Sunan an-Nasa'i, hadithul 4354
Relatat de Jabir ibn Abdullah. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Jabir ibn Abdullah
Relatarea
أَخْبَرَنَا مُحَمَّدُ بْنُ عُمَرَ بْنِ عَلِيِّ بْنِ مُقَدَّمٍ الْمُقَدَّمِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا مُعَاذُ بْنُ هِشَامٍ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبِي، عَنْ أَبِي الزُّبَيْرِ، عَنْ جَابِرٍ، قَالَ بَعَثَنَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَعَ أَبِي عُبَيْدَةَ وَنَحْنُ ثَلاَثُمِائَةٍ وَبِضْعَةَ عَشَرَ وَزَوَّدَنَا جِرَابًا مِنْ تَمْرٍ فَأَعْطَانَا قَبْضَةً قَبْضَةً فَلَمَّا أَنْ جُزْنَاهُ أَعْطَانَا تَمْرَةً تَمْرَةً حَتَّى إِنْ كُنَّا لَنَمُصُّهَا كَمَا يَمُصُّ الصَّبِيُّ وَنَشْرَبُ عَلَيْهَا الْمَاءَ فَلَمَّا فَقَدْنَاهَا وَجَدْنَا فَقْدَهَا حَتَّى إِنْ كُنَّا لَنَخْبِطُ الْخَبَطَ بِقِسِيِّنَا وَنَسَفُّهُ ثُمَّ نَشْرَبُ عَلَيْهِ مِنَ الْمَاءِ حَتَّى سُمِّينَا جَيْشَ الْخَبَطِ ثُمَّ أَجَزْنَا السَّاحِلَ فَإِذَا دَابَّةٌ مِثْلُ الْكَثِيبِ يُقَالُ لَهُ الْعَنْبَرُ فَقَالَ أَبُو عُبَيْدَةَ مَيْتَةٌ لاَ تَأْكُلُوهُ . ثُمَّ قَالَ جَيْشُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَفِي سَبِيلِ اللَّهِ عَزَّ وَجَلَّ وَنَحْنُ مُضْطَرُّونَ كُلُوا بِاسْمِ اللَّهِ . فَأَكَلْنَا مِنْهُ وَجَعَلْنَا مِنْهُ وَشِيقَةً وَلَقَدْ جَلَسَ فِي مَوْضِعِ عَيْنِهِ ثَلاَثَةَ عَشَرَ رَجُلاً - قَالَ - فَأَخَذَ أَبُو عُبَيْدَةَ ضِلَعًا مِنْ أَضْلاَعِهِ فَرَحَلَ بِهِ أَجْسَمَ بَعِيرٍ مِنْ أَبَاعِرِ الْقَوْمِ فَأَجَازَ تَحْتَهُ فَلَمَّا قَدِمْنَا عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " مَا حَبَسَكُمْ " . قُلْنَا كُنَّا نَتَّبِعُ عِيرَاتِ قُرَيْشٍ وَذَكَرْنَا لَهُ مِنْ أَمْرِ الدَّابَّةِ فَقَالَ " ذَاكَ رِزْقٌ رَزَقَكُمُوهُ اللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ أَمَعَكُمْ مِنْهُ شَىْءٌ " . قَالَ قُلْنَا نَعَمْ .
Ne-a informat Muhammad ibn Umar ibn Ali ibn Muqaddam al-Muqaddami, care a spus: Ne-a relatat Muadh ibn Hisham, care a spus: Mi-a relatat tatăl meu, de la Abu az-Zubair, de la Jabir, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ ne-a trimis împreună cu Abu Ubaidah, iar noi eram trei sute și câțiva oameni. Ne-a dat ca provizie un sac de curmale și ni le oferea cu pumnul. Când s-au împuținat, ne dădea câte o singură curmală de fiecare dată, până când ajunsesem să o sugem așa cum suge un prunc și beam apă după ea. Când am rămas fără ele, lipsa lor ne-a fost foarte grea, încât loveam crengile copacilor Khabat cu arcurile noastre pentru a scutura frunzele, le mâncam și apoi beam apă peste ele, motiv pentru care am fost numiți
„Armata Khabat”. Apoi am trecut de zona de coastă și iată că am găsit o creatură mare cât o dună, numită Al-Anbar. Abu Ubaidah a spus: „Este un animal mort, nu mâncați din el!” Apoi însă a adăugat: „Sunteți armata Trimisului lui Allah ﷺ, pe calea lui Allah Cel Atotputernic și Măreț, și sunteți în mare nevoie; mâncați în numele lui Allah!” Astfel, am mâncat din el și am făcut din carnea lui provizii uscate. În locul ochiului său au putut șaptesprezece bărbați – a spus naratorul – iar Abu Ubaidah a luat una dintre coastele sale și a pus-o ca arcadă deasupra celei mai mari cămile a oamenilor, care a trecut pe sub ea fără să o atingă. Când am ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ, acesta ne-a întrebat: „Ce v-a reținut atât de mult?” Am răspuns: „Urmăream caravanele quraișiților” și i-am povestit despre acea creatură. El a spus: „Aceasta este o hrană pe care Allah Cel Atotputernic și Măreț v-a oferit-o. Mai aveți ceva din ea cu voi?” Am răspuns: „Da.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
În caz de necesitate, animalul marin eșuat la țărm este permis ca hrană oferită de Allah.
Jabir povestește despre o expediție condusă de Abu Ubaidah, în timpul căreia grupul a mâncat frunze din cauza lipsei de provizii. Pe coastă au găsit un animal marin uriaș eșuat la țărm și l-au mâncat; la întoarcerea lor, Profetul ﷺ a confirmat că acesta era hrană oferită de Allah.
Numele dat în relatare animalului marin uriaș găsit de grup pe coastă.
Un animal care a murit fără a fi sacrificat; Abu Ubaidah a crezut inițial că, din acest motiv, nu putea fi mâncat.
Frunze de copac pe care grupul înfometat le-a folosit drept hrană.
Savanții deduc din confirmarea Profetului ﷺ că animalul marin eșuat la țărm poate fi mâncat, chiar dacă a fost găsit mort. Evenimentul arată și că necesitatea poate permite consumarea unor alimente interzise în alte împrejurări, în limitele strict necesare. Relatarea subliniază, de asemenea, că rolul de conducător implică responsabilitate: Abu Ubaidah a cântărit mai întâi interdicția de a mânca hoituri și a permis consumul când necesitatea a devenit evidentă.
- Când hrana este insuficientă, folosește mai întâi mijloacele permise disponibile și evită risipa.
- Dacă apare o necesitate reală, cere sfatul unei persoane competente și limitează excepția la ceea ce este necesar.
- Împarte proviziile în mod echitabil și recunoaște binecuvântarea lui Allah când ajutorul sosește pe neașteptate.
Această relatare Sahih vorbește, de asemenea, despre expediția lui Abu Ubaidah, lipsa curmalelor și găsirea animalului marin uriaș.
Sunan an-Nasa'i · #4353 (Sahih)Și această relatare Sahih se referă la călătorie și la descoperirea de pe coastă, susținând contextul acestui eveniment.
Sunan an-Nasa'i · #4355 (Sahih)Această relatare Sahih tratează, de asemenea, întrebarea când poate fi mâncat un animal găsit mort.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.