Sunan Abi Dawud, hadithul 2963
Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatarea
حَدَّثَنَا الْحَسَنُ بْنُ عَلِيٍّ، وَمُحَمَّدُ بْنُ يَحْيَى بْنِ فَارِسٍ الْمَعْنَى، قَالاَ حَدَّثَنَا بِشْرُ بْنُ عُمَرَ الزَّهْرَانِيُّ، حَدَّثَنِي مَالِكُ بْنُ أَنَسٍ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ مَالِكِ بْنِ أَوْسِ بْنِ الْحَدَثَانِ، قَالَ أَرْسَلَ إِلَىَّ عُمَرُ حِينَ تَعَالَى النَّهَارُ فَجِئْتُهُ فَوَجَدْتُهُ جَالِسًا عَلَى سَرِيرٍ مُفْضِيًا إِلَى رِمَالِهِ فَقَالَ حِينَ دَخَلْتُ عَلَيْهِ يَا مَالُ إِنَّهُ قَدْ دَفَّ أَهْلُ أَبْيَاتٍ مِنْ قَوْمِكَ وَإِنِّي قَدْ أَمَرْتُ فِيهِمْ بِشَىْءٍ فَاقْسِمْ فِيهِمْ . قُلْتُ لَوْ أَمَرْتَ غَيْرِي بِذَلِكَ . فَقَالَ خُذْهُ . فَجَاءَهُ يَرْفَأُ فَقَالَ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ هَلْ لَكَ فِي عُثْمَانَ بْنِ عَفَّانَ وَعَبْدِ الرَّحْمَنِ بْنِ عَوْفٍ وَالزُّبَيْرِ بْنِ الْعَوَّامِ وَسَعْدِ بْنِ أَبِي وَقَّاصٍ قَالَ نَعَمْ . فَأَذِنَ لَهُمْ فَدَخَلُوا ثُمَّ جَاءَهُ يَرْفَأُ فَقَالَ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ هَلْ لَكَ فِي الْعَبَّاسِ وَعَلِيٍّ قَالَ نَعَمْ . فَأَذِنَ لَهُمْ فَدَخَلُوا فَقَالَ الْعَبَّاسُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ اقْضِ بَيْنِي وَبَيْنَ هَذَا - يَعْنِي عَلِيًّا - فَقَالَ بَعْضُهُمْ أَجَلْ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ اقْضِ بَيْنَهُمَا وَارْحَمْهُمَا . قَالَ مَالِكُ بْنُ أَوْسٍ خُيِّلَ إِلَىَّ أَنَّهُمَا قَدَّمَا أُولَئِكَ النَّفَرَ لِذَلِكَ . فَقَالَ عُمَرُ رَحِمَهُ اللَّهُ اتَّئِدَا . ثُمَّ أَقْبَلَ عَلَى أُولَئِكَ الرَّهْطِ فَقَالَ أَنْشُدُكُمْ بِاللَّهِ الَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ هَلْ تَعْلَمُونَ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ نُورَثُ مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ " . قَالُوا نَعَمْ . ثُمَّ أَقْبَلَ عَلَى عَلِيٍّ وَالْعَبَّاسِ رضى الله عنهما فَقَالَ أَنْشُدُكُمَا بِاللَّهِ الَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ هَلْ تَعْلَمَانِ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ نُورَثُ مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ " . فَقَالاَ نَعَمْ . قَالَ فَإِنَّ اللَّهَ خَصَّ رَسُولَهُ صلى الله عليه وسلم بِخَاصَّةٍ لَمْ يَخُصَّ بِهَا أَحَدًا مِنَ النَّاسِ فَقَالَ اللَّهُ تَعَالَى { وَمَا أَفَاءَ اللَّهُ عَلَى رَسُولِهِ مِنْهُمْ فَمَا أَوْجَفْتُمْ عَلَيْهِ مِنْ خَيْلٍ وَلاَ رِكَابٍ وَلَكِنَّ اللَّهَ يُسَلِّطُ رُسُلَهُ عَلَى مَنْ يَشَاءُ وَاللَّهُ عَلَى كُلِّ شَىْءٍ قَدِيرٌ } وَكَانَ اللَّهُ أَفَاءَ عَلَى رَسُولِهِ بَنِي النَّضِيرِ فَوَاللَّهِ مَا اسْتَأْثَرَ بِهَا عَلَيْكُمْ وَلاَ أَخَذَهَا دُونَكُمْ فَكَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَأْخُذُ مِنْهَا نَفَقَةَ سَنَةٍ أَوْ نَفَقَتَهُ وَنَفَقَةَ أَهْلِهِ سَنَةً وَيَجْعَلُ مَا بَقِيَ أُسْوَةَ الْمَالِ . ثُمَّ أَقْبَلَ عَلَى أُولَئِكَ الرَّهْطِ فَقَالَ أَنْشُدُكُمْ بِاللَّهِ الَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ هَلْ تَعْلَمُونَ ذَلِكَ قَالُوا نَعَمْ . ثُمَّ أَقْبَلَ عَلَى الْعَبَّاسِ وَعَلِيٍّ رضى الله عنهما فَقَالَ أَنْشُدُكُمَا بِاللَّهِ الَّذِي بِإِذْنِهِ تَقُومُ السَّمَاءُ وَالأَرْضُ هَلْ تَعْلَمَانِ ذَلِكَ قَالاَ نَعَمْ . فَلَمَّا تُوُفِّيَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ أَبُو بَكْرٍ أَنَا وَلِيُّ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَجِئْتَ أَنْتَ وَهَذَا إِلَى أَبِي بَكْرٍ تَطْلُبُ أَنْتَ مِيرَاثَكَ مِنِ ابْنِ أَخِيكَ وَيَطْلُبُ هَذَا مِيرَاثَ امْرَأَتِهِ مِنْ أَبِيهَا فَقَالَ أَبُو بَكْرٍ رَحِمَهُ اللَّهُ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " لاَ نُورَثُ مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ " . وَاللَّهُ يَعْلَمُ إِنَّهُ لَصَادِقٌ بَارٌّ رَاشِدٌ تَابِعٌ لِلْحَقِّ فَوَلِيَهَا أَبُو بَكْرٍ فَلَمَّا تُوُفِّيَ أَبُو بَكْرٍ قُلْتُ أَنَا وَلِيُّ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَوَلِيُّ أَبِي بَكْرٍ فَوَلِيتُهَا مَا شَاءَ اللَّهُ أَنْ أَلِيَهَا فَجِئْتَ أَنْتَ وَهَذَا وَأَنْتُمَا جَمِيعٌ وَأَمْرُكُمَا وَاحِدٌ فَسَأَلْتُمَانِيهَا فَقُلْتُ إِنْ شِئْتُمَا أَنْ أَدْفَعَهَا إِلَيْكُمَا عَلَى أَنَّ عَلَيْكُمَا عَهْدَ اللَّهِ أَنْ تَلِيَاهَا بِالَّذِي كَانَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَلِيهَا فَأَخَذْتُمَاهَا مِنِّي عَلَى ذَلِكَ ثُمَّ جِئْتُمَانِي لأَقْضِيَ بَيْنَكُمَا بِغَيْرِ ذَلِكَ وَاللَّهِ لاَ أَقْضِي بَيْنَكُمَا بِغَيْرِ ذَلِكَ حَتَّى تَقُومَ السَّاعَةُ فَإِنْ عَجَزْتُمَا عَنْهَا فَرُدَّاهَا إِلَىَّ . قَالَ أَبُو دَاوُدَ إِنَّمَا سَأَلاَهُ أَنْ يَكُونَ يُصَيِّرُهُ بَيْنَهُمَا نِصْفَيْنِ لاَ أَنَّهُمَا جَهِلاَ أَنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم قَالَ " لاَ نُورَثُ مَا تَرَكْنَا صَدَقَةٌ " . فَإِنَّهُمَا كَانَا لاَ يَطْلُبَانِ إِلاَّ الصَّوَابَ . فَقَالَ عُمَرُ لاَ أُوقِعُ عَلَيْهِ اسْمَ الْقَسْمِ أَدَعُهُ عَلَى مَا هُوَ عَلَيْهِ .
