Sunan Abi Dawud, hadithul 3064
Relatat de Abyad ibn Hammal. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abyad ibn Hammal
Relatarea
حَدَّثَنَا قُتَيْبَةُ بْنُ سَعِيدٍ الثَّقَفِيُّ، وَمُحَمَّدُ بْنُ الْمُتَوَكِّلِ الْعَسْقَلاَنِيُّ، - الْمَعْنَى وَاحِدٌ - أَنَّ مُحَمَّدَ بْنَ يَحْيَى بْنِ قَيْسٍ الْمَأْرِبِيَّ، حَدَّثَهُمْ أَخْبَرَنِي أَبِي، عَنْ ثُمَامَةَ بْنِ شُرَاحِيلَ، عَنْ سُمَىِّ بْنِ قَيْسٍ، عَنْ شُمَيْرٍ، - قَالَ ابْنُ الْمُتَوَكِّلِ ابْنِ عَبْدِ الْمَدَانِ - عَنْ أَبْيَضَ بْنِ حَمَّالٍ، أَنَّهُ وَفَدَ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَاسْتَقْطَعَهُ الْمِلْحَ - قَالَ ابْنُ الْمُتَوَكِّلِ الَّذِي بِمَأْرِبَ - فَقَطَعَهُ لَهُ فَلَمَّا أَنْ وَلَّى قَالَ رَجُلٌ مِنَ الْمَجْلِسِ أَتَدْرِي مَا قَطَعْتَ لَهُ إِنَّمَا قَطَعْتَ لَهُ الْمَاءَ الْعِدَّ . قَالَ فَانْتَزَعَ مِنْهُ قَالَ وَسَأَلَهُ عَمَّا يُحْمَى مِنَ الأَرَاكِ قَالَ " مَا لَمْ تَنَلْهُ خِفَافٌ " . وَقَالَ ابْنُ الْمُتَوَكِّلِ " أَخْفَافُ الإِبِلِ " .
Ne-au relatat Qutaiba ibn Sa'id ath-Thaqafi și Muhammad ibn al-Mutawakkil al-Asqalani – sensul fiind același – că Muhammad ibn Yahya ibn Qais al-Ma'ribi le-a relatat, spunând:
„Tatăl meu m-a informat, de la Thumama ibn Shurahbil, de la Sumayy ibn Qais, de la Shumair” – Ibn al-Mutawakkil a spus: „fiul lui Abd al-Madan” – „de la Abyad ibn Hammal, că acesta a venit la Trimisul lui Allah ﷺ și i-a cerut să-i acorde ca proprietate mina de sare” – Ibn al-Mutawakkil a precizat: „cea din Ma'rib”. „Astfel, Profetul ﷺ i-a acordat-o. Însă, când s-a întors să plece, un bărbat dintre cei prezenți a întrebat: «Știi ce i-ai dat? I-ai dat apa veșnică!» Atunci Profetul ﷺ a retras concesionarea. Apoi, Abyad l-a întrebat despre protejarea terenurilor cu copaci arak, iar Profetul ﷺ a răspuns: «Ceea ce nu poate fi atins de copitele animalelor». Ibn al-Mutawakkil a adăugat: «copilele cămilelor».
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
O sursă comună de sare nu poate fi atribuită în proprietate privată.
Atribuirea administrativă a unui teren sau a unei surse unei persoane.
O sursă disponibilă permanent, care nu seacă și de care oamenii depind.
Un arbust sau un copac ale cărui frunze și ramuri servesc drept hrană pentru animale.
Învățații deduc de aici că un conducător nu poate rezerva unei singure persoane surse publice și abundente atunci când comunitatea depinde de ele. O atribuire limitată poate fi potrivită pentru ceva de care oamenii nu au nevoie în general, cum ar fi delimitarea unui pășunat aflat în afara razei de acces a cămilelor. Juriștii discută astfel de atribuiri în cadrul administrării intereselor comune; aplicarea exactă diferă în funcție de sursă și de situație.
- Tratați apa, materiile prime și alte facilități comune ca pe un interes al comunității care v-a fost încredințat.
- Înainte de a acorda o autorizație sau o atribuire, stabiliți cine depinde de sursă și împiedicați o singură parte să-i excludă pe ceilalți.
- Asigurați-vă că deciziile conducătorilor privind resursele naturale sunt evaluate în funcție de dreptate și de interesul public.
Această relatare tratează, de asemenea, atribuirea terenurilor și a surselor, ajutând la contextualizarea regulilor privind resursele publice.
Sunan Abi Dawud · #3063 (Hasan)Relatarea menționează un document al unei atribuiri făcute de Profet ﷺ și se leagă de întrebarea modului în care erau consemnate astfel de atribuiri.
Sahih al-Bukhari · #2370 (Sahih)Această relatare sahih subliniază că oamenii răspund pentru ceea ce le-a fost încredințat spre îngrijire; principiul se aplică și conducătorilor și resurselor comune.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.