Sahih al-Bukhari, hadithul 3464
Relatat de Abu Huraira. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la al‑Bukhari înapoi la Profetul ﷺ
- 1Ahmad ibn Ishaqi-a relatat lui al‑Bukhariأَحْمَدُ بْنُ إِسْحَاقَ
- 2Amr ibn Asimعَمْرُو بْنُ عَاصِمٍ
- 3Hammamهَمَّامٌ
- 4Ishaq ibn Abdullahإِسْحَاقُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ
- 5Abd ar‑Rahman ibn Abu Amraعَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ أَبِي عَمْرَةَ
- 6Abu Hurayraأَبَا هُرَيْرَةَ
- 7Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي أَحْمَدُ بْنُ إِسْحَاقَ، حَدَّثَنَا عَمْرُو بْنُ عَاصِمٍ، حَدَّثَنَا هَمَّامٌ، حَدَّثَنَا إِسْحَاقُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ حَدَّثَنِي عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ أَبِي عَمْرَةَ، أَنَّ أَبَا هُرَيْرَةَ، حَدَّثَهُ أَنَّهُ، سَمِعَ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم ح وَحَدَّثَنِي مُحَمَّدٌ، حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ رَجَاءٍ، أَخْبَرَنَا هَمَّامٌ، عَنْ إِسْحَاقَ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ أَخْبَرَنِي عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ أَبِي عَمْرَةَ، أَنَّ أَبَا هُرَيْرَةَ ـ رضى الله عنه ـ حَدَّثَهُ أَنَّهُ، سَمِعَ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ " إِنَّ ثَلاَثَةً فِي بَنِي إِسْرَائِيلَ أَبْرَصَ وَأَقْرَعَ وَأَعْمَى بَدَا لِلَّهِ أَنْ يَبْتَلِيَهُمْ، فَبَعَثَ إِلَيْهِمْ مَلَكًا، فَأَتَى الأَبْرَصَ. فَقَالَ أَىُّ شَىْءٍ أَحَبُّ إِلَيْكَ قَالَ لَوْنٌ حَسَنٌ وَجِلْدٌ حَسَنٌ، قَدْ قَذِرَنِي النَّاسُ. قَالَ فَمَسَحَهُ، فَذَهَبَ عَنْهُ، فَأُعْطِيَ لَوْنًا حَسَنًا وَجِلْدًا حَسَنًا. فَقَالَ أَىُّ الْمَالِ أَحَبُّ إِلَيْكَ قَالَ الإِبِلُ ـ أَوْ قَالَ الْبَقَرُ هُوَ شَكَّ فِي ذَلِكَ، إِنَّ الأَبْرَصَ وَالأَقْرَعَ، قَالَ أَحَدُهُمَا الإِبِلُ، وَقَالَ الآخَرُ الْبَقَرُ ـ فَأُعْطِيَ نَاقَةً عُشَرَاءَ. فَقَالَ يُبَارَكُ لَكَ فِيهَا. وَأَتَى الأَقْرَعَ فَقَالَ أَىُّ شَىْءٍ أَحَبُّ إِلَيْكَ قَالَ شَعَرٌ حَسَنٌ، وَيَذْهَبُ عَنِّي هَذَا، قَدْ قَذِرَنِي النَّاسُ. قَالَ فَمَسَحَهُ فَذَهَبَ، وَأُعْطِيَ شَعَرًا حَسَنًا. قَالَ فَأَىُّ الْمَالِ أَحَبُّ إِلَيْكَ قَالَ الْبَقَرُ. قَالَ فَأَعْطَاهُ بَقَرَةً حَامِلاً، وَقَالَ يُبَارَكُ لَكَ فِيهَا. وَأَتَى الأَعْمَى فَقَالَ أَىُّ شَىْءٍ أَحَبُّ إِلَيْكَ قَالَ يَرُدُّ اللَّهُ إِلَىَّ بَصَرِي، فَأُبْصِرُ بِهِ النَّاسَ. قَالَ فَمَسَحَهُ، فَرَدَّ اللَّهُ إِلَيْهِ بَصَرَهُ. قَالَ فَأَىُّ الْمَالِ أَحَبُّ إِلَيْكَ قَالَ الْغَنَمُ. فَأَعْطَاهُ شَاةً وَالِدًا، فَأُنْتِجَ هَذَانِ، وَوَلَّدَ هَذَا، فَكَانَ لِهَذَا وَادٍ مِنْ إِبِلٍ، وَلِهَذَا وَادٍ مِنْ بَقَرٍ، وَلِهَذَا وَادٍ مِنَ الْغَنَمِ. ثُمَّ إِنَّهُ أَتَى الأَبْرَصَ فِي صُورَتِهِ وَهَيْئَتِهِ فَقَالَ رَجُلٌ مِسْكِينٌ، تَقَطَّعَتْ بِيَ الْحِبَالُ فِي سَفَرِي، فَلاَ بَلاَغَ الْيَوْمَ إِلاَّ بِاللَّهِ ثُمَّ بِكَ، أَسْأَلُكَ بِالَّذِي أَعْطَاكَ اللَّوْنَ الْحَسَنَ وَالْجِلْدَ الْحَسَنَ وَالْمَالَ بَعِيرًا أَتَبَلَّغُ عَلَيْهِ فِي سَفَرِي. فَقَالَ لَهُ إِنَّ الْحُقُوقَ كَثِيرَةٌ. فَقَالَ لَهُ كَأَنِّي أَعْرِفُكَ، أَلَمْ تَكُنْ أَبْرَصَ يَقْذَرُكَ النَّاسُ فَقِيرًا فَأَعْطَاكَ اللَّهُ فَقَالَ لَقَدْ وَرِثْتُ لِكَابِرٍ عَنْ كَابِرٍ. فَقَالَ إِنْ كُنْتَ كَاذِبًا فَصَيَّرَكَ اللَّهُ إِلَى مَا كُنْتَ، وَأَتَى الأَقْرَعَ فِي صُورَتِهِ وَهَيْئَتِهِ، فَقَالَ لَهُ مِثْلَ مَا قَالَ لِهَذَا، فَرَدَّ عَلَيْهِ مِثْلَ مَا رَدَّ عَلَيْهِ هَذَا فَقَالَ إِنْ كُنْتَ كَاذِبًا فَصَيَّرَكَ اللَّهُ إِلَى مَا كُنْتَ. وَأَتَى الأَعْمَى فِي صُورَتِهِ فَقَالَ رَجُلٌ مِسْكِينٌ وَابْنُ سَبِيلٍ وَتَقَطَّعَتْ بِيَ الْحِبَالُ فِي سَفَرِي، فَلاَ بَلاَغَ الْيَوْمَ إِلاَّ بِاللَّهِ، ثُمَّ بِكَ أَسْأَلُكَ بِالَّذِي رَدَّ عَلَيْكَ بَصَرَكَ شَاةً أَتَبَلَّغُ بِهَا فِي سَفَرِي. فَقَالَ قَدْ كُنْتُ أَعْمَى فَرَدَّ اللَّهُ بَصَرِي، وَفَقِيرًا فَقَدْ أَغْنَانِي، فَخُذْ مَا شِئْتَ، فَوَاللَّهِ لاَ أَجْهَدُكَ الْيَوْمَ بِشَىْءٍ أَخَذْتَهُ لِلَّهِ. فَقَالَ أَمْسِكْ مَالَكَ، فَإِنَّمَا ابْتُلِيتُمْ، فَقَدْ رَضِيَ اللَّهُ عَنْكَ وَسَخِطَ عَلَى صَاحِبَيْكَ ".
Mi-a relatat Ahmad ibn Ishaq, ne-a relatat Amr ibn Asim, ne-a relatat Hammam, ne-a relatat Ishaq ibn Abdullah, care a spus: Mi-a relatat Abd ar-Rahman ibn Abi Amra că Abu Huraira i-a povestit că l-a auzit pe Profetul ﷺ. Și mi-a relatat Muhammad, ne-a relatat Abdullah ibn Raja, ne-a informat Hammam, de la Ishaq ibn Abdullah, care a spus: M-a informat Abd ar-Rahman ibn Abi Amra că Abu Huraira – Allah să fie mulțumit de el – i-a povestit că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:
„Trei oameni dintre Fiii lui Israel – un lepros, un chel și un orb – au fost aleși de Allah pentru a fi încercați. El a trimis la ei un înger care a mers la lepros și l-a întrebat: «Ce lucru îți este cel mai drag?» Acesta a răspuns: «O culoare frumoasă și o piele sănătoasă, căci oamenii mă disprețuiesc.» Îngerul l-a atins, iar boala a dispărut, primind o culoare frumoasă și o piele sănătoasă. Apoi l-a întrebat: «Ce fel de avere îți este cea mai dragă?» A răspuns: «Cămilele» – sau a spus «Vitele», existând o îndoială în această privință, deoarece unul dintre ei (leprosul sau chelul) a cerut cămile, iar celălalt vite. Astfel, i s-a dat o cămilă gestantă, iar îngerul i-a spus: «Să te binecuvânteze Allah prin ea!» Apoi a mers la cel chel și l-a întrebat: «Ce lucru îți este cel mai drag?» A răspuns: «Un păr frumos și să scap de aceasta, căci oamenii mă disprețuiesc.» Îngerul l-a atins, boala a dispărut și a primit un păr frumos. L-a întrebat apoi: «Ce fel de avere îți este cea mai dragă?» A răspuns: «Vitele.» I-a dat o vacă gestantă și i-a spus: «Să te binecuvânteze Allah prin ea!» Apoi a mers la cel orb și l-a întrebat: «Ce lucru îți este cel mai drag?» A răspuns: «Ca Allah să-mi redea vederea, pentru a putea vedea oamenii.» Îngerul l-a atins, iar Allah i-a redat vederea. L-a întrebat: «Ce fel de avere îți este cea mai dragă?» A răspuns: «Oile.» I-a dat o oaie fătată. Aceste animale s-au înmulțit, astfel încât unul dintre ei a ajuns să aibă o vale plină de cămile, altul o vale plină de vite, iar celălalt o vale plină de oi. Mai târziu, îngerul a venit la lepros sub înfățișarea și chipul său anterior și i-a spus: «Sunt un om sărac, rămas fără mijloace în timpul călătoriei mele; astăzi