Ne-a relatat Al-Hasan ibn Ali și Muhammad ibn Yahya ibn Faris, cu același înțeles, spunând: Ne-a relatat Bishr ibn Umar Az-Zahrani, mi-a relatat Malik ibn Anas, de la Ibn Shihab, de la Malik ibn Aws ibn Al-Hadathan, care a spus: Umar m-a chemat când soarele era sus pe cer. Am mers la el și l-am găsit stând pe un pat simplu, rezemat de perna sa. Când am intrat, mi-a spus:
„O Malik, niște oameni din neamul tău au venit treptat, iar eu am poruncit să li se ofere ceva; împarte-le tu acestora.” Am răspuns: „Dacă ai fi poruncit altcuiva aceasta, ar fi fost mai bine.” El a zis: „Ia-o și fă-o!” Apoi a venit Yarfa’ și a spus: „O, Amir al-Mu’minin, îi primești pe Uthman ibn Affan, Abd ar-Rahman ibn Awf, Az-Zubair ibn Al-Awwam și Sa’d ibn Abi Waqqas?” El a răspuns: „Da.” Le-a dat voie și au intrat. Apoi Yarfa’ a venit din nou și a spus: „O, Amir al-Mu’minin, îi primești pe Al-Abbas și pe Ali?” El a răspuns: „Da.” Le-a dat voie și au intrat. Al-Abbas a spus: „O, Amir al-Mu’minin, judecă între mine și acesta – referindu-se la Ali.” Unii dintre cei prezenți au zis: „Da, o Amir al-Mu’minin, judecă între ei și fii milostiv cu ei.” Malik ibn Aws a spus: Mi s-a părut că aceia doi i-au adus pe ceilalți anume pentru aceasta. Atunci Umar, fie ca Allah să-l aibă în mila Sa, a zis: „Aveți răbdare!” Apoi s-a întors către acel grup și le-a spus: „Vă conjur pe Allah, Cel prin a Cărui poruncă stau cerurile și pământul: știți voi că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaqah»?” Ei au răspuns: „Da.” Apoi s-a întors către Ali și Al-Abbas, Allah să fie mulțumit de ei, și le-a spus: „Vă conjur pe Allah, Cel prin a Cărui poruncă stau cerurile și pământul: știți voi că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaqah»?” Ei au răspuns: „Da.” Apoi a continuat: „Allah i-a dăruit Mesagerului Său ﷺ o parte specială pe care nu a dat-o nimănui altcuiva. Allah Preaînaltul a spus: «Ceea ce Allah a dăruit Mesagerului Său de la ei – pentru aceasta n-ați mânat nici cai, nici cămile; dar Allah dă putere trimișilor Săi asupra cui voiește, și Allah este Atotputernic.» Allah a dăruit Mesagerului Său bunurile Banu Nadir. Jur pe Allah, el nu le-a păstrat doar pentru sine și nu le-a luat în detrimentul vostru. Mesagerul lui Allah ﷺ lua din ele cheltuiala pentru un an, sau cheltuiala sa și a familiei sale pentru un an, iar ceea ce rămânea îl folosea ca pe restul averii publice.” Apoi s-a întors către acel grup și a spus: „Vă conjur pe Allah, Cel prin a Cărui poruncă stau cerurile și pământul: știți voi aceasta?” Ei au răspuns: „Da.” Apoi s-a întors către Al-Abbas și Ali, Allah să fie mulțumit de ei, și le-a spus: „Vă conjur pe Allah, Cel prin a Cărui poruncă stau cerurile și pământul: știți voi aceasta?” Ei au răspuns: „Da.” Când Mesagerul lui Allah ﷺ a murit, Abu Bakr a spus: „Eu sunt succesorul Mesagerului lui Allah ﷺ.” Atunci tu și acesta [Ali] ați venit la Abu Bakr: tu cereai moștenirea nepotului tău, iar acesta cerea moștenirea soției sale de la tatăl ei. Abu Bakr, fie ca Allah să-l aibă în mila Sa, a spus: „Mesagerul lui Allah ﷺ a zis: «Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaqah.»” Și Allah știe că el era sincer, evlavios, drept și următor al adevărului. Astfel, Abu Bakr a administrat aceste bunuri. Când Abu Bakr a murit, eu am spus: „Eu sunt succesorul Mesagerului lui Allah ﷺ și al lui Abu Bakr.” Le-am administrat atât cât a voit Allah. Apoi voi doi ați venit împreună, având aceeași cerere, și mi-ați cerut aceste bunuri. V-am spus: „Dacă doriți, vi le dau cu condiția să faceți legământ față de Allah că le veți administra așa cum le administra Mesagerul lui Allah ﷺ.” Le-ați luat de la mine cu această condiție. Acum veniți din nou la mine să judec între voi altfel decât astfel! Jur pe Allah, nu voi judeca între voi altfel până va veni Ceasul de Apoi! Dacă nu puteți îndeplini aceasta, returnați-mi-le!” Abu Dawud a spus: Ei au cerut doar ca bunurile să fie împărțite între ei în două, nu pentru că nu știau că Profetul ﷺ a spus: „Noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este sadaqah”, ci pentru că ei căutau doar ceea ce era corect. Atunci Umar a spus: „Nu voi aplica numele de împărțeală asupra lor; le las așa cum sunt.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Moștenirea Profetului ﷺ a rămas bun caritabil, nu a fost împărțită ca moștenire.
‘Alī și al-‘Abbās i-au cerut lui ‘Umar să se pronunțe asupra administrării bunurilor Banū an-Nadīr. ‘Umar a chemat martori și le-a reamintit spusele Profetului ﷺ și condițiile în care acceptaseră administrarea acelor bunuri.
Bunuri care ajung în posesia comunității musulmane fără luptă.
Bunuri caritabile administrate în folosul comunității; în acest caz, nu constituie o moștenire pentru familie.
Un administrator sau o persoană responsabilă care are grijă de bunuri în numele altora.
Învățații deduc de aici că bunurile lăsate de Profet ﷺ nu au fost împărțite între moștenitorii săi ca o moștenire obișnuită, ci au fost administrate ca sadaqah. ‘Umar a subliniat că administratorii trebuiau să respecte modul în care Profetul ﷺ și Abū Bakr gestionaseră bunurile. Abū Dāwūd clarifică faptul că ‘Alī și al-‘Abbās nu au acționat din neștiință: ei căutau o soluție dreaptă și au cerut administrarea în comun. Relatarea subliniază, de asemenea, că cei care conduc trebuie să respecte cu grijă înțelegerile și să protejeze bunurile încredințate lor.
- Administrează bunurile pe care le gestionezi în numele altora conform condițiilor convenite și dă socoteală pentru ele.
- În cazul unui diferend, caută mai întâi martori de încredere și regulile stabilite anterior.
- Caută o soluție dreaptă în chestiunile religioase sau juridice, chiar și atunci când ești parte implicată.
Această relatare sahih menționează aceeași poveste despre administrarea bunurilor și completează consemnarea acestui diferend.
Sunan Abi Dawud · #2965 (Sahih)Această versiune sahih redă aceeași idee principală printr-un alt lanț de transmitere și susține contextul hotărârii lui ‘Umar.
Sunan Abi Dawud · #2928 (Sahih)Afirmația că fiecare om este responsabil pentru ceea ce i-a fost încredințat se leagă de administrarea bunurilor comune.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.