit în sens larg consumul animalelor marine; școala hanafită limitează, în principiu, această permisiune la pește. Învățații subliniază și că necesitatea permite temporar consumul de hrană interzisă, doar în măsura necesară și fără exces. Aprobarea Profetului ﷺ confirmă, de asemenea, judecata lui Abu Ubaidah în această situație concretă.
- În caz de lipsă de hrană, ia doar cât este necesar și evită risipa.
- Când un grup se află în dificultate, lasă conducătorul responsabil să judece cu grijă situația.
- Împarte cu ceilalți proviziile disponibile; însoțitorii au trimis carne Profetului ﷺ.
Jabir vorbește și despre Armata lui Khabat și despre peștele mare eșuat la țărm; această versiune completează povestirea și detaliile lipsei de hrană.
Sahih Muslim · #5000 (Sahih)Această relatare descrie cum grupul a folosit carnea animalului marin și completează, din punct de vedere tematic, relatarea evenimentelor.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.