Sahih al-Bukhari, hadithul 2488
Relatat de Rafi ibn Khadij. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la al‑Bukhari înapoi la Profetul ﷺ
- 1Ali ibn al‑Hakam al‑Ansarii-a relatat lui al‑Bukhariعَلِيُّ بْنُ الْحَكَمِ الأَنْصَارِيُّ
- 2Abu Awanaأَبُو عَوَانَةَ
- 3Sa'id ibn Masruqسَعِيدِ بْنِ مَسْرُوقٍ
- 4Abaya ibn Rifa'a ibn Rafi' ibn Khadijعَبَايَةَ بْنِ رِفَاعَةَ بْنِ رَافِعِ بْنِ خَدِيجٍ
- 5Bunicul său, Rafi'جَدِّهِ
- 6Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا عَلِيُّ بْنُ الْحَكَمِ الأَنْصَارِيُّ، حَدَّثَنَا أَبُو عَوَانَةَ، عَنْ سَعِيدِ بْنِ مَسْرُوقٍ، عَنْ عَبَايَةَ بْنِ رِفَاعَةَ بْنِ رَافِعِ بْنِ خَدِيجٍ، عَنْ جَدِّهِ، قَالَ كُنَّا مَعَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم بِذِي الْحُلَيْفَةِ فَأَصَابَ النَّاسَ جُوعٌ فَأَصَابُوا إِبِلاً وَغَنَمًا. قَالَ وَكَانَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم فِي أُخْرَيَاتِ الْقَوْمِ فَعَجِلُوا وَذَبَحُوا وَنَصَبُوا الْقُدُورَ، فَأَمَرَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم بِالْقُدُورِ فَأُكْفِئَتْ، ثُمَّ قَسَمَ فَعَدَلَ عَشْرَةً مِنَ الْغَنَمِ بِبَعِيرٍ فَنَدَّ مِنْهَا بَعِيرٌ، فَطَلَبُوهُ فَأَعْيَاهُمْ، وَكَانَ فِي الْقَوْمِ خَيْلٌ يَسِيرَةٌ فَأَهْوَى رَجُلٌ مِنْهُمْ بِسَهْمٍ فَحَبَسَهُ اللَّهُ ثُمَّ قَالَ " إِنَّ لِهَذِهِ الْبَهَائِمِ أَوَابِدَ كَأَوَابِدِ الْوَحْشِ فَمَا غَلَبَكُمْ مِنْهَا فَاصْنَعُوا بِهِ هَكَذَا ". فَقَالَ جَدِّي إِنَّا نَرْجُو ـ أَوْ نَخَافُ ـ الْعَدُوَّ غَدًا، وَلَيْسَتْ مَعَنَا مُدًى أَفَنَذْبَحُ بِالْقَصَبِ. قَالَ " مَا أَنْهَرَ الدَّمَ وَذُكِرَ اسْمُ اللَّهِ عَلَيْهِ، فَكُلُوهُ، لَيْسَ السِّنَّ وَالظُّفُرَ، وَسَأُحَدِّثُكُمْ عَنْ ذَلِكَ، أَمَّا السِّنُّ فَعَظْمٌ وَأَمَّا الظُّفُرُ فَمُدَى الْحَبَشَةِ ".
Ne-a relatat Ali ibn al-Hakam al-Ansari, ne-a relatat Abu Awana, de la Sa'id ibn Masruq, de la Abaya ibn Rifa'a ibn Rafi' ibn Khadij, de la bunicul său, care a spus:
„Eram împreună cu Profetul ﷺ la Dhu-l-Hulaifa când oamenii au fost cuprinși de foame și au capturat cămile și oi. Profetul ﷺ se afla în urma oamenilor, iar aceștia s-au grăbit să sacrifice animalele și să pună ceaunele la foc. Când a ajuns, Profetul ﷺ a poruncit ca ceaunele să fie răsturnate, apoi a împărțit prada, socotind zece oi drept echivalentul unei cămile. O cămilă a fugit din turmă, iar oamenii au alergat după ea până au obosit. În grup erau puțini cai, așa că un bărbat a tras o săgeată spre cămilă, iar Allah a oprit-o prin aceasta. Apoi Profetul ﷺ a spus: «Unele dintre aceste animale se comportă asemenea animalelor sălbatice; dacă vreunul dintre ele vă scapă de sub control, procedați cu el astfel [adică împușcați-l].» Bunicul meu a zis: «Ne temem că mâine vom întâlni dușmanul și nu avem cuțite la noi; putem sacrifica animalele cu trestie?» El ﷺ a răspuns: «Tot ce face sângele să curgă și peste care s-a pomenit numele lui Allah, mâncați din el, cu excepția dintelui și a unghiei. Vă voi explica aceasta: dintele este os, iar unghia este cuțitul abisinienilor.»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Prada trebuie împărțită în mod echitabil, iar sacrificarea de necesitate are reguli clare.
Relatarea plasează evenimentul la Dhu al-Hulaifa: grupul era flămând, a luat cămile și oi ca pradă și le-a sacrificat înainte ca Profetul ﷺ să fi rânduit împărțirea.
Un loc de lângă Medina unde se aflau Profetul ﷺ și însoțitorii săi în timpul acestui eveniment.
Un obiect ascuțit cu care animalul poate fi sacrificat în mod valid, făcând sângele să curgă.
Un animal scăpat poate fi greu de prins; dacă nu poate fi stăpânit, poate fi lovit cu un proiectil pentru a fi sacrificat.
Învățații deduc că prada se împarte potrivit îndrumării autorității competente; în acest caz, Profetul ﷺ a socotit zece oi drept echivalentul unei cămile. Majoritatea juriștilor permit sacrificarea unui animal scăpat și imposibil de prins cu o săgeată sau un mijloc asemănător, cu condiția să curgă sângele și să fie rostit numele lui Allah. Un dinte sau o unghie nu constituie un instrument valid pentru sacrificare. Cele patru școli juridice sunnite discută condiții suplimentare privind validitatea sacrificării și împărțirea prăzii, însă această relatare este o dovadă pentru regulile de bază menționate.
- În cazul unei prăzi comune, așteaptă împărțirea echitabilă făcută de autoritatea competentă, chiar și atunci când este grabă sau foame.
- Asigură-te că la sacrificare este rostit numele lui Allah și nu folosi un dinte sau o unghie ca instrument de sacrificare.
- Poartă-te cu grijă cu animalele scăpate: dacă nu pot fi prinse, urmează regulile valide pentru sacrificarea de necesitate.
Această relatare sahih de la Rafi ibn Khadij discută, de asemenea, condițiile sacrificării și se potrivește ca sens cu permisiunea de a folosi un obiect ascuțit adecvat.
Sahih al-Bukhari · #2483 (Sahih)Această relatare de la Jabir ibn Abdullah se referă la împărțirea prăzii și oferă context pentru administrarea bunurilor comune.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.