Sahih al-Bukhari, hadithul 3081
Relatat de Ali ibn Abi Talib. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ali ibn Abi Talib
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي مُحَمَّدُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ حَوْشَبٍ الطَّائِفِيُّ، حَدَّثَنَا هُشَيْمٌ، أَخْبَرَنَا حُصَيْنٌ، عَنْ سَعْدِ بْنِ عُبَيْدَةَ، عَنْ أَبِي عَبْدِ الرَّحْمَنِ، وَكَانَ، عُثْمَانِيًّا فَقَالَ لاِبْنِ عَطِيَّةَ وَكَانَ عَلَوِيًّا إِنِّي لأَعْلَمُ مَا الَّذِي جَرَّأَ صَاحِبَكَ عَلَى الدِّمَاءِ سَمِعْتُهُ يَقُولُ بَعَثَنِي النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم وَالزُّبَيْرَ، فَقَالَ " ائْتُوا رَوْضَةَ كَذَا، وَتَجِدُونَ بِهَا امْرَأَةً أَعْطَاهَا حَاطِبٌ كِتَابًا ". فَأَتَيْنَا الرَّوْضَةَ فَقُلْنَا الْكِتَابَ. قَالَتْ لَمْ يُعْطِنِي. فَقُلْنَا لَتُخْرِجِنَّ أَوْ لأُجَرِّدَنَّكِ. فَأَخْرَجَتْ مِنْ حُجْزَتِهَا، فَأَرْسَلَ إِلَى حَاطِبٍ فَقَالَ لاَ تَعْجَلْ، وَاللَّهِ مَا كَفَرْتُ وَلاَ ازْدَدْتُ لِلإِسْلاَمِ إِلاَّ حُبًّا، وَلَمْ يَكُنْ أَحَدٌ مِنْ أَصْحَابِكَ إِلاَّ وَلَهُ بِمَكَّةَ مَنْ يَدْفَعُ اللَّهُ بِهِ عَنْ أَهْلِهِ وَمَالِهِ، وَلَمْ يَكُنْ لِي أَحَدٌ، فَأَحْبَبْتُ أَنْ أَتَّخِذَ عِنْدَهُمْ يَدًا. فَصَدَّقَهُ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم. قَالَ عُمَرُ دَعْنِي أَضْرِبْ عُنُقَهُ، فَإِنَّهُ قَدْ نَافَقَ. فَقَالَ " مَا يُدْرِيكَ لَعَلَّ اللَّهَ اطَّلَعَ عَلَى أَهْلِ بَدْرٍ، فَقَالَ اعْمَلُوا مَا شِئْتُمْ ". فَهَذَا الَّذِي جَرَّأَهُ.
Mi-a relatat Muhammad ibn Abdullah ibn Hawshab at-Taifi, ne-a relatat Hușaim, ne-a informat Husain, de la Sa'd ibn Ubaida, de la Abu Abdur-Rahman – care era susținător al lui Uthman – că i-a spus lui Ibn Atiyya – care era susținător al lui Ali:
„Știu prea bine ce l-a îndemnat pe tovarășul tău să verse sânge. L-am auzit spunând: «Profetul ﷺ m-a trimis pe mine și pe az-Zubair, zicând: »Mergeți la cutare grădină (Roudah), unde veți găsi o femeie căreia Hatib i-a dat o scrisoare.« Am ajuns la acea grădină și i-am cerut scrisoarea. Ea a răspuns: »Nu mi-a dat nimic.« I-am spus: »Ori scoți scrisoarea, ori te vom dezbrăca!« Atunci ea a scos-o din cingătoarea ei. Profetul ﷺ a trimis după Hatib, care a venit și a spus: »Nu te grăbi să mă judeci! Pe Allah, nu am devenit necredincios și nici dragostea mea pentru Islam nu a scăzut, ci doar a crescut. Însă nu este niciunul dintre tovarășii tăi care să nu aibă rude în Mecca prin care Allah să le protejeze familia și averea; eu însă nu am pe nimeni acolo, așa că am vrut să-mi fac un bine la ei [pentru a-mi ocroti familia].« Profetul ﷺ l-a crezut. Umar a spus: »Lasă-mă să-i tai gâtul, căci a fățărnicit!« Dar Profetul ﷺ a răspuns: »De unde știi tu? Poate că Allah S-a uitat la oamenii din Badr și le-a spus: »Faceți ce voiți, căci v-am iertat!«« Aceasta este deci ceea ce l-a îndemnat [pe Ali]."
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Profetul ﷺ a acceptat explicația sinceră a lui Hatib și l-a oprit pe Umar să judece pripit.
Hatib ibn Abi Balta'a le-a trimis o scrisoare locuitorilor din Mecca în timpul pregătirilor pentru expediția către Mecca. Profetul ﷺ i-a trimis pe Ali și az-Zubair să intercepteze scrisoarea, apoi i-a cerut lui Hatib să se explice. Hatib a spus că nu intenționase să renunțe la credință, ci sperase astfel să asigure protecția familiei sale din Mecca. Profetul ﷺ i-a acceptat explicația și a amintit de participarea lui Hatib la Badr.
Ascunderea necredinței în timp ce, în exterior, cineva își arată credința.
Companionii care au participat la bătălia de la Badr, una dintre primele bătălii decisive.
A construi o relație bună sau a face un serviciu, în cazul lui Hatib pentru a-și ajuta la protejarea familiei și bunurilor.
Învățații deduc din această relatare că o greșeală gravă nu dovedește automat că o persoană este necredincioasă sau fățarnică: trebuie luate în considerare intenția, împrejurările și o explicație clară. Hadithul ne învață și că cei cu autoritate trebuie să cerceteze cu atenție înainte de a aplica o pedeapsă severă și că meritele anterioare și slujirea sinceră sunt relevante, fără a scuti pe cineva de orice răspundere. Afirmația despre oamenii de la Badr este înțeleasă ca o iertare divină deosebită, nu ca o îngăduință generală de a păcătui.
- Nu pronunța o judecată gravă asupra credinței cuiva înainte de a cerceta cu atenție faptele și explicația acelei persoane.
- Dacă faci o greșeală gravă, explică sincer care ți-a fost intenția și asumă-ți răspunderea pentru consecințe.
- Ia în considerare faptele bune anterioare ale cuiva, dar nu le folosi ca scuză pentru a aproba un comportament dăunător.
Această relatare spune că, după cucerirea Meccăi, hijra s-a încheiat, dar strădania și intenția continuă să conteze; acest lucru se leagă de importanța intenției lui Hatib.
40 Hadith van an-Nawawi · #39 (Sahih)Acest hadith menționează că Allah iartă greșelile comunității, ceea ce se potrivește cu necesitatea de a distinge cu grijă între o greșeală și necredință.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.