nu am pe nimeni care să mă ajute decât pe Allah și apoi pe tine. Te rog, în numele Celui care ți-a dăruit culoarea frumoasă, pielea sănătoasă și averea, să-mi dai o cămilă cu care să-mi pot continua drumul.» Acesta i-a răspuns: «Am multe obligații.» Îngerul i-a spus: «Parcă te cunosc; nu ai fost tu leprosul pe care oamenii îl disprețuiau, un om sărac căruia Allah i-a dăruit toate acestea?» El a răspuns: «Aceasta este o moștenire de la strămoșii mei.» Îngerul a spus: «Dacă minți, atunci să te facă Allah așa cum erai înainte!» Apoi îngerul a mers la cel chel sub înfățișarea sa anterioară și i-a spus același lucru ca primului, iar acesta a răspuns la fel. Îngerul i-a spus: «Dacă minți, atunci să te facă Allah așa cum erai înainte!» Apoi îngerul a mers la cel orb sub înfățișarea sa anterioară și i-a spus: «Sunt un om sărac, un călător rămas fără mijloace în timpul drumului; nu am pe nimeni care să mă ajute astăzi decât pe Allah și apoi pe tine. Te rog, în numele Celui care ți-a redat vederea, să-mi dai o oaie cu care să-mi pot continua călătoria.» Acesta a răspuns: «Am fost orb și Allah mi-a redat vederea; am fost sărac și Allah m-a îmbogățit. Ia tot ce dorești! Pe Allah, nu te voi opri să iei nimic din averea mea pentru cauza lui Allah.» Îngerul i-a spus: «Păstrează-ți averea! Voi ați fost puși la încercare, iar Allah este mulțumit de tine și mâniat pe cei doi tovarăși ai tăi.»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Recunoștința se manifestă prin milă și generozitate față de cei care au nevoie de ajutor.
O încercare de la Allah, care arată cum se raportează o persoană la binecuvântări și la necazuri.
Denumire pentru poporul profetului Ya'qub, numit Israel.
O persoană aflată în călătorie, care nu mai are suficiente bunuri pentru a-și continua drumul.
Savanții clasici, printre care Ibn Hajar, subliniază că relatarea avertizează împotriva negării binecuvântărilor lui Allah și a refuzului de a ajuta o persoană aflată în nevoie din zgârcenie. Bărbatul orb recunoaște că vindecarea și averea sa vin de la Allah și își arată astfel recunoștința prin cuvinte și fapte. Relatarea ne învață și că averea este o încercare, iar generozitatea față de un călător aflat în nevoie este o formă de recunoștință.
- Recunoaște în mod conștient sănătatea, averea și aptitudinile tale drept binecuvântări de la Allah și folosește-le într-un mod care Îi este plăcut.
- Oferă, după posibilități, sprijin practic unui călător sau altei persoane aflate în nevoie, fără să-i judeci mai întâi situația.
- Când averea ta crește, ține cont de drepturile celorlalți și arată-ți recunoștința prin generozitate.
Această relatare din aceeași carte vorbește, de asemenea, despre o încercare și arată cum recunoștința și încrederea în Allah se manifestă prin comportament.
Sahih al-Bukhari · #29 (Sahih)Această relatare avertizează împotriva nerecunoștinței și completează lecția potrivit căreia oamenii trebuie să recunoască binecuvântările lui Allah.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.