Sunan an-Nasa'i, hadithul 1339
Relatat de Abdullah ibn al-Zubair. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn al-Zubair
Relatarea
أَخْبَرَنَا مُحَمَّدُ بْنُ شُجَاعٍ الْمَرُّوذِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا إِسْمَاعِيلُ ابْنُ عُلَيَّةَ، عَنِ الْحَجَّاجِ بْنِ أَبِي عُثْمَانَ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبُو الزُّبَيْرِ، قَالَ سَمِعْتُ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ الزُّبَيْرِ، يُحَدِّثُ عَلَى هَذَا الْمِنْبَرِ وَهُوَ يَقُولُ كَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم إِذَا سَلَّمَ يَقُولُ " لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ وَحْدَهُ لاَ شَرِيكَ لَهُ لَهُ الْمُلْكُ وَلَهُ الْحَمْدُ وَهُوَ عَلَى كُلِّ شَىْءٍ قَدِيرٌ لاَ حَوْلَ وَلاَ قُوَّةَ إِلاَّ بِاللَّهِ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ لاَ نَعْبُدُ إِلاَّ إِيَّاهُ أَهْلَ النِّعْمَةِ وَالْفَضْلِ وَالثَّنَاءِ الْحَسَنِ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ مُخْلِصِينَ لَهُ الدِّينَ وَلَوْ كَرِهَ الْكَافِرُونَ " .
Ne-a informat Muhammad ibn Șuja' al-Marrudhi, care a spus: Ne-a relatat Ismail ibn Ulayya, de la Al-Hajjaj ibn Abi Uthman, care a spus: Mi-a relatat Abu az-Zubair, care a spus: L-am auzit pe Abdullah ibn az-Zubair vorbind de pe acest minbar și spunând:
„Când Trimisul lui Allah ﷺ rostea taslim-ul, obișnuia să spună: «La ilaha illallah wahdahu la șarika lah, lahul-mulk wa lahul-hamd wa huwa 'ala kulli șay'in qadir, la hawla wa la quwwata illa billah; la ilaha illallah wa la na'budu illa iyyah, ahlan-ni'mati wal-fadli wath-thana'il-hasan; la ilaha illallah, mukhlisina lahud-dina wa law karihal-kafirun» (Nu există alt dumnezeu în afară de Allah, Singur, fără asociat. A Lui este stăpânirea și a Lui este lauda și El este Atotputernic peste toate lucrurile. Nu există putere și nici tărie decât la Allah. Nu există alt dumnezeu în afară de Allah și nu adorăm pe nimeni altcineva decât pe El, Stăpânul binefacerii, al harului și al laudei frumoase. Nu există alt dumnezeu în afară de Allah, fiind sinceri față de El în credință, chiar dacă necredincioșilor le displace)."
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
După taslim, Profetul ﷺ L-a preamărit pe Allah și a afirmat sinceritatea în adorare.
Salutul prin care se încheie rugăciunea.
Nu există putere sau forță în afara ajutorului și voinței lui Allah.
A-L adora numai pe Allah și a păstra devotamentul față de El curat.
Învățații deduc din această relatare că după rugăciune este prescrisă pomenirea lui Allah prin preamărire și cuvinte de tawhid. Textul subliniază că stăpânirea, lauda și puterea Îi aparțin lui Allah, iar adorarea se cuvine numai Lui. Formularea „chiar dacă necredincioșilor le displace” evidențiază statornicia în adorarea sinceră; nu este un îndemn la ostilitate.
- După taslim, rezervă în mod conștient timp pentru a-L pomeni și a-L preamări pe Allah.
- Îndreaptă adorarea numai către Allah și reînnoiește-ți intenția sinceră.
- În fața efortului și a încercărilor, spune „la hawla wa la quwwata illa billah” și încrede-te în ajutorul lui Allah.
Această relatare sahih menționează că Abdullah ibn az-Zubair rostea cuvinte de dhikr după fiecare rugăciune și se leagă îndeaproape de practica descrisă.
Sunan an-Nasa'i · #1337 (Sahih)Această relatare sahih descrie, de asemenea, cuvinte de laudă și de pomenire a lui Allah după rugăciune.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.