Sahih al-Bukhari, hadithul 3932
Relatat de Anas ibn Malik. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Anas ibn Malik
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا مُسَدَّدٌ، حَدَّثَنَا عَبْدُ الْوَارِثِ،. وَحَدَّثَنَا إِسْحَاقُ بْنُ مَنْصُورٍ، أَخْبَرَنَا عَبْدُ الصَّمَدِ، قَالَ سَمِعْتُ أَبِي يُحَدِّثُ، حَدَّثَنَا أَبُو التَّيَّاحِ، يَزِيدُ بْنُ حُمَيْدٍ الضُّبَعِيُّ قَالَ حَدَّثَنِي أَنَسُ بْنُ مَالِكٍ ـ رضى الله عنه ـ قَالَ لَمَّا قَدِمَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم الْمَدِينَةَ، نَزَلَ فِي عُلْوِ الْمَدِينَةِ فِي حَىٍّ يُقَالُ لَهُمْ بَنُو عَمْرِو بْنِ عَوْفٍ ـ قَالَ ـ فَأَقَامَ فِيهِمْ أَرْبَعَ عَشْرَةَ لَيْلَةً، ثُمَّ أَرْسَلَ إِلَى مَلإِ بَنِي النَّجَّارِ ـ قَالَ ـ فَجَاءُوا مُتَقَلِّدِي سُيُوفِهِمْ، قَالَ وَكَأَنِّي أَنْظُرُ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم عَلَى رَاحِلَتِهِ، وَأَبُو بَكْرٍ رِدْفَهُ، وَمَلأُ بَنِي النَّجَّارِ حَوْلَهُ حَتَّى أَلْقَى بِفِنَاءِ أَبِي أَيُّوبَ، قَالَ فَكَانَ يُصَلِّي حَيْثُ أَدْرَكَتْهُ الصَّلاَةُ، وَيُصَلِّي فِي مَرَابِضِ الْغَنَمِ، قَالَ ثُمَّ إِنَّهُ أَمَرَ بِبِنَاءِ الْمَسْجِدِ، فَأَرْسَلَ إِلَى مَلإِ بَنِي النَّجَّارِ، فَجَاءُوا فَقَالَ " يَا بَنِي النَّجَّارِ، ثَامِنُونِي حَائِطَكُمْ هَذَا ". فَقَالُوا لاَ، وَاللَّهِ لاَ نَطْلُبُ ثَمَنَهُ إِلاَّ إِلَى اللَّهِ. قَالَ فَكَانَ فِيهِ مَا أَقُولُ لَكُمْ كَانَتْ فِيهِ قُبُورُ الْمُشْرِكِينَ، وَكَانَتْ فِيهِ خِرَبٌ، وَكَانَ فِيهِ نَخْلٌ، فَأَمَرَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بِقُبُورِ الْمُشْرِكِينَ فَنُبِشَتْ، وَبِالْخِرَبِ فَسُوِّيَتْ، وَبِالنَّخْلِ فَقُطِعَ، قَالَ فَصَفُّوا النَّخْلَ قِبْلَةَ الْمَسْجِدِ ـ قَالَ ـ وَجَعَلُوا عِضَادَتَيْهِ حِجَارَةً. قَالَ قَالَ جَعَلُوا يَنْقُلُونَ ذَاكَ الصَّخْرَ وَهُمْ يَرْتَجِزُونَ، وَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَعَهُمْ يَقُولُونَ اللَّهُمَّ إِنَّهُ لاَ خَيْرَ إِلاَّ خَيْرُ الآخِرَهْ فَانْصُرِ الأَنْصَارَ وَالْمُهَاجِرَهْ.
Ne-a relatat Musaddad, ne-a relatat Abd al-Warith. Și ne-a relatat Ishaq ibn Mansur, ne-a informat Abd as-Samad, care a spus: L-am auzit pe tatăl meu relatând, ne-a relatat Abu at-Tayyah, Yazid ibn Humaid ad-Duba'i, care a spus: Mi-a relatat Anas ibn Malik – Allah să fie mulțumit de el – care a spus: Când Trimisul lui Allah ﷺ a ajuns în Medina, s-a oprit în partea de sus a Medinei, într-un cartier numit Banu Amr ibn Auf. A locuit printre ei paisprezece nopți. Apoi a trimis după căpeteniile din Banu an-Najjar, iar aceștia au venit cu săbiile la brâu. Parcă îl văd acum pe Trimisul lui Allah ﷺ pe cămila sa, cu Abu Bakr în spatele său, și căpeteniile din Banu an-Najjar în jurul lui, până când a descălecat în curtea casei lui Abu Ayyub. El se ruga oriunde îl prindea timpul rugăciunii și se ruga chiar și în staulele oilor. Apoi a poruncit construirea moscheii. A trimis după căpeteniile din Banu an-Najjar, iar când au venit, le-a spus:
«O, Banu an-Najjar! Cereți-mi un preț pentru această grădină a voastră!» Ei au răspuns: «Nu! Pe Allah, nu vom cere prețul ei decât de la Allah!» În acea grădină erau ceea ce vă spun: morminte ale politeiștilor, ruine și palmieri. Trimisul lui Allah ﷺ a poruncit ca mormintele politeiștilor să fie dezgropate, ruinele să fie nivelate, iar palmierii să fie tăiați. Trunchiurile palmierilor au fost așezate ca zid spre Qibla moscheii, iar stâlpii porții au fost făcuți din piatră. Companii transportau acele pietre recitând versuri, iar Trimisul lui Allah ﷺ era împreună cu ei. Ei spuneau: «O, Allah! Nu există bine decât binele Vieții de Apoi, așa că ajută-i pe Ansari și pe Muhajiri!»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Ansarii au dăruit teren pentru moschee și au ajutat la construirea ei.
După sosirea sa în Medina, Profetul ﷺ a rămas mai întâi la Banu Amr ibn Awf. Apoi s-a stabilit la Abu Ayyub și a pus să se construiască o moschee pe un teren al tribului Banu an-Nadjdjar. Tribul a refuzat să ceară plată și a dăruit terenul de dragul lui Allah.
Ajutoarele din Medina, care i-au sprijinit pe Profetul ﷺ și pe musulmanii emigranți.
Musulmanii care au emigrat din Mecca la Medina pentru a-și păstra credința.
Direcția Kaabei, spre care se îndreaptă musulmanii în timpul rugăciunii.
Învățații deduc din această relatare că ridicarea unei moschei este o responsabilitate comună: Profetul ﷺ a muncit el însuși, iar companionii au cărat cărămizi. Ei laudă și generozitatea tribului Banu an-Nadjdjar, care și-a dăruit terenul cu nădejdea răsplății lui Allah. Relatarea arată că rugăciunea se făcea acolo unde îi găsea timpul ei; prin ea însăși, nu oferă însă permisiunea de a ignora condițiile necesare pentru ca un loc de rugăciune să fie valid.
- Contribuie în mod practic la proiectele comune, împărtășind, de pildă, timpul, priceperea sau resursele tale.
- Implică-te personal în fapte bune, în loc să lași realizarea lor numai în seama altora.
- Nu-ți baza alegerile doar pe avantajul imediat, ci ține seama și de răsplata Vieții de Apoi.
Descrie cum locuitorii Medinei i-au primit pe musulmanii nou-sosiți și le-au oferit adăpost.
Sahih al-Bukhari · #3778 (Sahih)Anas povestește acolo cum Ansarii au vrut să-și împartă bunurile cu Muhajirun.
Sahih al-Bukhari · #3933 (Sahih)Această relatare face parte din aceeași serie tematică despre istoria timpurie a comunității din Medina.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.